Adaptat la nevoile Dvs::
 
 
 
On
Off

Cultura de roșii în gradină și solarii. Plantare, îngrijire și dăunători

Cum se pot obține producții superioare calitativ și ce trebuie să știm înainte de a începe plantarea lor.

Cultura de roșii. Date generale

Soiuri de tomate

Când se cultivă roșiile?

Plantarea răsadurilor de roșii în câmp

Plantarea răsadurilor de roșii în sere și solarii

Cum se pregătește terenul?

Întreținerea culturii de roșii

Irigarea și fertilizarea tomatelor

Buruieni, boli și dăunători la cultura de roșii

Boli care pot să afecteze cultura de roșii și tratamentele pentru combaterea lor

Dăunători care pot să afecteze cultura de roșii. Cum prevenim dezvoltarea lor

Recoltarea tomatelor


Roșiile sunt printre cele mai apreciate legume din țara noastră, iar o producție superioară cantitativ și calitativ le poate aduce agricultorilor un profit însemnat. Înainte să ajungem la profit, însă, este imperativ să știm particularitățile culturii de tomate.

Cultura de roșii. Date generale

Tomatele (Lycopersicon esculentum Mill) fac parte din familia botanică Solanaceae alături de ardei și vinete. Roşia, aşa cum este denumită în general, este o legumă ce îşi are originile în sudul Americii de Nord şi nordul Americii de Sud. Este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, ce creşte în zone cu climă temperată. În general, atinge între 1 și 3 m înălțime

Tomatele valorifică foarte bine terenurile legumicole însorite, fertile şi irigate. Se pretează pentru diverse sisteme şi tipuri de culturi: în câmp sau în spaţii protejate, în sisteme intensive şi industriale.

Soiuri de tomate

La noi în ţară se cultivă peste 70 de soiuri, hibrizi şi populaţii locale de tomate. La nivel mondial, se cultivă, desigur, un număr mult mai mare și mai variat de soiuri, menite să satisfacă cerința mare a industriei alimentare și a consumatorilor. Soiurile de roșii au diverse clasificări, în funcție de mai multe criterii.

În funcție de nivelul de creștere avem soiuri:

  • cu creștere determinată - după ce pe tulpina principală, în apex se formează o inflorescenţă şi, astfel, creşterea mai departe a axului tulpinii principale este stopată.
  • cu creștere nedeterminată - prezintă o tulpină principală care posedă în apex un mugure vegetativ, ce îi asigură o creştere continuă.


Soiuri de roșii în funcție de perioada de vegetație:

  • soiuri timpurii (95 – 120 zile)
  • soiuri semitârzii (120 – 130 zile)
  • soiuri târzii (peste 130 zile) – cel mai des utilizate în țara noastră


În prezent, printre cele mai des întâlnite tipuri de culturi se numără următoarele:

  • Culturi în câmp deschis (neprotejat)
  • Culturi în spații protejate (sere, solarii)

Dintre soiurile de roșii cultivate în țara noastră amintim: Argeș, Buzău 1600, Coralina, Ișalnița, Precos, Pontica, Viorica, Siriana, etc. Lista completă a soiurilor poate fi verificată în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania.

Când se cultivă roșiile?

Plantarea răsadurilor în câmp poate începe când în sol se menţine, timp de 5-6 zile, o temperatură de circa 10-12 grade Celsius.

Înfiinţarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu vârsta de 55-65 de zile. Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15 februarie, folosind 200-250 g sămânţă.

Repicatul (operaţiunea prin care se răsădesc la distanţe mai mari plantele crescute în răsadniţe) are loc la apariţia primei frunze. Dacă se optează pentru cultura în seră sau solar, sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii. Plantarea răsadurilor în solar se efectuează, în funcţie de zonă şi condiţiile meteorologice, în perioada 25 martie – 10 aprilie.

Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.

Plantarea răsadurilor de roșii în câmp

Cultura de tomate timpurii se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive ori în palete alveolare. Epoca de înființare a culturii de roșii din răsad începe când în sol, la 10 cm adâncime, temperatura este de circa 10-12 grade C. Calendaristic aceste condiții se întrunesc în jurul datei de 15-25 aprilie, în zonele sudice, şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone.

Epoca de plantare durează 7-10 zile. Plantarea răsadurilor produse la cuburi sau ghivece nutritive se efectuează manual sau mecanizat. Răsadurile sunt pregătite anterior prin aplicarea unui tratament fitosanitar.

Pe fiecare strat se amplasează câte două rânduri la distanţa de 50-80 cm, în funcţie de lăţimea stratului la coronament; între plante pe rând, distanţa variază între 25 şi 30 cm. Se realizează în felul acesta o densitate de 47-57 mii plante/ha.

După plantare, în primele 5-10 zile se iau măsuri de asigurare a densităţii planificate a culturii şi de protecţie a acesteia faţă de frig. Se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100 – 150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în care nu au survenit ploi. După această udare se efectuează completarea golurilor cu răsad de aceeaşi calitate şi vârstă.

Urmează efectuarea unei praşile mecanice, apoi una manuală, pentru a afâna solul şi a-i asigura o mai bună aerisire şi încălzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele buruieni. Aceste praşile mecanice şi manuale se vor repeta de 2-3 ori, pentru ca terenul să fie permanent afânat şi curat de buruieni.

Plantarea răsadurilor de roșii în sere și solarii

Cultura tomatelor în spații protejate - solarii și sere - se realizează deseori în perioada 25 martie – 15 septembrie. Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux tehnologic: pregătirea construcţiilor, pregătirea terenului, înfiinţarea culturii, lucrările de îngrijire şi recoltarea.

Culturile de tomate se practică în mai multe cicluri, din punct de vedere al perioadei de vegetaţie:

  • Ciclul I - semănarea se efectuează încă din timpul iernii (ianuarie, februarie) iar plantarea are loc la începutul primăverii - martie. Recoltarea se poate realiza din luna mai.
  • Ciclul II - plantarea se face începând cu luna iunie, recoltarea are loc în lunile august sau septembrie.
  • Poate exista și un ciclu intermediar, cu plantarea în luna mai şi recoltarea în luna iulie.

Schema de înfiinţare a culturii variază în funcţie de tipul de solar, iar densitatea în funcţie de vigoarea plantelor, de zona de cultură şi de tehnologia care se va aplica în continuare. Pentru ciclul scurt se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densităţi mai mici (28-33 mii plante/ha). Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.

Cultivarea tomatelor în solarii și sere este de obicei mai costisitoare decât cea în câmp, însă și veniturile agricultorilor care apelează la această formă de cultivare sunt mai mari, deoarece pot comercializa legumele timpuriu. Totodată agricultorii interesați de cultivarea tomatelor trebuie să știe că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a acordat un sprijin financiar în cadrul programului de susținere a tomatelor cultivate în spații protejate.

Este vorba de un ajutor minim de 3.000 de euro/an pentru cultura de tomate. Beneficiarii trebuie, printre altele, să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de cel puțin 1.000 mp, să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp și să valorifice o cantitate de tomate de 2.000 kg dovedită cu documente justificative.

Cum se pregătește terenul?

Pregătirea terenului pentru cultura tomatelor în câmp implică mărunțirea solului pentru realizarea patului germinativ şi, în mod special, nivelarea lui, astfel încât să fie prevenite băltirile.

Primăvara se aplică lucrările pentru pregătirea patului germinativ în câmp. Mobilizarea superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ perpendicular una pe cealaltă.

De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează şi o fertilizare cu îngrăşăminte complexe. Urmează modelarea terenului în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm. Pregătirea terenului la cultura de tomate în sere și solarii se realizează în două etape: toamna şi primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de pregătire a terenului cunoscute.

Este de menţionat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50 – 100 t/ha gunoi de grajd descompus sau chiar semidescompus, 300 – 500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de potasiu. Ultima lucrare de pregătire a terenului este modelarea acestuia şi marcarea rândurilor.

Întreținerea culturii de roșii

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii în câmp încep prin completarea golurilor, care se realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare. Praşilele, manuale sau mecanizate, se efectuează de 5-7 ori.

Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare importanţă sunt lucrările cu caracter special: palisarea, copilitul, cârnitul şi defolierea.

  • Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o bună etalare şi conducere a plantelor pe verticală şi care permite o mai bună iluminare şi aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului.
  • Copilitul are o importanță deosebită, eliminându-se lăstarii care concurează cu tulpina principală pentru sursele de apă, nutrienți și lumină.
  • Cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) se efectuează la 3-5 inflorescenţe, pentru culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Scopul lui este stimularea polenizării şi grăbirea maturării fructelor.
  • Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe.

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii sunt deosebit de complexe şi pot fi cu caracter general sau cu caracter special. Se începe prin completarea golurilor care în cazul serelor și solariilor se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.

  • Conducerea plantelor şi palisarea se efectuează folosindu-se sistemul de susţinere special amenajat în seră/solar.
  • Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual şi mecanizat, înainte de mulcire.
  • Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri organice, folie de polietilenă, agrotextile etc.).
  • Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de susţinere.
  • Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.
  • Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
  • Cârnitul are rolul de a opri creşterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescenţă, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.
  • Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la înfiinţarea culturii până la ultima recoltare, şi are ca scop aducerea la nivelul valorilor optime a factorilor: lumină, temperatură, umiditate şi aer.

Irigarea și fertilizarea

La culturile de tomate în câmp deschis irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel ca umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare până la apariţia fructelor, şi de 60-70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări, şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.

Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt se aplică două fertilizări: prima, cu îngrăşăminte complexe 200-300 kg/ha, iar a doua, cu azotat de amoniu 200 kg/ha. În ciclul lung se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două ca la culturile în ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când leagă fructele în a cincea inflorescenţă.

În cazul culturilor de roșii din sere și solarii, irigarea se practică pe rigole şi prin aspersie sau, în cazul culturii înfiinţate în saci nutritivi sau module cu turbă, prin picurare.

Buruieni, boli și dăunători la cultura de roșii

Combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor este una dintre cele mai complexe şi pretenţioase lucrări, datorită incidenţei mari a patogenilor, insectelor şi acarienilor. Fiecare dintre ele trebuie abordată cu multă grijă și fără niciun rabat de la calitatea produselor și perioada recomandată pentru aplicarea lor.

Pentru combaterea buruienilor, se poate folosi erbicidul Stomp® Aqua ce are drept substanță activă Pendimetalinul și combate buruienile anuale monocotiledonate și unele dicotiledonate. Se aplică în doza de 1-3 l/ha, înaintea transplantării.

Boli care pot să afecteze cultura de roșii și tratamentele pentru combaterea lor

Cele mai frecvente boli care afectează cultura de roșii sunt:

  • Mana - Afectează toate organele plantei, în afară de rădăcini. Pe frunze, la vârful și pe marginea foliolelor apar pete de culoare verde cenușiu închis. Pe partea inferioară a petelor se poate observa un puf albicios, care apare în condiții de umiditate. Țesuturile atacate se brunifică și se usucă. În culturile din solarii, atacul poate evolua foarte repede. Foarte grav este și atacul pe fructe, care pot fi afectate în orice fază de dezvoltare: la început apar pete galben - verzui, care apoi devin brune. Țesutul din dreptul petelor devine tare și denivelat. Infecția afectează și pulpa fructelor. Se transmite de la un an la altul prin tuberculii de cartof infectați și prin fructele de tomate rămase în sol. Pentru cultura de tomate din câmp, sursa o reprezintă mana din cultura de cartof. În timpul vegetației, boala se propagă prin conidii. În solarii mana găsește condiții favorabile când există diferențe mari de temperatură între zi și noapte și se formează foarte mult condens.
  • Pătarea cafenie - Atacul apare întâi pe frunzele de la baza plantei. La început apar pete de decolorare pe ambele fețe ale frunzei. Apoi, pe fața superioară a frunzei, se intensifică culoarea galbenă, iar pe partea inferioară apare un puf de culoare cafenie. La un atac puternic frunzele se usucă. Boala este specifică pentru spațiile protejate. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile de plante atacate. Boala este favorizată de umiditate ridicată, temperatură moderată și lipsa aerisirii.

Făinarea - Sunt atacate numai frunzele, la început cele de la baza plantei. Pe frunzele atacate apar pete galben-aurii pe partea superioară a acestora, care apoi se acoperă cu fructificațiile ciupercii sub forma unui praf. Ulterior, fructificațiile ciupercii se extind inclusiv pe partea inferioară a frunzelor. Frunzele atacate se necrozează și se usucă. Agentul patogen se transmite prin miceliul de pe resturile vegetale atacate. În timpul vegetației se răspândește prin conidii.

Putregaiul Cenușiu - Atacul specific este pe fructe, dar agentul patogen poate ataca și tulpina și frunzele. Atacul pe fructe are loc, în general, pe fructele verzi și începe în zona pedunculului, sub forma unor pete cenușii, apoase, care apoi evoluează în zona vârfului. În numeroase cazuri, pulpa fructului este transformată într-o masă apoasă. Boala este foarte periculoasă, mai ales în sere și solarii. Agent patogen polifag, atacă numeroase plante de cultură. Se transmite de la un an la altul prin miceliul de pe resturile vegetale de la diferite plante atacate. Poate forma organe de rezistență numite scleroți. În timpul vegetației se răspândește prin conidii.

Septorioza - La început atacul are loc pe frunzele bazale, pe care se formează pete mici circulare. Petele își măresc apoi dimensiunea, se colorează în brun pe margine și în alb-cenușiu în centru. Pe zona centrală se formează fructificațiile ciupercii. Țesuturile atacate se necrozează și se usucă începând de la baza plantei. Boala se transmite prin miceliul de rezistență de pe resturile de plante atacate. În timpul vegetației se propagă prin picnospori, care sunt purtați de vânt și insectele care se așează pe frunze, unde produc noi infecții.

Alternarioza tomatelor - Atacă toate organele plantei. Pe frunze se formează pete brune, aproape rotunde, care în interior prezintă zone concentrice. Petele se măresc și cuprind întreaga frunză. Fructele sunt foarte sensibile la atacul de alternarioză. Pe acestea se formează pete rotunde de culoare brună. Ulterior, petele se înnegresc, devin lucioase și ușor concentrice. Boala se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistență din sol sau de pe resturile vegetale. În timpul vegetației se răspândește prin conidii purtate de vânt.

Pentru combaterea lor se aplică:

  • CABRIO® TOP - Un fungicid cu două substanţe active - 55 % Metiram și 5 % Piraclostrobin, care ajută la combaterea simultană a: manei, făinării, pătării albe, pătării cafenii, alternariozei
  • ACROBAT® MZ 69 WG - Fungicid pe bază de dimetomorf, din grupa morfolinelor şi mancozeb din grupa ditiocarbamaţilor. Are acţiune translaminară cu sistemicitate locală şi de contact. Combate mana de la nivelul tulpinilor și protejează noile creșteri (se translocă acropetal în tulpini și în interiorul noilor creșteri). Are un efect foarte puternic împotriva sporilor (inhibă în totalitate procesul de formare a sporilor)
  • POLYRAM® DF - Un fungicid cu acţiune multi-site pe bază de metiram, din grupa ditiocarbamaţilor. Ajută la combaterea alternariozei, manei, pătării albe și pătării cafenii.
  • SIGNUM® - Un produs cu o combinaţie de două substanţe active cu moduri de acţiune diferite: boscalid, din grupa carboxamide şi piraclostrobin (substanţă activă renumită din grupa strobilurinelor). La cultura de tomate are eficacitate bună în combaterea putregaiului cenuşiu și contribuie la obținerea de tomate mai ferme, cu durată de păstrare mai lungă, având efecte AgCelence.


Dăunători care pot să afecteze cultura de roșii. Cum prevenim dezvoltarea lor

Printre cei mai comuni dăunători din culturile de tomate se numără:

Omida fructelor (Helicoverpa armigera) - Dăunătorul are 2-3 generații pe an. Iernează în stadiul de crisalidă, în sol, la adâncimi de până la 20 cm. Adulții apar la sfârșit de aprilie, început de mai. La câteva zile după apariție încep depunerea de ouă pe partea inferioară a frunzelor. Incubația durează în jur de o săptamână, în funcție de temperatură. Larvele trec prin numeroase vârste larvare. La completa dezvoltare, larvele pătrund în sol, unde se transformă în crisalidă și ciclul se reia. Dăunător polifag, dintre legume atacă în principal tomatele și ardeii. Larvele de vârsta I și vârsta a II-a rod frunzele plantelor de cultură, pe care produc perforații. Începând cu vârsta a III-a, larvele pătrund în interiorul fructelor, unde distrug semințele și țesuturile, astfel încât tomatele își pierd valoarea comercială.

Molia minieră a frunzelor de tomate (Tuta absoluta) - Tuta absoluta poate avea până la 10-12 generații pe an. Poate ierna în diferite stadii de dezvoltare (ou, pupă etc.). Femelele depun ouă cilindrice, din care ies larve de culoare verde-gălbui, care pătrund în organele plantelor. La completa maturitate se transformă în pupă, fie în galeriile formate, fie în sol. Apoi apar adulții și ciclul se reia. Originară din America de Sud, molia minieră a frunzelor de tomate a apărut de curând și în Europa. Tuta absoluta este un micro-fluture aparținând ordinului Lepidoptera. Dăunătorul atacă în principal tomatele, dar și alte plante din familia Solanaceae. La tomate, larvele atacă toate părțile verzi ale plantelor - frunze, lăstari, flori, fructe - pagubele putând ajunge chiar și la 100%. În frunze, larvele consumă zona dintre cele două epiderme (mezofilul) formând minele caracteristice. Fructele pot fi atacate în perioada cuprinsă între formare și maturitate, larvele pătrunzând mai ales în zona superioară a fructului (din jurul caliciului), unde formează galerii.

Pentru a ține departe dăunătorii se poate aplica un tratament cu ALVERDE® - un insecticid care conține metaflumizon, având un nou mod de acțiune. Are înaltă eficacitate împotriva moliei miniere (Tuta absoluta). și a omizii fructelor (Helicoverpa armigera)

Recoltarea tomatelor

Recoltarea tomatelor în cultură de câmp se realizează când fructele ating gradul de maturare dorit. Recoltarea se poate realiza manual, cât și prin unele mijloace mecanice. Recoltarea complet mecanizată se efectuează cu combine speciale care taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; le preiau cu elevator, care le conduce la un scuturător, ce separă fructele şi solul de tulpinile şi frunzele plantei. Producţia ce se poate obţine în condiţiile din ţara noastră variază între 20 şi 40 t/ha, dar poate ajunge şi la 60-80 t/ha.

În cazul culturilor din sere și solarii recoltarea se efectuează eşalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim. Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat, în cazul ciclului scurt în perioada 25-30 mai, în zonele sudice şi sud-vestice, sau în perioada 5-15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu prelungit, recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie – la ciclul scurt şi 15 septembrie la ciclul prelungit. Producţia variază între 40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt şi între 55-70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit.

Roșiile sunt legume cu largă răspândire în alimentație. Sunt consumate pe aproape tot globul, iar în țara noastră se numără printre cele mai apreciate legume.


Surse: Tratat de Legumicultură, Coordonator Ruxandra Ciofu, Editura Ceres, București, 2004


Legumicultură, Coordonator Nistor Stan, Editura Ion Niculescu de la Brad, Iași, 2003

Utilizaţi cu precauţie produsele fitosanitare. Citiţi întotdeauna eticheta şi informaţiile despre produs înainte de utilizare. Atenţie la simbolurile şi indicaţiile de pericol.