Adaptat la nevoile Dvs::
 
 
 
On
Off

Cultura de soia: Înființarea și îngrijirea ei

Planta de aur a omenirii sau planta viitorului - așa a fost denumită soia de-a lungul timpului. Trebuie să-i cunoaștem însă caracteristicile și nevoile, pentru a avea o cultură cu adevărat profitabilă.

Ce zone din România sunt favorabile pentru cultura de soia

Cum se pregătește terenul pentru cultura de soia?

Inocularea (bacterizarea) semințelor de soia

Fertilizarea culturii de soia

Irigarea culturii de soia

Combaterea buruienilor, dăunatorilor şi bolilor la soia

Recoltarea culturii de soia

Soia este o cultură cu o importanță economică deosebită datorită numeroaselor sale întrebuințări. Ea este utilizată în alimentația omului, la producerea furajelor pentru animale, dar și ca materie primă pentru unele industrii.

În alimentație se utilizează atât semințele, cât și păstăile și plantele tinere. Din soia se produce o gamă largă de produse - lapte vegetal, brânză vegetală, surogat de cafea, ciocolată, din făina de soia se pot obține produse de brutărie, iar uleiul din semințele de soia este folosit la gătit și în salate, dar și pentru producerea margarinei. Fibrele proteice din șroturile de soia sunt utilizate în obținerea de „carne vegetală” cu care se prepară o mulțime de alte produse - pateuri, mezeluri etc. Planta este foarte valoroasa in furajarea animalelor, iar uleiul de soia se mai folosește și în producerea de săpunuri, vopseluri, mase plastice. La nivel mondial în producția de ulei vegetal soia ocupă locul al doilea, după palmier.

Nu trebuie să omitem nici faptul că soia este o bună plantă premergătoare pentru cerealele de toamnă, deoarece lasă în sol o cantitate mare de azot. Anul trecut, fermierii români au cultivat 128.000 de hectare cu soia, arată cifrele Institutului Național de Statistică. Înainte de a paria pe această cultură, însă, este nevoie să ne documentăm cu privire la particularitățile sale. Iată, așadar, câteva date extrem de utile celor care doresc să cultive soia în viitorul apropiat:

Când și în ce condiții se seamănă soia?

Înainte să înceapă semănarea propriu zisă, trebuie să alegem semințele. Ele trebuie să fie certificate și să aparțină soiului recomandat pentru zona de cultură în care sunt plantate.

În ceea ce privește epoca de semănat, este recomandat ca soia să fie semănată atunci când în sol la ora 7.00 este o temperatura minimă de 7-8 grade Celsius și vremea în curs de încălzire. Temperatura medie a aerului trebuie să fie de 14-15 grade Celsius. Calendaristic, perioada optimă de semănare este în prima sau a doua decadă a lunii aprilie în sudul țării și în decada a doua sau a treia a lunii aprilie în celelalte zone ale țării.

Densitatea de semănat recomandată este de 40-55 bg (boabe germinabile) / m2. La această densitate se obțin la recoltare 40-50 de plante la m2. Cantitatea de semințe la hectar - norma de semănat - se stabilește în funcție de densitatea de semănat, puritatea și germinația semințelor. Norma de semănat variază, de obicei, între 70 şi 100 kg/ha.

Distanţa dintre rânduri se corelează cu gradul de îmburuienare a terenului şi posibilităţile de combatere a buruienilor. În funcție de metoda de combatere a buruienilor aleasă, distanța între rânduri poate fi de la 25 până la 70 de cm.

Adâncimea de semănat este cuprinsă între 2,5 şi 4 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului, şi nu trebuie să depăşească 5 cm. Pe soluri mai uscate și ușoare, semănatul trebuie să fie mai adânc - 4 cm, iar pe soluri cu umiditate mai ridicată semănatul se poate face la o adâncime mai mică.

În cultura dublă, soia poate fi cultivată după recoltatul la orz, orzoaică de toamnă, borceag de masă verde.

Ce zone din România sunt favorabile pentru cultura de soia

În ţara noastră există 5 zone favorabile culturii de soia:

  • Zona I – sudul Câmpiei Române şi Dobrogea. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia târzii şi semitârzii.
  • Zona II – Câmpia de Vest (Câmpia Banatului şi Crişanei). În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia semitârzii şi semitimpurii.
  • Zona III – partea de nord a Câmpiei Române. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia semitârzii, semitimpurii şi timpurii în zonele mai nordice.
  • Zona IV – partea de est a Moldovei şi Câmpia de nord-vest a tării. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia semitimpurii, timpurii şi foarte timpurii.
  • Zona V – partea de vest şi sud-vest a Transilvaniei (luncile Mureşului, Târnavelor şi Someşului) şi partea de nord-est a Moldovei. În această zonă, se recomandă cultivarea soiurilor de soia timpurii şi foarte timpurii.

Cum se pregătește terenul pentru cultura de soia?

Pregătirea terenului pentru cultura de soia depinde de planta premergătoare ei. Dacă planta premergătoare se recoltează timpuriu, imediat după recoltare se recomandă dezmiriștitul. Urmează aratul cu plugul în agregat cu grapa stelată sau inelară. Până toamna, terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat.

În cazul în care soia este semănată după plante premergătoare cu recoltare târzie, se recomandă imediat lucrări de dezmiriștit. Se efectuează arătura cât mai repede după recoltarea culturii anterioare.

Nefiind o plantă cu cerințe ridicate în ceea ce privește afânarea solului, arătura de vară sau de toamnă se efectuează la o adâncime de 20-25 cm. Un alt aspect important pentru cultura de soia este nivelarea terenului după dezmiriștit, după care se efectuează și arătura.

Dacă arătura a fost efectuată în condiţii bune, iar terenul este nivelat în primăvară, neîmburuienat şi fără resturi vegetale la suprafaţă, solul rămâne nelucrat până în preziua sau ziua semănatului, când se va pregăti patul germinativ prin 1-2 lucrări cu combinatorul. Dacă primăvara terenul este denivelat şi există un număr mare de buruieni, imediat după zvântare se execută o lucrare cu grapa cu discuri şi lamă nivelatoare, după care se face pregătirea patului germinativ fie în ziua dinaintea semănatului sau chiar în ziua respectivă, cu combinatorul perpendicular pe direcţia de semănat. Patul germinativ trebuie să fie mărunţit, nivelat și afânat pe adâncimea de 3-5 cm.

Inocularea (bacterizarea) semințelor de soia

Inocularea semințelor de soia cu un inoculant cu un număr mare de bacterii este una dintre cele mai bune și mai răspândite practici agricole pentru culturile leguminoase. Cum nu se poate stabilit cu exactitate nivelul de eficacitate a bacteriilor Rhizobium native în sol, mai ales în condiții de secetă sau după ierni geroase, inocularea este de mare ajutor și poate face diferența dintre o cultura compromisă și una de o calitate superioară din toate punctele de vedere.

Utilizarea unui inoculant de înaltă calitate, cu un număr mare de bacterii, oferă garanția că fiecare sămânţă este înconjurată de un număr adecvat de bacterii active, extrem de eficiente încă de la început.

O metoda moderna o reprezinta pre-inocularea semințelor de soia de către companiile de semințe, concepută pentru a evita aplicarea inoculanților de către fermieri, ajutându-i, astfel, să economisească timp. Pentru asta se poate folosi HiCoat® Super Soy. Termenul de valabilitate îndelungat garantează, pe fiecare sămânță, un număr adecvat de celule vii ale unei tulpini de Rhizobium atent selecționate și permite inocularea semințelor cu câteva luni înainte de semănat.

Inocularea semințelor este utilă pentru:

  • Economisirea de îngrăşăminte - Speciile de Rhizobium active din nodozităţile leguminoaselor pot produce până la 250 kg de azot suplimentar la hectar, în funcţie de tulpină. De azotul care rămâne în sol beneficiază şi culturile următoare.
  • Depăşirea condiţiilor de creştere precară - Tulpinile noastre robuste şi eficiente de Rhizobium sunt mai productive decât tulpinile native şi pot îmbunătăţi populaţia de bacterii din solurile reci sau erodate.
  • Reducerea nivelului de infestare cu buruieni - Disponibilitatea redusă a azotului în solurile în care leguminoasele fixează azotul atmosferic determină o creștere mai puțin viguroasă a buruienilor comparativ cu solurile în care sunt aplicate îngrășăminte pe bază de azot.
  • Reducerea contaminării apei subterane - Utilizarea redusă a îngrășămintelor pe bază de azot contribuie la diminuarea infiltrărilor de azot în apa subterană.
  • Profituri sporite - Obținerea unor recolte mari în condițiile reducerii costurilor cu îngrășămintele poate face din inoculanți una dintre cele mai bune investiții în culturile de leguminoase. Nodozitățile de pe rădăcini asigură “azot gratuit” culturilor de leguminoase cu ajutorul bacteriilor active ce fixează azotul atmosferic.

Fertilizarea culturii de soia

Pentru formarea a 100 kg seminţe consumul de elemente nutritive este de: 7,1-11 kg azot (N), 1,6-4,0 kg pentaoxid de fosfor (P2O5) şi 1,8-4,0 kg oxid de potasiu (K2O).

Soia utilizează azotul din soluţia solului în proporţie de 35-50% şi azotul obţinut din simbioza cu bacteriile Bradyrhizobium japonicum, care trăiesc în nodozităţile de pe rădăcinile plantelor de soia, în proporţie de 50-65%. După realizarea inoculării, soia îşi procură între 20 şi 80% din necesarul de azot pe această cale.

Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc în funcţie de fertilitatea solului şi de bacterizare, . Pe solurile sărace în azot, înainte de pregătirea patului germinativ se aplică 30-40 kg azot/ha. Pe celelalte soluri, fertilizarea cu azot se face în funcţie de reuşita bacterizării, prin administrarea azotului în vegetaţie.

Reuşita bacterizării se verifică atunci când plantele de soia au 1-3 frunze trifoliate, în 5-10 puncte de control luate pe diagonala mare a lanului. În fiecare punct de control se stabileşte procentul de plante cu nodozităţi şi eficienţa activităţii bacteriilor, prin strivirea nodozităţilor, aprecierea făcându-se astfel: dacă conţinutul nodozităţilor este de culoare roşie înseamnă că bacteriile au o activitate bună; dacă conţinutul nodozităţilor este incolor sau uşor roz înseamnă că bacteriile nu sunt active sau sunt puţin active.

Dozele de îngrăşăminte cu fosfor sunt de până la 90 kg P2O5/ha, iar cele cu potasiu sunt de 40-60 kg K2O/ha, în funcție și de rezultatul analizei de sol. Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu se aplică sub arătura de bază, ca îngrăşăminte simple, sau la pregătirea patului germinativ, ca îngrăşăminte complexe.

Aplicarea îngrăşămintelor foliare constă în două administrări, prima atunci când sunt formate complet frunzele, iar a doua la începutul formării păstăilor. Sunt recomandate îngrăşămintele foliare cu raporturi egale între N/P/K sau cu raportul în favoarea fosforului.

Irigarea culturii de soia

Irigarea este necesară mai ales în zonele secetoase - în sudul și sud-estul țării este vitală pentru producții mulțumitoare. În primăverile secetoase este necesară efectuarea unei udări de răsărire cu norme de 250-300 m3/ha.

Perioada critică pentru apă la soia este cuprinsă de la apariţia primelor flori şi până la umplerea seminţelor, ceea ce calendaristic corespunde cu perioada cuprinsă între 10-15 iunie şi 15-20 august. Prima udare se aplică de obicei înainte de înflorire, iar următoarele la intervale de 10-14 zile, în funcţie de precipitaţii. În perioada de vegetaţie, se efectuează 4-5 udări prin aspersiune.

Norma de udare este de 700-800 m3/ha pe solurile cu permeabilitate bună şi 400-500 m3/ha pe solurile cu permeabilitate mai slabă şi pe solurile nisipoase.

Combaterea buruienilor, dăunatorilor şi bolilor

În ceea ce privește îngrijirea plantelor de soia, cultivatorii trebuie să acorde o importanță crescută buruienilor, deoarece avem de-a face cu o plantă foarte sensibilă, mai ales în primele faze de vegetație. Pentru o producție de calitate este nevoie în același timp și de o protecție ridicată împotriva dăunătorilor și bolilor.

Dăunatori

Principalii dăunători în culturile de soia sunt:

  • Acarianul roșu (păianjenul roşu - Tetranycus urticae) - produce căderea frunzelor şi care se combate în momentul semnalării cu produse omologate pentru acest daunator
  • Molia păstăilor de soia (Etiella zinkenella) - se previne prin evitarea monoculturii, iar dacă este necesar prin efectuarea de tratamente chimice.

Buruieni

Combaterea buruienilor la soia se poate realiza prin utilizarea erbicidelor sau combinat, prin folosirea erbicidelor şi efectuarea de lucrări mecanice.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate şi dicotiledonate anuale se pot utiliza erbicide

  • Preemergente, imediat după semănat
  • Postemergente, după răsărirea buruienilor şi a plantei de cultură

Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate cu răsărire eşalonată, se pot efectua 2 tratamente în vegetație, succesive cu erbicid, primul tratament atunci când plantele au cel puţin 2 frunze trifoliate, iar buruienile dicotiledonate au 2-3 frunzuliţe, iar al doilea tratament la reinfestare, după 3-4 săptămâni.

În anumite cazuri, este necesară efectuarea a 1-2 praşile mecanice (dacă distanţa dintre rânduri permite efectuarea praşilelor) la 10-12 zile după aplicarea erbicidelor în vegetaţie, pentru combaterea buruienilor perene. Praşilele se fac la o adâncime care să asigure o bună distrugere a buruienilor, o adâncime mai mare contribuind la uscarea solului, tăierea rădăcinilor superficiale ale plantelor de soia şi denivelarea solului.

În cazul tratamentelor cu erbicide în vegetaţie, se utilizează volume de 100-300 l de soluţie la hectar, pentru evitarea scurgerii soluţiei de pe frunze şi diminuarea eficacităţii erbicidului.

Bolile la soia

Cele mai periculoase boli la soia sunt:

  • mana soiei (Peronospora manshurica)
  • arsura bacteriană (Pseudomonas glycine)
  • fuzarioza (Fusarium ssp.)
  • rizoctonia (Rizoctonia ssp.)
  • putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum)

Pentru prevenirea lor se recomandă folosirea de sămânţă sănătoasă, respectarea rotaţiei, a epocii şi a densităţii de semănat. Atunci când bolile sunt semnalate în câmp, se efectuează 1-3 tratamente cu fungicide omologate.

Recoltarea culturii de soia

Momentul optim de recoltare este atunci când păstăile sunt uscate și au culoare brună. Recoltarea se poate începe atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 16% şi trebuie încheiată atunci când umiditatea seminţelor a ajuns la 12%.

Cultura de soia este un profitabilă, dacă ținem cont de toate cerințele ei, iar potențialul său nu trebuie neglijat. Tot mai căutată în ultimii ani în vederea consumului și producerii de hrană vegană, ea este, cu siguranță, o plantă ce poate aduce fermierilor profituri importante.

Sursa: FITOTEHNIE, Conf.univ.dr. Viorel ION, 2010

Utilizaţi cu precauţie produsele fitosanitare. Citiţi întotdeauna eticheta şi informaţiile despre produs înainte de utilizare. Atenţie la simbolurile şi indicaţiile de pericol.