Adaptat la nevoile Dvs::
 
 
 
On
Off

Principalele buruieni care afectează culturile de câmp

Care sunt cele mai dăunătoare buruieni, ce pagube produc și cum pot fi combătute

Ce sunt buruienile?

Tipuri de buruieni

Pagubele produse de buruieni

Principalele buruieni

Cum combatem buruienile?

Cum prevenim apariția buruienilor în culturile de câmp?

Managementul rezistenței la erbicid


Buruienile compromit culturile agricole într-un grad mult mai ridicat decât reușesc să o facă insectele dăunătoare, după cum avertizează specialiștii. Acestea concurează cu plantele de cultură pentru apă, lumină, căldură și substanțe nutritive, afectând nivelul producției și calitatea recoltei. Din acest motiv, utilizarea unor măsuri complexe de combatere a acestor plante sălbatice este esențială.


Ce sunt buruienile?

Buruienile reprezintă un grup de specii de plante necultivate, lipsite de valoare economică, adaptate să se dezvolte alături de plantele cultivate, cărora le înrăutățesc condițiile de creștere. Principalele consecințe sunt întârzierea dezvoltării culturilor și micșorarea recoltei, în unele cazuri ajungându-se chiar până la distrugerea acesteia.

În sens mai larg, sunt considerate buruieni plantele străine dintr-o cultură - așa-numitele buruieni condiționate - iar unele buruieni, cu toate că sunt dăunătoare pentru culturi, au de fapt și utilitate, dacă sunt folosite în scopuri precise - cum este cazul pirului târâtor (Agropyron repens), care este și o plantă furajeră.

Tipuri de buruieni

Buruienile se înmulțesc prin semințe și pe cale vegetativă. O primă clasificare a acestora le împarte în plante erbacee parazitare (lupoaia), plante erbacee perene (pălămida, volbura, pirul, costreiul) și plante erbacee anuale și bienale - cele mai numeroase (șopârlița, muștarul sălbatic, turița, mohorul, știrul, loboda).

Clasificarea poate fi însă realizată și în funcție de tipul embrionului - cu unul sau două cotiledoane. Cotiledonul reprezintă prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire.

  • Buruieni monocotiledonate: pirul târâtor, coada vulpii, iarba vântului, meișorul, iarba bărboasă, mohorul, mohorul verde, costreiul etc.
  • Buruieni dicotiledonate: teișorul, știrul sălbatic, ambrozia, loboda, traista ciobanului, romanița de câmp, turița, susaiul, muștarul sălbatic, sugelul, busuiocul sălbatic, mușețelul, urzica moartă, urda vacii, pălămida, spanacul sălbatic, volbura, fumărița, lingurica etc.


Mult mai numeroase decât buruienile monocotiledonate, dicotiledonatele trebuie combătute încă din toamnă. În situația în care acest lucru nu se întâmplă, ele iernează în stadiul de rozetă și avansează în vegetație până în primăvară, când devin extrem de greu de eliminat.

Pagubele produse de buruieni

Majoritatea buruienilor demonstrează o adaptare mai bună la condițiile de climă și sol, comparativ cu plantele cultivate. Rădăcinile acestora se dezvoltă într-un ritm mult mai rapid, pătrund mai adânc și au o capacitate mare de absorbție a substanțelor nutritive - azot, fosfor, potasiu. Inclusiv apa și elementele nutritive prezente în îngrășăminte sunt folosite în proporție mult mai mare.

Unele dintre cele mai bine adaptate și mai păgubitoare plante sălbatice sunt pălămida, muștarul sălbatic și pirul târâtor, care, odată crescute, împiedică dezvoltarea plantelor cultivate.

Buruienile parazite sunt cele care au capacitatea să distrugă în întregime recoltele, împiedicând dezvoltarea normală a acestora în primele faze de vegetație, când soluțiile de combatere sunt limitate. De exemplu, o buruiană ca lupoaia poate distruge complet culturile de floarea-soarelui, dar poate afecta și cânepa, tutunul și pelinul, în timp ce cuscuta are capacitatea să elimine complet lucerna și trifoiul.

Modul în care buruienile afectează culturile nu se rezumă însă la acțiunea lor directă, ci și la atragerea altor efecte negative. Un exemplu îl reprezintă faptul că aceste plante facilitează transmiterea bolilor și dăunătorilor de la un lan la altul, sau de la un sezon la altul, așa încât plante din aceeași familie botanică, dar provenind din plantații diferite, ajung să prezinte aceleași boli pirul și cerealele sunt afectate de aceeași rugină, plante ca ovăzul cultivat și cel sălbatic sunt atinse de același tăciune etc.

Buruienile atrag cu ușurință insectele dăunătoare - de exemplu, în cazul culturilor de porumb, unde se constată o intensificare a atacurilor și unde utilizarea insecticidelor devine extrem de importantă.

Alte pagube pe care le aduce proliferarea buruienilor:

  • deprecierea condițiilor de viață pentru plantele de cultură
  • înrăutățirea regimului termic al solului
  • reducerea efectelor îngrășămintelor
  • creșterea pericolului de mucegăire a recoltei
  • îngreunarea și întârzierea activităților agricole
  • pierderi de producție semnificative


Principalele buruieni

Teișorul (Abutilon theophrasti)


Buruiană anuală înaltă, cu frunze mari, cu aspect catifelat și flori galbene axilare. Frunzele pot atinge 20 cm lungime. Teișorul este o buruiană cu rădăcina pivotantă, care se înmulțește prin semințe. O plantă poate produce între 100-200 de semințe. Preferă solurile umede, bogate în substanțe nutritive, din zonele cu climat cald.

Epoca de germinare: primăvara.

Perioada de înflorire: vara.

Pirul târâtor (Agropyron repens)


Buruiană graminee perenă, termofilă, cu rizomi albi subterani și târâtori. Semințele de pir rezistă zeci de ani în sol. Pirul crește pe aproape toate tipurile de sol, dar în special pe solurile bogate în substanțe nutritive. Formează rizomi lungi și ramificați, care generează noi plante. Inflorescența este un spic compus, având spiculețele așezate cu partea lată pe rahis. Pirul este o buruiană extrem de păgubitoare pentru culturile de câmp, fiind răspândită atât în culturi, cât și pe pajiștile naturale, fiin întâlnit în special în luncile inundabile.

Adâncime de germinare: până la 5 cm.

Perioada de înflorire: vara sau, izolat, toamna timpurie.

Știrul sălbatic (Amaranthus retroflexus)


Buruiană anuală, cu tulpină păroasă, aspră, ce poate atinge o înâlțime de 60-120 cm. Frunzele au formă rombi-ovată, sunt păroase și pot atinge 7,5 – 15 cm. Știrul se înmulțește prin semințe. Buruiana este foarte răspândită pe solurile permeabile, bogate în humus și în substanțe nutritive, în special în azot.

Epoca de germinare: târzie, germinație tipică de vară.

Perioada de înflorire: iunie – septembrie.

Ambrozia (Ambrosia trifida)


Plantă anuală de vară, originară din America de Nord, ce poate atinge 60-120 cm înălțime. Ambrozia are tulpina și frunzele acoperite cu peri aspri. Frunzele de ambrozie se recunosc ușor, având 3-5 lobi și o lungime de până la 20 cm. Rădăcina este pivotantă, iar tulpina este puternic ramificată. Ambrozia se găsește în special de-a lungul căilor ferate, dar și în interiorul culturilor. Planta se înmulțește prin semințe, fiind întâlnită pe toate tipurile de sol. Semințele de ambrozie pot rezista chiar și 30 de ani în solurile fertile. O plantă de ambrozie poate avea între 300 și 3.000 de semințe. Ambrozia poate produce alergii și poate irita pielea la atingere.

Traista ciobanului (Capsella bursa pastoris)


Buruiană anuală sau rar bienală, cu rădăcina fusiformă. Făcând parte din familia cruciferelor, traista ciobanului este una dintre buruienile greu de combătut. Semințele de traista ciobanului germinează toamna sau primăvara devreme, planta putând să reziste și peste iarnă. Traista ciobanului poate atinge o înălțime de 50-60 cm. Florile albe sunt grupate în racem, iar frunzele sunt dispuse în rozetă la baza plantei. Traista ciobanului se întâlnește pe toate tipurile de sol, preferând totuși soluri permeabile.

Epoca de germinare: aproximativ tot anul, dar mai ales toamna și primăvara foarte devreme.

Perioada de înflorire: pe tot parcursul anului

Loboda porcească (Chenopodium album)

Buruiană anuală cu înmulțire prin semințe și viteză mare de creștere, ce poate atinge o înălțime între 12 cm și 15 metri. Rădăcina este pivotantă și puternică. Popular este denumită spanac sălbatic. Este o specie de vară, cu tulpina verde-albăstrui, cu ramificații și striații, ce poate prezenta pete roșii sau violete. Frunzele tinere de chenopodium sunt acoperite cu un praf albicios. Cele mature pot avea forme ce variază de la ovat-romboidal la ovatlanceolat. Chenopodium se întâlnește pe orice tip de sol, dar preferă solurile afânate, bogate în azot, humifere. Semințele de chenopodium pot să germineze în orice perioadă a anului.

Epoca de germinare: primăvara târziu și toamna.

Perioada de înflorire: din iulie până în toamnă.

Pălămida (Cirsium arvense)


Buruiană perenă, ce poate forma colonii extinse. Având rădăcina pivotantă profundă, planta este la început verticală, apoi se ramifică pe orizontală și formează tulpini erecte în fiecare primăvară. Tulpina de Cirsium arvense poate atinge 1,5 metri înâlțime. Frunzele de pălămidă sunt alternate, cu ghimpi, pot avea 15-20 cm lungime și 6-7 cm lățime. Pălămida are o inflorescență de 10-20 cm, cu calatidii mici, flori dioice, de culoare violet intens.

Epoca de germinare: primăvara, cu germinație în stratul superficial de sol.

Perioada de înflorire: vara.

Volbura / rochița rândunicii (Convolvulus arvensis)


Volbura este o buruiană perenă, cu numeroase rădăcini pivotante adânci și numeroși muguri de creștere pe rădăcinile noi (drajoni). Crește pe aproape toate tipurile de sol, dar în special pe solurile calde și uscate, ușoare și permeabile în adâncime. Volbura se întinde pe sol sau paote fi agățătoare, ajungând astfel la aproape 1,2 metri. Convolvulus arvensis se poate recunoaște după frunzele triunghiular ovate, cu vârf ușor rotunjit, având lungimi de 3-4 cm și lățimi de 1,5-2 cm. Florile de volbură seamănă cu o pâlnie, sunt solitare pe tulpină și au o culoare roz deschis sau albă.

Epoca de germinare: aproape tot anul.

Perioada de înflorire: primăvara și toamna timpurie.

Meișorul (Digitaria spp)


Graminee anuală iubitoare de căldură, care se înmulțește prin cele 1.500-5.000 de semințe produse de fiecare plantă. Meișorul are adesea suprafața de culoare roșie sau violet. Deși germinația e favorizată de umiditate, meișorul preferă solurile nisipo-lutoase, aluvionare, cu granulație fină, fără calciu, dar bogate în substanțe nutritive. Spiculețele uniflore se grupează în spice lungi,.

Perioada de germinare: la începutul verii.

Perioada de înflorire: iulie - octombrie.

Mohorul lat / iarba bărboasă (Echinochloa crus-galli)


Graminee anuală, care iubește căldura și preferă solurile umede, bogate în substanțe nutritive. O singură plantă de mohor lat poate produce între 200-1000 de semințe. Tulpinile de mohor lat pornesc de la baza geniculată și pot atinge înălțimi de un metru. Spiculețele sunt grupate în racene, adesea ramificate, în timp ce paniculul este erect și răsfirat. De obicei, tecile de la bază sunt violacee.

Perioada de germinare: la începutul verii (germinează la căldură).

Perioada de înflorire: iulie – octombrie.

Turița (Galium aparine)

Turița este considerată una dintre cele mai dăunătoare buruieni. Galium este o plantă seminiferă anuală, cu tulpina acoperit de perișori agățători, ce poate ajunge la o înălțime de 2 metri. Turița este aspră la pipăit și lipicioasă. Preferă solurile fertile, bogate în humus, dar se poate întâlni și pe solurile argiloase umede. Semințele de turiță pot germina și peste 8 ani, o singură plantă putând produce între 100 și 500 de semințe.

Epoca de germinare: toamna – primăvara.

Perioada de înflorire: începutul verii – toamna.

Sugelul puturos (Lamium purpureum)


Buruiană anuală, ce se poate găsi pe tot teritoriul României. Sugelul puturos poate produce între 50-400 de semințe. Preferă solurile bogate în elemente nutritive, bine aerisite și relativ nisipoase. Rădăcina este pivotantă și pătrunde profund în sol. Tulpina poate ajunge la o înălțime de un metru, cu ramuri ascendente și internoduri inferioare foarte lungi. Frunzele bazale sunt pețiolate, iar cele superioare sunt sesile.

Epoca de germinare: de obicei toamna, dar și primăvara.

Perioada de înflorire: martie – octombrie; dacă vremea este blândă, înflorește aproape tot anul.

Mușețelul nemirositor (Matricaria inodora)

Plantă anuală, frecvent întâlnită în culturile agricole, unde îngreunează recolta. Este consideratăo buruiană dificilă deoarece se poate dezvolta foarte puternic, având rădăcină pivotantă, în timp ce tulpina poate ajunge la 50-100 cm înălțime. Inflorescența are ligule albe, cu flori galbene și calatidiu plin în interior. O singură plantă de Matricaria poate produce până la 5.000 de semințe.

Perioada de germinare: toamna - primăvara, germinare superficială, în special pe solurile umede și mlăștinoase.

Perioada de înflorire: mai - august.

Macul (Papaver rhoeas)


Buruiană anuală cu rădăcina pivotantă. O singură plantă de mac poate produce o cantitate impresionantă de semințe (10.000-20.000) care își păstrează germinația până la 20 ani. Macul poate atinge un metru înălțime. Este poate cea mai ușor de recunoscut buruiană, cu flori solitare, lung pedunculate, roșii de regulă, cu variații albe, roz sau violet. Fructele sunt capsule globuloase. Macul aparține grupei de buruieni care pot ierna.

Perioada de germinare: toamna sau primăvara foarte devreme.

Perioade de înflorire: primăvara - vara.

Hrișca urcătoare (Polygonum convolvulus)


Buruiană anuală cu înmulțire prin semințe, cu rădăcina fusiformă, ramificată și adâncă. Hrișca urcătoare se poate confunda, înainte de înflorire, cu volbura. Are însă frunzele mai mari, pedunculate, de culoare verde intens, cu nuanțe de roșu, și nervuri penate, cu vârful ușor lanceolat. Florile de polygnum convolvulus sunt mici, verziu, cu bordură albă. Hrișca urcătoare preferă solurile bogate în substanțe nutritive, moderat acide, ușoare până la mijlocii, inclusiv solurile semi-turboase.

Epoca de germinare: primăvara.

Perioada de înflorire: iunie – toamna.

Samulastra de cereale

Samulastra de cereale este unul dintre principalii competitori ai plantelor tinere de rapiță. Deși cerealele sunt plante bune premergătoare pentru cultura de rapiță, lasă în urmă semințe care germinează în cultura următoare. Aceasta este de fapt samulastra. Problema este că samulastra de cereale concurează cu plantele tinere de rapiță pentru resurse. De aceea, combaterea samulastrei de cereale este unul dintre elementele tehnologice importante ale culturii.

Mohorul (Setaria viridis)


Buruiană graminee anuală, verde ca iarba, care preferă zonele calde și soluri sărace în calciu, dar bogate în elemente nutritive. Mohorul este o plantă ierboasă, care formează tufe rare. Spicul de mohor poate ajunge la 50-70 cm înălțime, în timp ce planta poate atinge un metru. Buruiana are frunze liniare, de 8-20 cm lungime, late de 1,2 cm, fără perișori. O singură plantă de mohor poate produce 500-7000 de semințe, care pot rezista în sol până la 20 de ani.

Perioada de germinare: la începutul verii (germinează în perioada caldă)

Perioada de înflorire: vara - începutul toamnei.

Muștarul sălbatic (Sinapis arvensis)

Buruiană anuală cu înmulțire prin semințe, denumită uneori greșit ridiche sălbatică. Muștarul este una din buruienile greu de combătut, deoarece face parte din familia cruciferelor. Zona de răspândire este în toată țara, muștarul sălbatic producând pagube importante în cultură. Sinapis arvensis poate atinge o înălțime de 80-90 cm, având tulpina ramificată și aspru păroasă. Florile de muștar sălbatic sunt galbene și grupate în racene.

Epoca de germinare: primăvara.

Perioada de înflorire: mai / iunie – toamna.

Zârna (Solanum nigrum)


Buruiană anuală, care se înmulțește prin semințe, cu rădăcina pivotantă scurtă. Zârna face parte din familia cruciferelor, fiind una dintre buruienile problemă. Este răspândită în toate zonele țării, poate afecta majoritatea culturilor și poate produce de la 500 la 40000 de semințe. Acestea pot supraviețui până la 35 de ani în sol. Zârna preferă aproape toate tipurile de sol, în special cele bogate în humus și azot, fiind și indicatoare de azot. Singurele soluri libere de zârnă sunt cele podzolice.

Epoca de germinare: primăvara târziu.

Perioada de înflorire: iunie / iulie – toamna.

Costreiul (Sorghum halepense)

Buruiană graminee perenă, care iubește căldura și poate atinge o înălțime de aproape doi metri, precum și o grosime de 3-9 mm. Costreiul se poate înmulți atât prin semințe, cât și rizomi (costreiul din rizomi). Se poate recunoaște după tecile zimțate, frunzele sub formă de lance, de 30-60 cm lungime, cu o nervură proeminentă, de culoare albă. Inflorescența costreiului este un panicul piramidal, de culoare violacee.

Perioada de germinare: primăvara și vara.

Perioada de înflorire: vara – toamna.

Rocoina (Stellaria media)

Buruiană anuală, sau bienală, foarte răspândită în culturi. Rocoina se înmulțește prin semințe. Rocoina poate acoperi în întregime solul în anii favorabili, în perioada primăverii, cu o rețea deasă, fără flori. Masa vegetativ mare dezvoltată afectează serios plantele de cultură. Stellaria media este ușor de confundat cu Anagallis arvensis. Rocoina are tulpina târâtoare sau ascendentă și iubește solurile bune, bogate în azot și bine aprovizionate cu apă.

Epoca de germinare: tot anul.

Perioada de înflorire: aproape tot anul.

Pungulița (Thlaspi arvense)

Buruiană anuală sau, uneori, anual-hibernantă, din familia crucirerelor, care răspândește la frecare un miros de usturoi. Tulpina poate atinge 40 cm înălțime, fiind atât simplă, cât și ramificată. Frunzele de la bază sunt lanceolate, iar cele de pe tulpină sesile. Florile de punguliță sunt alte, grupate în racem terminal. Pungulița preferă solurile bogate în elemente nutritive, lutoase, cu reacție ușor acidă. Semințele de punguliță pot supraviețui în sol până la 15 ani.

Epoca de germinare: primăvara.

Perioada de înflorire: mai – toamna.

Șopârlița (Veronica hederifolia)

Buruiană anuală foarte răspândită în culturile agricole. Veronica face parte din familia Scrophulariaceae. Tulpina este ramificată și târâtoare. Frunzele sunt păroase și au forma lobată.

Epoca de germinare: la temperaturi de 2-3 grade Celsius.

Perioada de înflorire: primăvara - vara.

Cornuți (Xanthium strumarium)

Buruiană anuală seminiferă, cu tulpina scurtă, viguroasă și acoperită de perișori. Frunzele de cornuti sunt lat-ovat-eliptice. Xanthium prezintă numeroase inflorescențe grupate în raceve terminale și axilare. Florile pot fi de culoare albă sau verde. Fructele de cornuți sunt ovoide, capsulate și cu spini sub formă de cârlig. Xanthium preferă solurile grele, bogate în substanțe nutritive, în zone cu veri calde.

Epoca de germinare: primăvara.

Perioada de înflorire: vara târziu – toamna.

Lupoaia (Orobanche spp)

Lupoaia nu este o buruiană, ci o plantă parazită, care poate fi combătută prin erbicidare. În România sunt mai multe rase de Orobanche, cea mai păgubitoare fiind Orobanche cumana. Lupoaia afectează în special cultura de floarea soarelui. Zona de sud-est a României cunoaște o contaminare intensă cu lupoaie, dar s-au constat infestări moderate și în județe precum Giurgiu, Teleorman, Vaslui și Bacău.

Orobanche se ramifică de la bază, formând numeroase tulpini aproape lipsite de frunze. Culoarea tulpinilor variază de la brun-deschis la galben, iar cea a florilor, de la alb la violet sau albastru. Fiecare dintre capsulele de pe tulpini conține 2.000 de semințe minuscule, care se răspândesc rapid, împreună cu solul transportat de la o solă la alta de mașinile și utilajele agricole.

Cum combatem buruienile?

Pagubele produse de buruieni și alți factori dăunători pot ajunge la 50% din potenţialul soiurilor cultivate, efectele fiind dezastruoase pentru agricultură, în lipsa unor măsuri de combatere cât mai eficiente. Principalele consecințe, pentru agricultură, sunt reducerea recoltelor și a calității acestora și creșterea costurilor de producție.

Anumite culturi se dovedesc extrem de sensibile la acțiunea buruienilor: porumbul și soia intră în această categorie, pierderile variind între 30 și 100%. Foarte afectate pot fi și culturile de cartof, lucernă, floarea-soarelui, sfeclă și grâu. Dat fiind faptul că acestea sunt și unele dintre cele mai răspândite culturi din țara noastră, sunt recomandate soluțiile de erbicidare cu spectru larg de acțiune, care pot fi utilizate de la un soi la altul.

Un exemplu este sistemul de producție Clearfield®, pentru floarea-soarelui sau rapiță și elimină buruieni agresive precum lupoaia, prin folosirea unui erbicid extrem de eficient, cu aplicare postemergentă - Pulsar® 40. Acest erbicid, absorbit prin frunzele, tulpinile și frunzele plantelor, combate principalele buruieni dicotiledonate și monocotiledonate anuale, printre care teișorul, ambrozia, spanacul sălbatic, mohorul, meișorul, iarba bărboasă și meiul sălbatic.

Cum prevenim apariția buruienilor în culturile de câmp?


Prima metodă de combatere a buruienilor este, de fapt, prevenția. În acest scop, înființarea culturilor trebuie realizată întotdeauna în interiorul unui pat germinativ curat și afânat, unde nu au răsărit buruienile. Un alt criteriu de care este necesar să se țină cont este importanța eliminării buruienilor în fazele de creștere incipiente, fiind cunoscut faptul că, odată ajunse într-o fază avansată, combaterea lor devine un proces din ce în ce mai complex.

Similar, trebuie avută în vedere faza de dezvoltare a plantelor de cultură. Astfel, la porumb, metodele folosite diferă de la etapa preemergentă (importantă în prevenția și eliminarea buruienilor din faze incipiente de dezvoltare), la cea postemergentă timpurie și cea postemergentă. Un aspect demn de reținut este că aplicarea unui erbicid în faza de postemergență asigură controlul unui spectru larg de buruieni - dicotiledonate și unele monocotiledonate.

Managementul rezistenței la erbicid


Rezistența buruienilor la erbicide poate fi combătută sau întârziată printr-o serie de reguli și bune practici tehnologice, în special dacă se utilizează Clearfield®:

  • Nu trebuie utilizate în mod exclusiv mai mult de două erbicide din grupa 2 (sulfonilureice), pe același teren, pe parcursul a patru ani
  • Implementarea unui program de management integrat al buruienilor, care include erbicide, practici culturale și rotația culturilor, pentru a controla populația de buruieni
  • În cazul culturilor de floarea-soarelui afectate, este necesară distrugerea samulastrei (plantele răsărite de la sine, din semințele scuturate la strângerea recoltei)

Surse: Agrotehnica. Transformarea modernă a agriculturii - Editura Ceres, București, 2011 - Prof. univ. dr. Mihai Berca;

Utilizaţi cu precauţie produsele fitosanitare. Citiţi întotdeauna eticheta şi informaţiile despre produs înainte de utilizare. Atenţie la simbolurile şi indicaţiile de pericol.