BASF Divizia Agro
Adaptat la nevoile Dvs::
 
 
 
On
Off

Istoric

Cunoscută ca o activitate importantă pentru poporul nostru, atât în trecut cât și în prezent, cultura viței de vie are o istorie interesantă pe teritoriul românesc și, mai mult decât atât, extrem de îndelungată. Vă propunem să călătorim înapoi în timp și să parcurgem, împreună, sumar, drumul viței de vie și al vinului în spațiul românesc.


În spațiul Carpato - Danubiano - Pontic viță de vie sălbatică (Vitis vinifera silvestris) datează din anul 7000 i.Hr. Din aceasta s-au extras multe soiuri care se mai cultivă și în prezent, cum ar fi, spre exemplu, Fetească Neagră.


Getodacii aveau o apreciere deosebită față de vin, îl considerau o adevărată bogăție și foloseau ca unelte de băut coarne de bou, ulcele, o reală suită de vase. Servirea vinului era un adevărat ceremonial, fapt ce explică interesul lor sporit pentru cultura viţei de vie şi pentru dezvoltarea ei.


Unelte antice utilizate în viticultură se găsesc astăzi la Muzeul Viei și Vinului din podgoria Murfatlar, precum și la Muzeul de Istorie Natională și Arheologie din Constanța.


Regele Burebista (82 i.Hr. - 44 i.Hr.) a decis dezrădăcinarea viței de vie pentru a stopa consumul mare al vinului de către daci. În plus, potențialul și resursele viticole ale regiunii atrăgeau multe popoare și regatul dacilor era în pericol. Totuși, acest lucru nu s-a petrecut în totalitate, o suprafață destul de mare de teren continuând să fie cultivată cu viță de vie.


O personalitate extrem de interesantă consemnează importanța culturii viței de vie pe plaiurile dobrogene. Este vorba despre poetul Ovidiu (43 i.Hr. - 17 d.Hr.), clasic al literaturii latine, care, exilat de Împaratul Octavianus Augustus, își petrece ultimii ani ai vieții în cetatea Tomis. El scrie în Tristele (Tristia) și Epistole de la Marea Neagră (Epistulae ex Ponto) despre activitățile oamenilor din acea zonă, menționând și rolul vinului care însoțea destinul lor. “Toamna, de asemenea, stă mânjită de mustul de struguri“ În anul 106 d.Hr, regatul dacilor este cucerit de către romani, conduși de împaratul Traian. Ceea ce Burebista încercase prin tăierea viței de vie nu a fost complet realizat. La venirea romanilor s-au găsit monezi pe care erau inscripționate imagini cu ciorchini de struguri. Urmează o perioadă în care viticultura cunoaște o dezvoltare foarte complexă, întrucât romanii aduc noi sortimente de viță de vie, tehnici de îngrijire și creștere a acesteia. Viticultura rămâne înfloritoare și după retragerea aureliană din 207 d.Hr și chiar în timpul dominației otomane.


În anul 1862, după fondarea statului națiune din 1859 (unirea Moldovei cu Valahia), se pare ca România deținea aproximativ 100.000 ha de vie, iar în anul 1883 suprafața cultivată a crescut la 150.000 ha. Deși filoxera distruge o parte considerabilă din viile Europei și, implicit, pe cele ale României, în jurul anului 1900 erau, totuși, 152.000 ha de viță de vie. Revenirea și recuperarea după filoxera s-a realizat și cu ajutorul unor consilieri francezi, prin intermediul cărora au fost aduse în țara noastră soiuri precum Merlot, Chardonnay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc, soiuri ce produc vinuri de foarte bună calitate și în prezent.


În perioada interbelică, viticultură înregistrează o reală înflorire, demonstrată de creșterea suprafeței cultivate cu viță de vie la 220.000 ha.


După anul 1972 (când în România puteam vorbi despre o impresionantă suprafață de 300.000 ha), regimul comunist decide tăierea unor mari suprafețe viticole cultivate cu soiuri de proveniență străină. Un moment important îl reprezintă perioada de dupa 1990, când arealul cultivat se va diminua drastic, în anul 2004 ajungându-se la 193.000 de hectare.


În prezent, România deține în jur de 190.000 de ha de viță de vie (aproximativ 3% din suprafața viticolă mondială), ocupând locul 5 în Europa (după Spania, Franța, Italia, Portugalia). Anual se produc cca. 5 mil. hectolitri de vin în țara noastră.

Căutare avansată

Selectaţi criterii pentru a obține informații despre produs detaliate.

Utilizaţi cu precauţie produsele fitosanitare. Citiţi întotdeauna eticheta şi informaţiile despre produs înainte de utilizare. Atenţie la simbolurile şi indicaţiile de pericol.