Bolile la vinete: soluții de tratament și prevenție

Tehnologii smart pentru bolile la vinete

Tehnologiile smart BASF au la bază metode moderne și actualizate de protecție a culturilor, fiind create în urma unor analize complexe. Acestea presupun alternarea inteligentă a produselor omologate, pentru a optimiza tratamentul și prevenția bolilor la culturile legumicole. Folosirea alternativă a unor fungicide cu spectru larg și cu mod de acțiune diferit (cum ar fi sistemic sau local) contribuie în mod eficient la managementul rezistenței. Astfel, sunt evitate pierderile, iar calitatea recoltei este maximizată.

Printre cele mai moderne tratamente la vinetele de câmp, sere și solarii, se numără următoarele fungicide:

• Dagonis^®: Acesta este un fungicid polivalent cu acțiune de lungă durată, omologat pentru o gamă variată de culturi. Produsul conține o combinație de două substanțe active complementare, fluxapiroxad și difenoconazol, care asigură combaterea unui spectru larg de agenți patogeni. Pentru tratamentul făinării și alternariozei, acesta se aplică doar în sere și solarii.

Schema de tratament la vinete

Următorul tabel pentru tratamentul vinetelor, conform conceptului Smart Technology, îți va permite să obții un control eficient al bolilor la vinete:

Managementul integrat pentru prevenirea bolilor la vinete

Nu doar folosirea de fungicide este importantă pentru a ține la distanță bolile la vinete. Pentru o prevenție eficientă a infestațiilor cu fungi și bacterii, este importantă adoptarea măsurilor de management integrat. Acestea trebuie să cuprindă metode de combatere a dăunătorilor și plantelor parazite (buruienile), precum și lucrări corecte de îngrijire.

Combaterea dăunătorilor la vinete

Dăunătorii pot compromite în mod direct cultura, dar și în mod indirect, prin producerea unor leziuni care favorizează dezvoltarea infecțiilor și bolilor la vinete.

Conform lucrării „Tratat de legumicultură” (Prof. univ. Dr, Roxana Ciofu, 2004) și „GHID pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători” (Antonia Ivașcu, 2009), principalii dăunători care pot afecta cultura de vinete sunt:

• Păianjenul roșu (Tetranychus uritcae);
• Păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus);
• Păduchele verde al solanaceelor (Macrosiphon euphorbiae);
• Musculița albă (Trialeurodes vaporarorium);
• Tripsul comun (Thrips tabaci);
• Gândacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata);
• Omida fructelor (Helicoverpa armigera);
• Coropișnița (Gryllotalpa gryllotalpa);
• Musca minieră (Liriomyza solani).

Anumiți dăunători, cum ar fi gândacul din Colorado, pot provoca pagube foarte mari, atacând plantele în toate fazele de dezvoltare (Nistor T. Stan, Teodor N. Stan și Neculai C. Munteanu, 2003).

Folosirea unui insecticid la vinete este cea mai bună soluție pentru a scăpa de dăunători. Spre exemplu, un produs eficient este Alverde^®, care acționează împotriva larvelor și adulților gândacului din Colorado. Acesta combate dăunătorii prin inhibarea impulsurilor nervoase (paralizie), urmată de moartea acestora la interval de câteva ore sau zile in functie de gradul de atac. Produsul acționează atât ca agent de hrănire, cât și prin contact cu insectele. În cazul vinetelor, se recomandă maximum 2 tratamente pe sezon, în doză de 0,25 l/ha. De obicei, acesta este eficace de la o singură aplicare, al doilea tratament fiind necesar doar în cazul infestațiilor severe.

Prevenirea și combaterea îmburuienării

Culturile legumicole pot fi afectate de buruieni din genul Echinocloa, Setaria, Sinapsis, Ranunculus, Polygonum, Amaranthus, Chenopodium și multe altele. Creșterea acestora are loc deoarece culturile de legume sunt un mediu propice dezvoltării lor (Ioan Oancea, 2005). Totuși, plantele parazite cauzează pierderi mari, deoarece concurează cu plantele de cultură pentru condițiile de mediu favorabile (nutrienți, apă, lumină), reducând astfel calitatea recoltei. În plus, acestea reprezintă o gazdă bună pentru diverși dăunători și agenți patogeni care produc boli la vinete.

O soluție eficientă este folosirea erbicidelor, cum ar fi Stomp^® Aqua, care conține substanța activă pendimetalin, din clasa dinitroaniline. La vinete, combate buruieni monocotiledonate și unele dicotiledonate. Acesta se aplică la sol, eliminând buruienile încă din stadiul de debut (după germinare sau răsărire). Astfel, acestea sunt eliminate din competiția pentru condițiile de mediu dinainte să producă pagube. În cazul vinetelor, erbicidul se aplică cu 1-3 zile înainte de transplantarea răsadurilor, fiind recomandată utilizarea în doză de 2-3 l/ha. Pentru o eficacitate ridicată a produsului, solul trebuie să fie umed, fiind ideale precipitațiile în următoarele 7 zile după aplicare.

Bolile vinetelor - de ce sunt o provocare

O mare varietate de agenți patogeni se pot dezvolta la nivelul culturii de vinete, mai ales dacă aceasta nu este îngrijită în mod corespunzător. Odată apărute, bolile la vinete sunt greu de controlat și păgubitoare, iar aplicarea incorectă a tratamentului favorizează rezistența la substanțele active din produsele fitosanitare. Toate acestea afectează calitatea culturii, reducând producția și vandabilitatea.

Cele mai întâlnite boli la vinete sunt:

• Pătarea brună a frunzelor și fructelor (Didymella lycopersici) – cauzează pete brun-cenușii, de 2-5 cm, în zona coletului, care se extind la nivelul tulpiniței. Țesuturile atacate dezvoltă puncte mici și negre. Pe frunze apar pete verzi-măslinii la început, care apoi devin brune-deschis, bine conturate, dispuse concentric. Acestea pot apărea izolat sau pot conflua;
• Verticilioza sau veștejirea vinetelor (Verticillium dahliae) – produce ofilirea plantei din faza de fructificare, începând cu o frunză sau un lăstar. În etapa de debut a verticiliozei la vinete, are loc îngălbenirea frunzelor, urmate de necroză, cu excepția nervurilor principale, care rămân verzi. Acest lucru produce răsucirea frunzei spre partea superioară și defolierea de la bază;
• Cercosporioza (Cercospora solani-melongenae) – produce apariția unor pete clorotice (palide), inițial de mici dimensiuni, circulare sau ovale, cu centrul brun deschis sau închis, la nivelul frunzelor, pețiolului și tulpinii. Deși nu produce leziuni la nivelul fructului, îi afectează creșterea (Srivastava and Nelson, 2012);
• Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) – tulpinile dezvoltă zone cu mucegai albicios. Țesuturile afectate se înmoaie, se brunifică și putrezesc, iar apoi apar corpușoare negre, tari (scleroții);
• Antracnoza (Colletotrichum melongena) – la nivelul părților aeriene, apar pete bine delimitate și închise la culoare sau leziuni adâncite, înconjurate de o margine ruginie sau neagră;
• Făinarea (Leveillula solanacearum f. melongenae) – la nivelul părții superioare a frunzelor se dezvoltă pete gălbui, cu contur neregulat. În condiții favorabile, apar peste 30 de pete care confluează, acoperind zone extinse. Acestea formează, apoi, o eflorescență cenușie-albicioasă;
• Mana de sol (Phytophthora parasitica) – mana la vinete produce pete gălbui la nivelul frunzelor, acoperite de un puf albicios, care se extind și confluează. La nivelul fructelor, se dezvoltă pete maronii extinse;
• Fusarioza (Fusarium oxysporurm d.sp. melongenae) – cauzează îngălbeniri unilaterale ale frunzelor și clarifierea nervurilor secundare, în timp ce nervurile principale rămân verzi, ceea ce produce ofilirea. Partea bazală a tulpinii prezintă o brunificare intensă, la nivelul vaselor conductoare;
• Alternarioza (Alternaria dauci f. sp. solani) – apar pete brune, dispuse concentric, la nivelul frunzelor, având un diametru de 10 mm sau mai mult. Pe suprafața acestora apare un puf catifelat, de culoare brun-închisă;
• Ofilirea bacteriană (Corynebacterium michiganensis) – se dezvoltă pete albicioase pe frunze și fructe, striuri sau ulcerații pe pețioli, pedunculi, tulpini și nervuri. Boala produce ofilirea parțială sau totală a frunzelor și lăstarilor;
• Căderea plăntuțelor (Phytium debarjanum) – boala apare la răsaduri, manifestându-se prin pete brun-negricioase de jur-împrejurul tulpiniței, care se subțiază și se descompune. În condiții de umiditate, planta dezvoltă un mucegai fin albicios. Boala cauzează ofilirea, căderea și putrezirea plăntuței;
• Putregaiul cenușiu (Botryris cinerea) – produce pete bine delimitate, gălbui, care în timp se brunifică și rămân înconjurate de o margine galbenă. Pe țesuturile putrezite se dezvoltă un mucegai cenușiu (Antonia Ivașcu, 2009; Ruxandra Ciofu și colab., 2004).

Prin urmare, bolile la vinete pot fi tratate și prevenite eficient, utilizând fungicidele potrivite în dozele recomandate și măsurile de management integrat. Citește întotdeauna cu atenție instrucțiunile de pe eticheta produselor fitosanitare și simbolurile de avertizare, pentru a te asigura că le utilizezi în mod corespunzător.