Când devine profitabilă adaptarea în fermă?

În sectorul vegetal, principala schimbare a fost trecerea de la lucrările clasice ale solului la tehnologia no-till, aplicată pe întreaga suprafață a fermei. Decizia a venit după ani tot mai secetoși, iar rezultatele au confirmat direcția: costuri reduse cu cel puțin 30%, mai puțin timp petrecut în câmp, uzură mai mică a utilajelor și o mai bună reținere a apei în sol.

Beneficiile s-au văzut și în producție. În 2024, ferma a obținut la porumb o medie de aproximativ 7 tone/ha în sistem neirigat, cu vârfuri de peste 9 tone/ha pe solele bine acoperite cu resturi vegetale. Această observație a dus la introducerea covoarelor vegetale, pentru protejarea solului și conservarea apei. Tot ca răspuns la secetă, fermierul a inclus și sorgul, o cultură mai tolerantă la arșiță, utilă inclusiv în furajarea păsărilor.

În sectorul zootehnic, sustenabilitatea a însemnat investiții în energie și valorificarea resurselor proprii. Panourile fotovoltaice de 300 kW acoperă o parte importantă din consumul fermei, iar gestionarea dejecțiilor de pasăre a dus la dezvoltarea „Ideea Fertil”, un îngrășământ organo-mineral destinat agriculturii ecologice, dar testat și în ferme convenționale.

Produsul pornește de la compostul din dejecții de pasăre și a fost conceput pentru a fi ușor de aplicat, inclusiv cu semănătoarea. În plus, contribuie la reținerea apei în sol, susține activitatea microbiană și eliberează treptat elementele nutritive pe parcursul vegetației.

Concluzia este că sustenabilitatea poate deveni o strategie practică de adaptare: reduce costurile, protejează resursele și crește reziliența fermei în fața schimbărilor climatice. Iar certificatele de carbon, accesate prin platforma eAgronom, pot aduce un beneficiu suplimentar pentru fermele care adoptă no-till și covoare vegetale.