Agricultura, agricultorii și subvențiile

Editorial: Cât de oportună ar fi eliminarea sau egalizarea subvențiilor pentru toate statele UE în condițiile actuale

Suntem într-o perioadă în care se vorbește mult despre subvenții, inclusiv în contextul încheierii, la 15 mai 2017, a campaniei de depunere la APIA a cererilor unice de plată corespunzătoare anului 2017. Anul acesta, în România, s-a hotărât eliminarea perioadelor de prelungiri ale termenului de depunere a documentelor la APIA, chiar dacă respectivele amânări ar fi fost acceptate și în 2017 de către reprezentanții UE.

Această noutate a produs suficientă agitație, atât în rândul fermierilor, cât și în cel al autorităților. Unii fermieri afirmau că perioada 1 martie – 15 mai este insuficientă pentru solicitarea subvențiilor, în timp ce autoritățile susțineau că numai cu o asemenea disciplină banii corespunzători plăților directe ar putea intra la timp în conturi, spre a fi investiți într-o agricultură însetată de fonduri care să susțină recuperarea decalajelor față de alte state cu mult mai dezvoltate.


”Fermierii mari lasă, în general, depunerea cererii unice pe ultima sută de metri”

Discuții au fost purtate și în jurul ideii că programările realizate de către APIA au fost respectate în principal de către micii fermieri. Aceștia au venit la timp cu documentele, în timp ce fermierii cu suprafețe medii și mari au întârziat la depunerea cererilor unice de plată la APIA. ”Ca o statistică, la nivelul Centrului Județean Iași al APIA, până la data de 10 mai 2017, dintre cei aproximativ 500 de fermieri cu suprafețe de peste 50 ha teren agricol, depuseseră cererile unice de plată aproximativ 300 de fermieri. Aceasta înseamnă că, înainte cu numai 5 zile de termenul limită, mai aveam de primit de la fermierii mari aproximativ 30% din numărul total de cereri.

Sigur că pot fi înțeleși că au întârziat, existând unele probleme punctuale de deslușire a unor termeni din partea primăriilor sau probleme din partea unor medici veterinari concesionari, aspecte lămurite repede după ce am fost sunați și întrebați. De asemenea, vremea a fost destul de solicitantă în această primăvară și nu s-a putut intra în câmp la înființarea culturilor, așa după cum au explicat fermierii.

Pe de altă parte, însă, cel puțin în privința culturilor de toamnă, știau foarte bine ce anume au semănat. Semnul de întrebare rămânea la culturile de primăvară. Dar, în acest caz exista posibilitatea tehnică de a depune planul de culturi dorit, iar în situația nerealizării planului, cu ajutorul formularului M1, se puteau efectua modificări, fără risc de penalizare. De cel puțin 10 campanii încoace, la fel se întâmplă, unii fermieri, în general, cei mai mari, lasă pe ultima sută de metri depunerea cererilor de subvenții.”, preciza directorul adjunct al APIA Iași, dr ing Leonard Stafie.

Este posibilă o agricultură fără subvenții? Da, dar în anumite condiții

Legat de subvenții și de necesitatea acestora, deocamdată numeroși agricultori spun că într-o proporție însemnată depind de această modalitate de finanțare a agriculturii. Dependența evocată vizează atât infuzia financiară directă (atunci când banii ajung la agricultori), cât și faptul că subvențiile reprezintă garanții la achiziționarea anumitor inputuri pentru agricultură.

În ultimul timp, în medii tot mai diverse și cu accente tot mai limpezi, se evidențiază și exercițiul de imaginație care proiectează activitatea agricolă într-un context lipsit de această formă de sprijin. Fermierii români, în special cei cu exploatații agricole mari, abordează problema în context european și spun că, în primul rând, lipsa subvențiilor ar reprezenta o liberă concurență. Cât privește șansele pe piață ale fermierilor români, în acest context și cu istoricul subvenționării europene de până acum, cu tot potențialul ridicat al solului românesc, este dificil de crezut că premisele ar fi egale.

”Este greu să eliberez o teorie legată de oportunitatea dispariției subvențiilor, ar trebui un studiu cu mult mai amănunțit. Însă, ceea ce știu sigur este că acum fermierii din restul Comunității Europene au subvenții cu mult mai ridicate decât cei din România. Acest aspect este întâmpinat cu dificultate de către noi, fermierii români, fiindcă produsele noastre, având un nivel mult mai mic de subvenționare, nu prea pot concura la nivel european tocmai din cauza prețului de cost.

În alte țări din UE, infuzia financiară în agricultură, prin subvenții, a fost constantă, zeci de ani. În situația în care am vorbi despre subvenții egale, atunci ar exista avantaj pentru fermierii români, aceștia beneficiind de terenuri mai productive decât în multe alte părți. În cealaltă situație, în care s-ar elimina subvențiile, piața ar fi liberă, fiecare putând vinde cu puțin mai scump decât prețul de cost. Ar dispărea, de exemplu, stimularea la export dinspre Polonia spre România, dinspre Ungaria spre România, ș.a.m.d. Aceste stimulente nu există și pentru fermierii români care exportă. Dar, să nu uităm istoria, adică perioadele îndelungi cu subvenționare mai avantajoasă pentru alții, care le-au creat suficient de multe premise pentru productivitate mai mare în agricultură”, menționa fermierul Vasile Lungu, din Trifești, județul Iași.

E nevoie de mult profesionalism pentru ca pământul României să producă la adevăratul potențial

Nu luăm în analiză atât de așteptata convergență a plăților directe, planificată de către fostul comisar european pentru agricultură Dacian Cioloș, deoarece proiectul este deocamdată în desfășurare. Dar, la posibila întrebare legată de nivelul de pregătire a fermierilor români pentru eventualitatea abolirii sistemului de plăți directe, un răspuns poate fi susținut prin faptul că, potrivit specialiștilor, astăzi peste 50% din suprafața agricolă a României produce la doar aproximativ 50% din potențial.

”Acolo unde se respectă tehnologiile, iar solul bogat al României este ajutat, producțiile sunt de 3-4 ori mai mari decât în cazurile unde agricultura se practică în mod empiric, renunțându-se la anumite elemente din tehnologiile culturilor. Iar, pentru a reuși să valorificăm potențialul agricol al României, este nevoie atât de finanțare, cât și de o legislație adecvată. Susțin afirmația printr-un singur exemplu, al Danemarcei, unde există și susținere și unde nu se pot lucra mai mult de 30 ha, dacă nu s-au absolvit măcar studii liceale în domeniu”, explica prof univ dr Teodor Robu, prorector în cadrul UȘAMV Iași.

În tot acest context, dinamic și cu interese suficient de diferite, rămâne de văzut ce condiții de exprimare profesională va aduce viitorul pentru fermierii români. Dacă s-ar pune în practică ideea de eliminare a subvențiilor pentru agricultură, rămâne de văzut cât de apropiată va fi linia de start pentru toți participanții la competiția economică. Strict privitor la fermierii români, deocamdată, mai exact până în anul 2020, există un buget și o planificare. Dar, tot legat de viitorul subvenționării agriculturii și a fermierilor din România, să nu uităm că multe aspecte depind și de finalizarea cadastrului până în anul 2018, deoarece Uniunea Europeană nu va mai permite subvenționarea pentru terenurile lucrate din România, fără ca acestea să aibă cadastrul efectuat.

Petronela Cotea Mihai

Petronela Cotea Mihai este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști români pe teme agricole. Cu un master obținut la USAMV Iași, stagii de pregătire la BBC și o experiență de peste 22 de ani în presa agricolă, doamna Cotea a obținut numeroase premii la concursurile de specialitate. Începând din 2013 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România. Petronela Cotea Mihai este realizatorul Matinalului Agrar , din fiecare duminică la Radio România Iași , al rubricii ”Fermier European”, colaborator al televiziunii Telemoldova Plus, dar și colaborator al revistei agricole Ferma.

Mergi sus