De ce este importantă valoarea Brix la tomate și cum o putem influența?

Ce înseamnă valoarea Brix?

Pentru cei care vor să înțeleagă ce este Brix, aceasta reprezintă o unitate de măsură a concentrației de zaharuri (zaharoză, în special) dintr-un lichid, exprimată în grade Brix (°Bx). Un grad Brix corespunde la un gram de zaharoză dizolvat în 100 de grame de soluție (adică sucul obținut din fructe, legume sau alte produse vegetale).

De exemplu, o soluție de 25° Brix conține 25 g de zahăr și 75 g de apă. Valoarea Brix este determinată prin indicele de refracție, care este corelat cu densitatea soluției.

Se măsoară cu ajutorul refractometrului sau al zaharometrului, două instrumente utilizate pentru a estima conținutul de zahăr pe baza indicelui de refracție sau a densității lichidului.

Scala Brix este larg utilizată în industria alimentară, fiind un reper important pentru determinarea conținutului de zahăr în fructe, legume, sucuri, vinuri, băuturi nealcoolice și în producția de zahăr. În funcție de produs și de specificul pieței, ea poate influența decizii legate de momentul optim al recoltării, procesare sau ambalare. În cazul sucurilor de fructe, un grad Brix reprezintă aproximativ 1% din conținutul total de zahăr, ceea ce corespunde cu percepția gustului dulce de către consumator. Refractometrele digitale moderne oferă o măsurare rapidă și precisă, fiind frecvent utilizate direct în teren sau în unitățile de procesare.

Factori care influențează valoarea Brix la tomate

Valorile interne ale fructelor, precum concentrația de zaharuri, sunt rezultatul unui cumul de decizii tehnologice și condiții agroclimatice gestionate pe parcursul ciclului de producție. Pentru cultivatorii care urmăresc nu doar cantitatea, ci și calitatea recoltei, este important să înțeleagă care sunt variabilele ce pot influența compoziția fructului.

Optimizarea valorii Brix la tomate presupune o atenție sporită acordată fiecărei verigi din lanțul de producție, de la pregătirea solului până la momentul recoltării. Principalii factori care pot avea un impact direct asupra acestui parametru sunt:

Soiul sau hibridul – diferențe între roșii cherry, prunișoare, clasice

Alegerea soiului sau hibridului este o modalitate directă prin care producătorii pot influența nivelul de zaharuri din fructe. Diferențele genetice dintre tipurile de tomate determină forma, dimensiunea fructului, dar și concentrația de solide solubile (zaharuri). Pentru o mai bună înțelegere a modului în care soiul contribuie la variațiile de Brix la tomate, este utilă o privire comparativă asupra principalelor categorii cultivate:

• Roșii cherry: 8–12 °Brix

Fructe mici, cu un raport pulpă/coajă foarte favorabil și o capacitate ridicată de acumulare a zaharurilor. Sunt recunoscute pentru gustul intens și nivelul ridicat al valorii Brix, fiind preferate pentru consumul în stare proaspătă. Au un ciclu lung și sunt cultivate, de regulă, în sere sau spații protejate pentru un control mai precis al calității.

• Roșii prunișoare (tip prună / roma), Interval tipic: 5 – 7 °Brix

Destinate cu precădere procesării, aceste soiuri au o pulpa densă, un conținut scăzut de apă și un nivel Brix peste media tomatelor clasice. Sunt alese tocmai pentru eficiența în prelucrare, deoarece necesită mai puțină energie pentru concentrare și oferă un produs final cu consistență bună.

• Soiuri pentru procesare (pastă): 5–8 °Brix

Tomatele destinate procesării, cum sunt cele pentru pastă, au în general un conținut de solide solubile cuprins între 5 și 8 °Brix. Acest nivel asigură o textură densă și un gust echilibrat, fiind ideal pentru obținerea de pastă de tomate și sosuri concentrate, cu randament ridicat la procesare

• Tomatele clasice (rotunde de masă). 4–6 °Brix

Sunt cultivate pentru consumul curent și au un echilibru între productivitate și calitate. Nivelul Brix este variabil în funcție de hibrid, dar de regulă mai scăzut comparativ cu soiurile cherry sau roma. Sunt selecționate pentru aspect comercial, greutate și rezistență la transport, iar gustul poate fi influențat de tehnologia de cultură și condițiile de mediu.

Aceste diferențe arată că selecția genetică este o verigă esențială în controlul calității interne a fructului, cu efect direct asupra valorii Brix.

Condițiile climatice și expunerea la soare

Lumina solară și temperatura influențează direct capacitatea plantei de a produce zaharuri prin fotosinteză, iar acest proces are impact asupra compoziției interne a fructelor. Tomatele cultivate în condiții de radiație solară intensă și temperaturi optime (23-27°C) acumulează mai multe substanțe solubile, în special în fazele de dezvoltare a fructului și coacere.

Nivelurile scăzute de lumină, sub 15% din nivelul luminii estivale, reduc calitatea recoltei, iar temperaturile nocturne mai mari de 21°C pot afecta formarea fructelor și acumularea normală de zaharuri. La tomate, Brix este un indicator sensibil la variațiile climatice, iar menținerea unui echilibru termic și a unei bune expuneri la soare contribuie la obținerea unor fructe cu gust intens și conținut ridicat de solide solubile.

Protecția împotriva bolilor și efectele fiziologice AgCelence

Protejarea culturii de tomate împotriva bolilor contribuie direct la obținerea unui fruct sănătos, capabil să acumuleze în mod eficient substanțele nutritive și zaharurile produse prin fotosinteză. Un exemplu este combaterea putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea), una dintre cele mai agresive boli care afectează fructele în fazele finale de dezvoltare. Atunci când planta este afectată, energia metabolică este direcționată către apărare și regenerare, în detrimentul acumulării de zaharuri.

Prin urmare, controlul eficient al bolilor devine un element de stabilitate fiziologică, esențial pentru atingerea unui nivel ridicat al valorii Brix.

Signum^® - fungicid pentru legume - oferă o dublă acțiune: combate eficient putregaiul cenușiu la tomate, și, datorită efectelor fiziologice AgCelence, contribuie la optimizarea proceselor metabolice ale plantei. Printre beneficiile observate se numără:

• o fotosinteză mai eficientă;
• o acumulare bună a zaharurilor în fruct;
• o perioadă mai lungă de vitalitate a frunzelor verzi (efect de înverzire);
• aspect uniform, mărime uniformă, conținut ridicat de zahăr al tomatelor (Brix) - a se vedea graficul de mai jos;
• vandabilitate ridicată.

Regimul de irigare

Gestionarea corectă a regimului de irigare este esențială pentru echilibrul fiziologic al plantei, cu impact direct asupra acumulării de zaharuri în fruct. Umiditatea moderată sau redusă în perioada de coacere, stimulează planta să concentreze resursele în fruct, crescând astfel nivelul de substanțe solubile. Udările frecvente sau precipitațiile abundente în fazele finale de maturare, reduc consistența producției de tomate și patogenii se pot reproduce mult mai rapid, cauzând infecții în faza de coacere (ex. Botrytis cinerea - putregaiul cenușiu).

Fertilizarea cu macro- și microelemente: în special potasiu și magneziu

Compoziția nutritivă a solului și echilibrul elementelor nutritive joacă un rol major în determinarea calității interne a fructului.

• Potasiul este vital în transportul zaharurilor din frunze către fruct, iar un aport insuficient poate duce la o reducere a valorii Brix.
• Magneziul, prin rolul său în fotosinteză, susține producția continuă de carbohidrați.

Pentru rezultate optime, este necesar un program de fertilizare adaptat pe etape de vegetație, cu aplicare fracționată prin fertirigare. O nutriție a plantelor bine echilibrată, cu microelemente precum fier, mangan și bor, susține atât cantitatea, cât și calitatea recoltei.

Tipul de sol și drenajul

Structura solului și capacitatea lui de a drena corect apa influențează direct dezvoltarea sistemului radicular și, implicit, absorbția nutrienților necesari formării fructului. Solurile bine aerate, cu textură lutoasă și drenaj eficient, permit rădăcinilor să exploreze un volum mai mare de sol, crescând accesul la apă și substanțe nutritive.

În schimb, solurile compactate sau cu exces de umiditate limitează activitatea radiculară și provoacă stres fiziologic. O bună gestionare a acestor caracteristici duce la creșterea valorii Brix la tomate, datorită unei mai bune asimilări și translocări a zaharurilor în fruct.

Timpul de recoltare: cum scade sau crește valoarea Brix în funcție de maturitate

Momentul recoltării are un impact direct asupra conținutului de zaharuri din fruct. Dacă tomatele sunt recoltate prea devreme, nivelul de zaharuri este mai redus, ceea ce afectează gustul și calitatea tomatelor.

Pe de altă parte, recoltarea la maturitate deplină, când fructele sunt complet colorate, permite atingerea valorilor optime. Totodată, condițiile în care sunt păstrate după recoltare pot influența compoziția biochimică. Depozitarea tomatelor în mod necorespunzător poate duce la degradarea zaharurilor, diminuând astfel valoarea Brix.

Cum putem crește valoarea Brix în mod practic?

Aplicarea unui regim de irigare bine controlat, adaptat fiecărei faze de creștere, contribuie la stimularea acumulării de zaharuri în fructe. Monitorizarea umidității solului cu ajutorul tensiometrelor permite ajustarea precisă a cantității de apă, inducând un stres hidric moderat în perioada de coacere. Combinată cu o fertilizare echilibrată, această strategie susține procesele fiziologice normale ale plantei. În același timp, combaterea bolilor la tomate este vitală pentru menținerea sănătății vegetației, permițând plantei să direcționeze eficient resursele către fructificare.

Utilizarea corectă și la momentul potrivit a unor fungicide pentru protecția culturilor asigură o vegetație viguroasă, cu frunze funcționale, capabile să susțină o fotosinteză eficientă. O soluție eficientă cu efecte suplimentare fiziologice este Signum^®.

Măsurarea și monitorizarea valorii Brix în fermă

Monitorizarea valorii Brix direct în fermă se face cu ajutorul refractometrelor portabile, care oferă rapid rezultate din sucul proaspăt de tomate. Măsurătorile periodice permit fermierilor să coreleze evoluția conținutului de zaharuri cu practicile aplicate, precum irigarea sau fertilizarea, și să ajusteze tehnologia de cultură pentru a obține niveluri optime de calitate la recoltare.

Optimizarea calității roșiilor începe cu o înțelegere clară a factorilor care influențează gustul, textura și comportamentul post-recoltare. Prin gestionarea atentă a nutriției, irigării și alegerii hibrizilor, producătorii pot obține culturi mai apreciate și mai profitabile. Valoarea Brix la tomate nu este doar un indicator tehnic, ci un reper care poate transforma o cultură obișnuită într-un succes comercial. Ajustările corecte, aplicate la momentul potrivit, se reflectă direct în satisfacția consumatorilor și în valoarea adăugată a fiecărei recolte.