Putregaiul știuleților de porumb - cauze, simptome și combatere

Cum poate fi prevenită și combătută infecția cauzată de ciuperca Gibberella zeae

Putregaiul tulpinii și știuleților de porumb (Gibberella Zeae) este o infecție fungică întâlnită în culturile de porumb, mai ales în anii cu toamne ploioase.

  • Ce este putregaiul știuleților de porumb
  • Simptomele putregaiului știuleților
  • Ciclul bolii - etapele evoluției putregaiului știuleților de porumb
  • Măsuri de combatere a putregaiului știuleților de porumb
  • Cum poate fi prevenită apariția putregaiului știuleților de porumb

Originar din Mexic, America Centrală și America de Sud, porumbul (Zea mays L., familia Gramineae, subfamilia Panicoideae) este cultivat în multe regiuni ale lumii, ca plantă alimentară, industrială și furajeră. Ca suprafață cultivată la nivel mondial, porumbul se situează printre primele locuri, alături de grâu și orez.

Este o plantă foarte ușor adaptabilă, prezentând o bună rezistență la secetă și arșiță și având un potențial de producție de aproape două ori mai mare decât alte cereale, în condiții climatice foarte diferite. De asemenea, fiind o plantă unisexuat-monoică, poate fi obținută ușor din hibrizi. Este o bună prășitoare și premergătoare pentru foarte multe alte culturi, lăsând terenul relativ curat de buruieni. Pentru o recoltă bogată și sănătoasă, însă, trebuie să respectați condițiile tehnologice și măsurile de prevenire și combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

Ce este putregaiul știuleților de porumb

Potrivit lucrării „Ghid tehnologic pentru grâu, porumb și floarea-soarelui (2008)”, sunt peste 100 de agenți patogeni care pot afecta culturile de porumb, atacând toate organele plantei, de la germinație până la recoltare și chiar păstrarea recoltei. Cele mai importante boli sunt:

Infecții fungice (cauzate de ciuperci):

  • putregaiul rădăcinilor și al tulpinii (Gibberella zeae, Pythium aphanidermatum, Fusarium spp., Fusarium moniliforme);
  • putregaiul știuleților și al boabelor (Fusarium moniliforme);
  • putregaiul tulpinilor și știuleților (Gibberella roseum f. sp. cerealis);
  • putregaiul uscat al tulpinilor și știuleților (diploidioza - Diplodia zeae);
  • putregaiul uscat al știuleților (Nigrospora oryzae);
  • infecții cauzate de ciuperci din genul Penicillium spp.;
  • pătarea cenușie a frunzelor (Helminthosporium turcicum);
  • tăciunele comun (bășicat - Ustilago maydis);
  • tăciunele știuleților și paniculelor de porumb (Sorosporium holci-sorghi);
  • rugina porumbului (Puccinia sorghi);
  • antracnoza (Colletotrichum graminicola).

Viroze (cauzate de virusuri):

  • mozaicul european (Sorgum red stripe virus);
  • piticirea endemică a porumbului (maize rough dwarf virus);
  • piticirea porumbului transmisă de cicade;
  • cloroza (Maize chlorotic mottle virus, Maize mosaic virus);

Bacterioze (cauzate de bacterii):

  • pătareafrunzelor și tulpinilor - Pseudomonas syringae pv. Syringae;
  • putregaiul bacterian (moale) al tulpinilor de porumb - Erwinia chrysanthemi p.v zeae, Erwinia carotovora subsp. carotovora, Erwinia (Pantoea) stewartii;
  • ofilirea plantelor - Erwinia carotovora subsp. carotovora.

Așadar, putregaiul tulpinilor și știuleților de porumb este o infecție fungică, întâlnită frecvent în toate culturile de porumb. Pagubele sunt influențate de factorii climatici, calitatea lucrărilor de întreținere a culturii, aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a buruienilor, a bolilor și a dăunătorilor.

Cauza apariției putregaiului știuleților de porumb

Există două categorii de factori care duc la apariția și la dezvoltarea putregaiului tulpinii și știuleților de porumb:

  • factori etiologici - care cauzează infecția propriu-zisă; în speță, este vorba despre o boală infecțioasă, provocată de o ciupercă;
  • factori de risc - cei care favorizează dezvoltarea și răspândirea bolii.

Putregaiul tulpinii și știuleților de porumb, cunoscut și sub numele de fuzarioză, este o boală provocată de două specii de ciuperci din genul Fusarium, familia Nectriaceae. Experții de la Organizația Europeană și Mediterană pentru Protecția Plantelor (OEPP) menționează existența a doi agenți patogeni principali care provoacă acest tip de putregai:

  • Gibberella moniliformis, cu varianta anamorfă Fusarium moniliforme;
  • Gibberella zeae, cu varianta anamorfă Fusarium graminearum - în special în zonele cu temperaturi mai scăzute.

Potrivit OEPP, alte denumiri științifice ale agentului patogen care provoacă putregaiul știuleților sunt:

  • Fusarium roseum f. sp. cerealis;
  • Fusarium roseum var. auctorum graminearum;
  • Gibberella rosea f. sp. cerealis;
  • Gibberella rosea „Graminearum”;
  • Gibberella saubinetti;
  • Sphaeria zeae.

Factorii care favorizează dezvoltarea putregaiului știuleților de porumb

Infecția se transmite fie prin semințe care sunt infectate ori care sunt purtătoare de spori, fie prin formele de rezistență ale ciupercii (periteciile), care se regăsesc pe resturile vegetale rămase de la o cultură la alta. Pentru ca putregaiul să se dezvolte, are nevoie de anumite condiții favorabile, dintre care cele mai importante sunt:

  • folosirea semințelor sau a hibrizilor infectați;
  • umiditatea ridicată - de peste 80%;
  • temperaturi cuprinse între 6 și 36°C (temperatura optimă este între 21 și 30°C);
  • atacul larvelor de sfredelitor și prezența moliei - cresc frecvența și intensitatea atacului ciupercii;
  • lucrările de întreținere nerealizate la timp (inclusiv igienizarea culturii, prin curățarea terenului de resturile rămase de la o cultură la alta);
  • depozitarea necorespunzătoare a știuleților;
  • lipsa măsurilor de prevenire și de combatere.

Simptomele putregaiului știuleților

Potrivit lucrării „Ghid pentru determinarea rezistenței la boli și dăunători” (2009), Gibberella zeae atacă plantele în toate fazele de dezvoltare, simptomele bolii putând fi observate la nivelul rădăcinilor, tulpinilor și al știuleților.

Simptome la nivelul rădăcinilor

Boala se poate manifesta în timpul sau imediat după răsărire, astfel:

  • apariția unei pâsle de culoare alb-gălbuie, la nivelul părților subterane ale plantei;
  • odată cu evoluția bolii, pâsla devine rozalie;
  • pâsla reprezintă miceliul și conidiile ciupercii;
  • plăntuțele de porumb se curbează la vârf, dacă ajung, totuși, să răsară;
  • plantele mor, de obicei, înainte de răsărire.

Manifestările bolii, pe tulpini

La plantele mai dezvoltate, infecția se manifestă prin:

  • apariția unor pete de dimensiuni diverse, sub tecile frunzelor; culoarea este brun-negricioasă, cu nuanță violacee, iar conturul, difuz; în unele cazuri, petele sunt zonate concentric;
  • pe timp de secetă, petele rămân netede și lucioase;
  • în condiții de umiditate, petele sunt acoperite de o pâslă prăfoasă, formată de miceliul și conidiile ciupercii;
  • dacă faceți o secțiune, veți observa ca partea bazală a tulpinii este brunificată:
    • inițial, doar în zonele nodurilor;
    • odată cu dezvoltarea ciupercii, brunificarea se extinde și asupra parenchimului internodurilor;
    • în fazele avansate ale bolii, fie apar goluri căptușite cu o pâslă miceliană albă sau roz, în țesutul medular, fie țesutul este dezintegrat complet, rămânând din el doar fibrele vasculare.

Simptomele bolii la nivelul știuleților

Atacul ciupercii se manifestă în faza de lapte-ceară:

  • începe de la vârful știuleților;
  • este vizibil mai ales pe știuleții care nu sunt bine înveliți în pănuși sau care sunt atacați de sfredelitorul porumbului;
  • țesuturile afectate sunt acoperite de mucegai consistent, de culoare roz-rubiniu deschis; este vorba despre miceliu, conidiofori și conidii;
  • semințele acoperite de ciupercă sunt brune, seci, chiar putrezite;
  • dacă infecția este puternică, pănușile sunt lipite de știuleți și acoperite de pete mari, brun-închise;
  • chiar dacă până la recoltare, plantele au fost sănătoase, boala poate să apară la știuleții din depozite, dacă nu există un sistem de ventilație corespunzător; de asemenea, molia cerealelor poate contribui la răspândirea sporilor ciupercii, în spațiile de păstrare a recoltei.

Totodată, pe resturile de porumb din anul anterior (rădăcini, tulpini, pănuși) se pot observa puncte de culoare albastru-intens, ușor detașabile. Acestea sunt periteciile ciupercii.

Ciclul bolii - etapele evoluției putregaiului știuleților de porumb

Agentul patogen iernează în tulpinile de porumb rămase pe sol, apoi germinează și infectează semințele de porumb și rădăcinile plantelor. Ciuperca poate supraviețui în resturile vegetale, având rezistență ridicată la condițiile grele de iarnă.

Această boală poate fi întâlnită în toate zonele în care se cultivă porumb și apare în special în perioada de după înflorire. Gravitatea atacurilor depinde de condițiile climatice. Astfel, atunci când temperaturile și umiditatea sunt ridicate, cultura porumbului poate fi afectată în mod semnificativ. Totodată, intensitatea infecției poate fi agravată de prezența dăunătorilor, ca sfredelitorul porumbului sau molia. Sfredelitorul provoacă leziuni la nivelul organelor plantei, iar prin acestea, ciuperca pătrunde în țesuturile plantei. Molia poate răspândi sporii ciupercii în depozitele în care sunt păstrați știuleții.

Putregaiul tulpinilor și știuleților de porumb poate să apară în două etape: înainte de răsărirea plantelor, prin semințele sau hibrizii contaminați, de exemplu, și după înflorirea acestora. Astfel, agentul patogen poate afecta cultura porumbului indiferent de faza de vegetație.

Este de menționat și faptul că boabele de porumb afectate de putregaiul tulpinii și știuleților devin toxice (toxine eliberate de ciupercă, odată cu dezvoltarea ei) și nu pot fi destinate consumului uman sau animalier și nici procesării.

Măsuri de combatere a putregaiului știuleților de porumb

Ca orice infecție fungică, putregaiul tulpinii și știuleților de porumb poate fi prevenit și combătut cu tratamente fungice, recomandarea specialiștilor fiind utilizarea alternativă a două-trei substanțe active diferite, printre care piraclostrobinul , de exemplu, care face parte din grupul de strobilurine. Alternanța este esențială, pentru ca ciuperca să nu dezvolte rezistență. Rețineți că este foarte important să citiți cu atenție instrucțiunile de pe ambalajele produselor folosite, pe care le puteți găsi în fitofarmacii. Aceasta, pentru a vă informa corect în ceea ce privește doza optimă care trebuie administrată pentru faza de vegetație a plantei, precum și care este timpul de pauză între două tratamente.

Pentru că intensitatea atacului bolii este influențată și de prezența dăunătorilor, cum este sfredelitorul porumbului, este recomandat să se aplice un tratament cu Fastac® Active , insecticid cu o acțiune rapidă în combaterea adulților, larvelor, precum și ouălor insectelor. Tratamentul este rezistent la ploaie, cu condiția să se usuce înainte de a începe să plouă. Pentru cultura porumbului, se va aplica un singur tratament, în doza recomandată de 0,6 l/ha.

Cum poate fi prevenită apariția putregaiului știuleților de porumb

Specialiștii recomandă un sistem integrat pentru prevenirea infecțiilor fungice, așa cum este și putregaiul tulpinilor și știuleților de porumb. Este vorba de măsuri de protecție fitosanitară care se referă la tratamente preventive, lucrări de întreținere, monitorizarea culturii și la tratamentele de combatere a bolilor (fungicide), buruienilor (erbicide) și a dăunătorilor (insecticide). Un astfel de program de acțiune integrată ar trebui să includă următoarele operațiuni:

  • utilizarea unor hibrizi rezistenți la boli și dăunători;
  • tratarea semințelor împotriva atacurilor agenților patogeni sau ale dăunătorilor;
  • practicarea rotației culturilor;
  • lucrarea uniformă a solului, distrugerea resturilor vegetale de la culturile precedente;
  • fertilizarea controlată și echilibrată;
  • recoltarea la timp și depozitarea recoltei în condiții corespunzătoare.

Folosirea hibrizilor rezistenți la boli și dăunători

Prevenirea apariției infecției cu Gibberella și nu numai presupune și folosirea unor hibrizi care sunt rezistenți la boli. Deși nu există niciun hibrid care să fie rezistent la toate bolile și dăunătorii, sunt anumite tipuri care prezintă rezistență combinată la boli. Consultați-vă cu specialiștii în domeniu înainte de a alege hibrizii pentru cultura de porumb.

Controlul calității semințelor și semănatul corect

Potrivit lucrării „Fitotehnie” (2010), pentru a evita pagubele în cultură, precum și apariția sau răspândirea unor boli sau a unor dăunători, este recomandată tratarea semințelor cu fungicide și insecticide. Aceasta, pentru că pe semințele de porumb se pot găsi agenți patogeni, printre care și Gibberella zeae. Ulterior, în timpul germinării, semințele pot deveni un mediu prielnic pentru dezvoltarea unor microorganisme în sol, pentru că se îmbibă foarte repede cu apă, iar dacă temperatura este sub 10°C, germinația încetinește sau se oprește. Astfel, semințele umede din sol dezvoltă ciuperci din genurile Fusarium, Penicillium, Aspergillus, de exemplu.

Asolamentul și rotația culturii

Potrivit lucrării „Ghid tehnologic pentru grâu, porumb și floarea soarelui (2008)”, porumbul suportă monocultura mai mulți ani, însă, pentru o producție mai mare, este recomandată cultivarea în asolamente raționale. Astfel, cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele anuale și perene, cerealele păioase (în special grâul), culturile târzii de sfeclă, cartof. Una dintre cele mai întâlnite rotații, la noi în țară, este cea de grâu-porumb. Pentru un plus de eficiență, este indicată întreruperea acesteia, o dată la 2-3 cicluri de succesiune, iar pe suprafețele respective să fie cultivate alte plante. Această metodă ajută la reducerea periodică a numărului de patogeni comuni celor două culturi, cum sunt și ciupercile din genul Fusarium, care atacă toate organele plantelor, în diverse stadii de dezvoltare. Este recomandată amplasarea culturii porumbului în asolamente diverse, cu rotații care să dureze între 2 și 6 ani.

Igienizarea culturii de porumb

Știuleții, cocenii sau ciocălăii care sunt infectați cu una dintre speciile de Fusarium nu este indicat să fie lăsați pe câmp, pentru că boala se va transmite de la o cultură la alta, prin formele de rezistență ale ciupercii. Unele dintre metodele eficiente de igienizare sunt strângerea resturilor vegetative și arderea lor, precum și efectuarea unor arături de toamnă și de primăvară, de cel puțin 22-28 de cm adâncime. Astfel de lucrări sunt necesare, mai ales pe terenurile puternic îmburuienate, pe care se regăsesc cantități mari de resturi vegetale sau care au soluri compactate.

Controlul recoltatului și depozitarea adecvată a știuleților

Pentru prevenirea unor infecții cum sunt cele cu Fusarium sp., Nigrospora oryzae, Diplodia Zeae, recomandarea specialiștilor este să recoltați la timp porumbul, să lăsați știuleții la uscat, în spații întinse, și să îi sortați. Dacă îi păstrați în grămezi pe sol pentru perioade lungi de timp, pot fi infectați cu diverși agenți patogeni. Totodată, știuleții infectați cu Fusarium sp. sau cu Nigrospora oryzae nu trebuie amestecați cu cei sănătoși, pentru că boala se va extinde și la aceștia din urmă. Chiar dacă porumbul nu este atins de putregai, este indicat să verificați dacă știuleții nu prezintă leziuni de altă natură, care ar putea favoriza dezvoltarea microorganismelor (specii de Penicillium, Aspergillus, Cladosporium, Fusarium, Mucor, Rhizopus, Trichothecium, Alternaria) care duc la mucegăirea și putrezirea știuleților.

Putregaiul tulpinii și știuleților este o infecție fungică ce afectează plantele în toate etapele de dezvoltare. Intensitatea atacului ciupercii Gibberella zeae depinde de condițiile climatice, dar și de prezența unor dăunători, ca sfredelitorul porumbului sau molia. Pentru ca boala să nu se răspândească la plantele sănătoase sau de la o cultură la alta, este bine să respectați măsurile de prevenire și de combatere recomandate de specialiști.

Culturi similare

Mergi sus