Dorin Popa: ”Ultima fază regională a evenimentului ”Povești cu vinuri românești” a fost un concurs de frumusețe senzorială

Interviu: Ce spune vicepreședintele ADAR despre calitatea și evoluția vinurilor produse de micii viticultori din România

Cele patru faze regionale ale concursului BASF ”Povești cu vinuri românești” au luat sfârșit. Viticultorii care au produs cele 36 de probe de vinuri roșii, albe sau rosé, calificate pentru marea finală națională de la Sibiu așteaptă acum data de 10 mai. Membrii Asociației Degustătorilor Autorizați din România, care formează juriul concursului BASF vor degusta probele și vor anunța cei trei mari câștigători, câte unul pentru fiecare categorie de vin.


Premiile sunt pe măsură. Fiecare dintre cei trei mari câștigători ai finalei ”Povești cu vinuri românești 2017” va primi un premiu în valoare de 6.218 euro. Fiecare premiu constă într-un publireportaj la televiziunea Agro TV și, la alegere, servicii de promovare a afacerii sau utilaje pentru aplicarea de tratamente la vița de vie.


Președintele comisiei de jurizare a fazei regionale de la Alba Iulia , Dorin Popa, este și vicepreședinte ADAR și unul dintre cei mai în măsură oameni să vorbească despre vin. Am stat de vorbă cu dânsul despre cum s-au prezentat probele în ediția 2017, despre calitatea vinurilor de la noi, dar și despre provocările cu care se confruntă viticultorii din România.

Domnule Popa, sunteți pentru al doilea an în juriul concursului BASF ”Povești cu vinuri românești”. Ce ne puteți spune despre ediția din 2017?


Inițiativa acestui proiect BASF este foarte interesantă. Dânșii se ocupă de fapt de vița de vie, asigură substanțele și produsele pentru tratamentele viței de vie . Dar prestigiul portofoliului lor se bazează pe efectul avut de produsele oferite, de cum se reflectă acestea în calitatea vinului. Plecăm de la ideea că vinul de calitate se face din vie, nu? Și atunci, trebuie să avem o viță de vie sănătoasă, pentru a avea opțiunea unui vin de calitate. În esență, acest concurs provoacă o zonă interesantă, mă refer aici la micii producători, cei cu suprafețe de până în 100 de hectare.


Noi, în România, avem producători consacrați, capabili să facă tehnologia ca la carte. Ei au deja recunoaștere națională și internațională. Dar, pe lângă ei sunt și micii viticultori sau cei care practică această activitate ca hobby. Am avut, de exemplu, chiar un producător cu două hectare de vie, care a obținut primul loc la categoria de vinuri rosé. Pentru că strugurii au fost sănătoși, în primul rând. De altfel, după prima ediție a crescut foarte mult calitatea vinurilor înscrise.

Cât de oportună vi se pare o asemenea inițiativă?


Este o poveste frumoasă. Mai ales ideea de a organiza concursul de vinuri pe regiuni istorice. De asemenea, observ și o componentă de socializare a producătorilor. Fac schimburi de experiență și îi cunosc pe ceilalți jucători din acest sector. Este o oportunitate pentru ei, pe lângă concursul propriu-zis și workshop-ul din preambulul premierii, unde cunosc cele mai noi fungicide sau erbicide pentru vița de vie . Cum spuneam, este interesant să văd clar un interes pentru a obține vinuri de calitate. Iar eu văd acest lucru, deoarece jurizez inclusiv concursuri locale, mai mici.


Cum vedeți evoluția acestor mici producători?


Vinul presupune foarte multă muncă. Putem spune că este cea mai dificilă cultură, cea mai pretențioasă. E nevoie de multe tratamente, este foarte ușor influențată de climă și presupune și un pic de știință din partea viticultorului.


Dar observ că micii viticultori au trecut deja de acea etapă de pionierat infantil, în care vinul era doar o licoare printre multe altele, fără identitate, o simplă băutură care are alcool. Acum se folosesc doar soiuri nobile, se adoptă noi tehnologii, se merge pe ideea de a-i păstra identitatea, de a oferi un vin proaspăt. De exemplu, am avut la ediția din 2017 a acestui concurs de vinuri foarte multe vinuri albe și roșii maturate în butoi de stejar, pentru acel efect de diversificare a aromei.

Spuneați, la un moment dat, că și vinurile evoluează


Da, de exemplu, este interesant că până acum, în Transilvania nu erau soiuri roșii. Climatic, nu aveau condiții prielnice. Apariția lor este clar o dovadă a încălzirii globale. Acum putem găsi merlot, cabernet, soiuri roșii de vin unde punem harta în cui, sau în zone precum Turda, unde, pe vremuri, existau doar soiuri albe.


Ce impresii v-au lăsat vinurile prezentate la ultima fază regională a concursului ”Povești cu vinuri românești”?


Ceea ce m-a uimit a fost grija mare pentru vinuri. Cu foarte mici excepții sau unul-două derapaje tehnologice, aproape toate cele 101 probe de vin testate au fost foarte frumoase, cu tipicitate. La noi, în Transilvania, vinurile sunt puțin mai fructoase, avem o specificitate a locului, pentru că vinul este un aliment cu memorie și drept de autor, cum spunem noi, are acel terroir, amprenta locului de unde provine.


Și cupajele de vin roșu au fost foarte elegante, foarte bine făcute. La albe, scorurile au fost foarte apropiate. Chiar am intrat la balotaj cu câteva, pentru că aveau aceeași notă. Interesant e că după ce le-am redegustat cu colegii mei din juriu, au primit din nou aceeași notă și a trebui să le diferențiem la nivelul sutimilor de punct. Iar asta e de bine. Și pentru producători și pentru juriu. Am avut o echipă bună în comisie, patru doamne care și-au dedicat ziua degustărilor. Putem spune că a fost un adevărat concurs de frumusețe și pentru vinuri. Vinul este permanent comparat cu o femeie, este o ființă lichidă. De aceea, am putea numi acest eveniment un concurs de frumusețe senzorial.

În ceea ce privește vinurile rosé, noi, ca viticultori, am plecat cu ele cam de prin 2007. De altfel, o particularitate pe care am remarcat-o la ultima fază regională a concursului ”Povești cu vinuri românești” era culoarea acestor vinuri: rosé-urile erau foarte colorate. Este specific începătorilor, aș putea spune. Adeseori și consumatorii neavizați pot face confuzia că, dacă un vin nu este colorat, nu are tărie.


Chiar discutam cu cineva și, spre surprinderea noastră, observăm că, din ce în ce mai mult, consumatorii din România încep să ceară rosé-uri elegante, cu culori deschise. În Franța, în Provence, spre exemplu, regiunea care dă tonul în materie, culoarea pleacă de la un gri roz. Revenind, rosé-urile prezentate la ”Povești cu vinuri românești” au fost excepționale. În ansamblu, în ceea ce privește gama de calitate, vinurile rosé și cele roșii au fost peste cele albe, pot spune, dacă luăm în considerare factorii pe care i-am amintit mai devreme.

Printre finaliști se numără și producători care s-au mai calificat și anul trecut în faza națională. I-ați recunoscut.


Da, au fost trei și anul trecut. Își mențin nivelul calității, deși am avut și vinuri din 2016. Ce se întâmplă? 2016 a fost un an cu probleme pentru soiurile roșii. Au fost multe ploi în zonă, în special în septembrie și octombrie, când are loc culesul viei. Însă acesta poate fi și un avantaj pentru vinul rosé. Poți culege strugurii roșii mai repede, pentru că trebuie și aciditate. Și atunci, ai un avantaj în vinificare, scapi de anumite probleme. Nu putem schimba clima, putem doar să ne supunem ei. De aceea, pentru viticultori, rosé-urile au fost opțiune de vinificare. Uneori ai momente în care nu există condițiile optime pentru un vin roșu. Și atunci poți face un rosé. Dacă ai foarte multe ploi, recoltezi, nu mai aștepți, pentru că apar specificele boli la vița de vie: mana, făinarea, sau, mai trist, putregaiul strugurilor.


Cum ați caracteriza interesul consumatorului român pentru vinuri?


În România a crescut acum foarte mult interesul pentru vinul rosé. Este versatil, ușor de înțeles, poate înlocui foarte bine vinul alb și se asociază cu foarte multe meniuri. Poți alege un rosé și la carne albă, și la roșie, chiar și la sosuri, se poate folosi și la gătit. Chiar și în Franța, se consumă acum mai mult vin rosé decât vin alb. Este un trend. Sunt vinuri care, așa cum spunea Arghezi, nu trebui să ajungă să își sărbătorească ziua de naștere. Altfel, fac riduri, își pierd din farmec, devin mai plate.

Vorbeați mai devreme de micii viticultori. Care sunt perspectivele lor?


Mă bucur că acest concurs organizat de BASF a mers pe un astfel de concept. De micii producători nu se ocupă nimeni. Cei mari sunt bine informați, au departamente dedicate, sunt implicați în organizații naționale.


Micul viticultor este și tehnolog, și om de marketing, și administrator al afacerii. Este vorba de mult efort. Mulți dintre ei nu produc vinuri pentru business, o fac din hobby. De altfel, se și spune că există vin bun, vin rău și vinul meu. Din păcate, la astfel de concursuri apare și multă tristețe – deoarece câștigă foarte puțini. Și aici, au fost doar 9 finaliști din 101 probe.

Ce așteptări aveți de la marea finală, pe 10 mai?


Am fost în juriu și anul trecut, la finală. A avut loc chiar aici, la Alba Iulia. Acum va fi la Sibiu. Pentru noi va fi mult mai ușor. Vom avea de evaluat practic doar 9 vinuri din fiecare zonă, deci 36 în total. Plus că mergem deja pe acord fin, ne uităm la detalii. Totodată, aici se vor întâlni oenologi degustători experți care au văzut doar vinurile din zona jurizată. Acum vom avea posibilitatea de a vedea toate cele 36 de vinuri finaliste, este un schimb de experiență.


Va fi o poveste frumoasă. Și să vă mai spun un avantaj: practic, nu ai cum să influențezi scorul. Noi folosim sistemul internațional și, dacă dai o notă prea mare sau prea mică, ai șanse să fii exclus. Conform sistemului, se elimină nota cea mai mare și cea mai mică. Juriul are cinci degustători autorizați. La punctajul final vor fi folosite doar cele trei note de pe mediană.


Astfel, se asigură obiectivitatea. Să vă spun și de ce. Noi, ca oameni, putem fi subiectivi. Chiar dacă încerci să fii echidistant, fiecare dintre noi are o înclinație omenească pentru un anumit tip de vin. Și atunci ești înclinat să acorzi o notă mai mare. Dar acest sistem elimină doza de subiectivitate tocmai prin excluderea notei maxime și minime.

Va fi afectată viticultura de schimbările climatice de care aminteați?


Problema aceasta a apărut și în Spania, nu doar la noi. Acolo, vedem cum cultura de viță de vie merge spre munte. E prea cald. Și la noi, dacă ne uităm la vinurile produse în regiunea Dealu Mare, vedem că sunt foarte alcoolice, foarte consistente. Acum se caută vinurile mai fine, așa cum se produc în acest moment în Transilvania.


Problema nu se va vedea de pe o zi pe alta. Dar, dacă luăm în calcul ultimii 15-20 de ani, vedem foarte clar acest efect. În Europa, viticultorii caută soluții să își ducă mai la multe culturile, pentru a beneficia de acea fructuozitate, de aciditate. Noi îi mai spunem și răcoarea nopții, pentru că păstrează aromele.


Nopțile foarte calde afectează calitatea vinului. Se pierde din aciditate, cresc zaharurile din boabele de struguri, deci și alcoolul din vin. Esența este că un vin trebuie să îți facă plăcere, să stai mai mult timp la povești cu el. Nu trebuie să te amețească rapid. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe viitor, dar un lucru este clar: modificările se văd și nu prea vor putea fi oprite.

Mergi sus