Acciza pe vinul liniștit – o lovitură grea pentru industria viticolă românească

Introducerea accizei pe vinul liniștit afectează producătorii locali, turismul și tradiția. Află de ce măsura este periculoasă și ce soluții există.

De la presiunea economică la pericolul cultural: de ce această măsură riscă să distrugă un sector tradițional

Introducerea unei accize pe vinul liniștit în România este o măsură profund dăunătoare, cu efecte negative în lanț asupra economiei, culturii și societății românești.

Iată principalele argumente împotriva acestei propuneri:

1. Contextul industriei vitivinicole din România

• România este al șaselea producător de vin din Europa, cu peste 187.000 ha de viță-de-vie.
• În 2024, producția a scăzut cu 19,8%, afectată de secetă, înghețuri și alte fenomene extreme.
• Costurile de producție au crescut cu 7–10% (energie, forță de muncă, logistică).
• Producătorii se confruntă cu presiuni suplimentare:
  • Sistemul de Garanție Returnare (SGR);
  • Efectele climatice consecutive din ultimii 3 ani;
  • Creșterea masivă a vinurilor din import, care invadează piața locală.
• Resursa umană specializată e în declin, întrucât instituțiile de formare dedicate industriei au dispărut.
• În timp ce țări ca Spania, Franța și Italia dispun de irigații extinse finanțate prin fonduri UE, România rămâne vulnerabilă în fața schimbărilor climatice.

2. Impact economic și social grav pentru producătorii locali

• România are zeci de mii de mici viticultori și crame artizanale.
• O acciză afectează în special IMM-urile, care nu pot absorbi costurile suplimentare.
• Pot apărea falimente, abandonarea culturilor și pierderea diversității viticole.
• Acciza propusă (76,19 lei/hl din august 2025 și 83,81 lei/hl din ianuarie 2026), combinată cu creșterea TVA de la 19% la 21%, poate majora prețul vinurilor economice cu 10–30%.
• Scăderea consumului va reduce, paradoxal, veniturile fiscale și va pune presiune suplimentară pe cramele românești – multe dintre ele fiind angajatori-cheie în mediul rural.
• Există riscul de creștere a pieței negre, a autoconsumului și a reducerii exporturilor.
• Vinurile din import, care deja caută noi piețe de desfacere, pot elimina producătorii locali, ducând la concedieri și scăderea contribuțiilor la bugetul de stat.

3. Birocrație costisitoare, fără beneficii reale pentru buget

• Vinul liniștit este produs în milioane de loturi mici, ceea ce presupune:
  • monitorizare fiscală,
  • etichetare suplimentară,
  • inspecții costisitoare.
• Costurile administrative pentru stat și producători ar putea depăși încasările, cum s-a întâmplat în alte țări care au renunțat la această taxă.

4. Vinul – parte din tradiția culinară, nu un alcool dur

• Spre deosebire de băuturile spirtoase, vinul este asociat cu tradiția, gastronomia și consumul moderat.
• În majoritatea statelor UE, vinul liniștit nu este accizat:
  • 0 acciză în: Austria, Bulgaria, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Portugalia, Spania etc.
  • Franța are o acciză simbolică: 3,94 EUR/hl.

5. Dezavantaj competitiv în UE

• O acciză în România ar face vinurile locale mai scumpe decât cele din Italia, Spania sau Franța.
• În 2023, importurile de vin au crescut de 3,7 ori mai mult decât exporturile.
• Vinurile românești vor deveni necompetitive, atât intern cât și extern.

6. Consumatorii vor migra spre produse mai ieftine și mai riscante

• Prețul ridicat al vinului va determina trecerea spre:
  • alcool contrafăcut sau nefiscalizat,
  • băuturi spirtoase ieftine, mai periculoase,
  • băuturi de slabă calitate cu aditivi.
• Rezultatul: impact negativ asupra sănătății publice și creșterea deficitului comercial.

7. Lovitură indirectă asupra turismului și satului românesc

• Vinul este un ambasador al teritoriului – cramele joacă un rol esențial în:
  • agroturism,
  • festivaluri locale,
  • degustări și evenimente tematice.
• Acciza poate duce la dispariția acestui ecosistem rural autentic.

8. Contradicție cu Politica Agricolă Comună (PAC)

• UE sprijină viticultura prin:
  • fonduri de reconversie,
  • investiții tehnologice,
  • promovare externă.
• Introducerea accizei contravine acestor obiective și frânează dezvoltarea rurală.

9. Propuneri alternative constructive

• Păstrarea accizei zero pentru vinuri.
• Sprijin pentru promovarea vinurilor românești pe piețele interne și externe.
• Investiții în irigații și tehnologii pentru adaptarea la schimbările climatice.
• Subvenții pentru vinuri sustenabile și bio.

10. Concluzie

Introducerea unei accize pe vinul liniștit în România nu doar că aduce venituri nesemnificative la bugetul de stat, dar amenință serios stabilitatea unei industrii cu rădăcini adânci în tradiția, economia și cultura românească. Măsura lovește direct în producătorii mici și mijlocii, reduce competitivitatea față de vinurile din import, deschide poarta pieței negre și afectează inclusiv turismul rural și coeziunea comunităților locale. Într-un moment în care viticultorii se confruntă deja cu presiuni climatice, economice și birocratice, introducerea unei astfel de taxe ar echivala cu o decizie împotriva dezvoltării sustenabile, împotriva echității fiscale și împotriva valorii identitare pe care vinul românesc o reprezintă. În locul unei accize cu efecte negative în lanț, România are nevoie de politici de sprijin real pentru un sector strategic și profund conectat la identitatea sa națională.

Robert Băicoianu, Director executiv O.N.I.V.