BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Agricultura nu trebuie să se mai facă la întâmplare

22 nov. 2016

Editorial: Ce trebuie să facă fermierii români pentru a ține pasul cu europenii

În urmă cu 20 de ani, pe vremea când eram copil, nu îi auzeam pe părinții mei să-și pună problema modului în care erau crescute legumele sau fructele pe care le cumpărau din piață. În acea perioadă, țăranul român nu prea cunoștea rolul pesticidelor în combaterea dăunătorilor, bolilor sau buruienilor. Între timp, agricultorul român profesionist a observat că, pentru a-și valorifica producția de legume sau fructe la adevăratul potențial, are nevoie de pesticide.


Există însă o problemă spinoasă în România – mulți fermieri nu aplică tehnologia ca la carte. Și nu vorbim aici de fermierii profesioniști, sau de inginerii agronomi, ci de agricultorii mici sau foarte mici. Prea puține s-au făcut în toți acești ani pentru a crește competențele la nivel de fermă de familie sau chiar de fermă de subzistență.


Statisticile arată că peste 50% dintre fermierii români sunt trecuți de 50 de ani. Și o mare parte din cei ce lucrează pământul nu au urmat studii de specialitate. De aceea, aplică ce au învățat din bătrâni, sau de la vecini. Și trec ani de zile până când află că ar putea produce mult mai mult dacă ar asculta de experți și ar implementa o tehnologie agricolă adecvată.


Un alt motiv pentru care se întâmplă deseori să vedem diferențe ca de la cer la pământ între parcelele sau recoltele diferiților fermieri este dorința unor agricultori de a face economii. Astfel, în goana după profit, aceștia aplică de multe ori produse ieftine, cu o eficacitate îndoielnică. Iar rezultatele sunt pe măsură: producții slabe, atât cantitativ cât și calitativ.

De ce este greșit mitul produselor ”naturale” de la țară


Mai putem aduce încă un aspect în discuție. Probabil ați auzit de așa-numitul mit al produselor de la țară, mai ”naturale”, doar pentru că nu provin dintr-un lanț tehnologizat de producție. Din păcate, chiar cele arătate mai sus fac ca produsele acestea să nu respecte toate normele, ca urmare a aplicării greșite sau a dozajelor necorespunzătoare a produselor pentru protecția plantelor. Fermierii profesioniști aplică tratamentele de protecție a plantelor ca la carte, în cantități atent măsurate, cu substanțe omologate care dau rezultate verificate. Am putea face o paralelă cu modul în care românii iau medicamente: după ureche, în loc să consulte medicul și să urmeze rețetele eliberate de cei care au învățat 6 ani la facultatea de medicină, apoi au mai petrecut cel puțin 4 ani prin stagiaturi și rezidențiat, până să devină medici cu acte în regulă. Este greșit, dar totuși, se întâmplă.


Dacă o parte din fermieri nu au studii de specialitate și nu aplică tehnologia corespunzătoare, alții doresc să facă economii, aplicând produse ieftine, a căror eficacitate poate fi pusă sub semnul întrebării, în speranța că plantele pe care le cultivă nu vor fi afectate de boli sau de dăunători. Doar că, în ultimii ani, schimbările climatice, ploile și diferențele mari de temperatură au crescut incidența bolilor, iar fermierii se văd cu recoltele afectate, au pierderi uriașe și se întreabă ce s-a întâmplat.


Nu mai merge ca ei să stea doar la mila Domnului, sau să privească spre cer și să spere că va fi vreme bună. Trebuie să învețe, să aplice tehnologia și tratamentele cu erbicid, fungicid sau insecticid în mod profesionist, dacă vor să obțină recolte bune și să țină pasul cu fermierii din vest. Astfel, fermierii care folosesc tehnologia și substanțele adecvate pot obține până la 9 tone de grâu pe hectar, față de 2 tone cât ar putea obține fără tehnologie.

Ce se întâmplă când îți concentrezi atenția pe anumite boli, în detrimentul altora


Poate încă o cauză ar fi și faptul că mulți fermieri își concentrează atenția (și implicit tratamentele) doar pe anumite boli precum făinarea, fuzarioza sau ruginile. Alte boli, precum placeholder: "septorioza_urmari_grave" (septorioza grâului), scapă astfel neobservate sau tratate atunci când nu se mai poate face mare lucru. Probabil și pentru că septorioza este una dintre acele boli pe care, dacă deja le observi în lanul de grâu, este prea târziu să o mai combați.


Sau poate pentru că aplicarea a 2-3 tratamente la grâu este costisitoare. Cu toate acestea, chiar și costul mare al celor 2-3 tratamente cu fungicid pentru cereale este acoperit aproape de fiecare dată de profitul obținut prin valorificarea unei recolte însemnate, atât cantitativ, cât și cantitativ. Alternativa, cel puțin în cazul septoriozei, e sumbră. Lăsată netratată, septorioza grâului duce la pierderi de 10-15%, iar în unele cazuri și de 30%.


Ion Becheru este unul dintre fermierii din Teleorman care s-au confruntat cu atacurile de septorioza : ”Anul trecut am avut un soi mai tardiv de grâu, unde am avut atac de septorioză. Boala mi-a dijmuit producția cu 25%. O pierdere de 25%, la o producție de 6 tone/ha, cât am realizat anul trecut, înseamnă aproximativ 1 tonă și jumătate. La 60 de bani, cât a fost kilogramul de grâu, avem aproape 100 de lei pierdere pe hectar”, spune Becheru. Un alt fermier a aflat pe pielea lui ce înseamnă să nu respecți rotația culturilor. David Fifu, din Giurgiu, a pierdut aproape 80% din producția pe o solă, doar din cauza acestui motiv și a prelucrării insuficiente a solului. Dar agronomul și-a învățat lecția.


Recordurile la producția agricolă se obțin cu cap. Aceasta e lecția pe care unii fermieri încă încearcă să o învețe


Da, avem producții record la nivelul țării, dar ne trebuie mai mult de atât, ca să ajungem la randamente bune pe hectar. Anul acesta, producția de rapiță a României s-a majorat cu 38%, până la 1,26 milioane tone, iar producția de orz a urcat cu 24,5%, la 1,33 milioane tone. Însă datele cele mai spectaculoase sunt cele privind producția de grâu și secară, care s-a majorat în acest an cu 5,5%, ajungând la 8.428.604 tone, un nivel-record istoric.


În ceea ce privește randamentul la hectar, România a înregistrat și în acest sens un record și a depășit pragul de patru tone de grâu la hectar. Este o premieră pentru România ultimilor 10 ani. Însă, acest rezultat nu se comparară cu cele 7-8 tone de grâu la hectar, obținute de fermierii din vest, sau de fermierii mari din România care folosesc tehnologiile optime.


În aceste condiții, fermierii mici și medii trebuie să apeleze la noile tehnologii, și să respecte toți pașii impuși de acestea, astfel încât să ajungă la rezultatele mult dorite. Chiar a sosit timpul ca fermierii români să facă agricultura ca la carte.

Diana State

Jurnalist cu peste 7 ani de experiență în presa națională. De-a lungul anilor, a semnat pentru publicații de renume, precum Adevărul, Curierul Național, sau revista Capital. În prezent, Diana este specializată pe domeniul agricol și semnează articole pentru agenția News.ro. Din postura de jurnalist, este în permanență în contact atât cu fermierii, cât și cu autoritățile, reușind să surprindă fenomenul din perspectiva ambelor tabere.

Mergi sus