BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Cât de pregătiți suntem pentru o agricultură competitivă?

9 mar. 2016

Fermierii români ar vrea să producă, dar nu prea pot. Una dintre condiții ar fi să-și depășească vechile mentalități. Schimbarea însă trebuie să vină și din partea statului.

Pentru a răspunde la întrebarea din titlu, aproape deloc. Cel puțin asta ne arată experiențele din ultimii ani. Blocajul creat de birocrație, poverile fiscale pentru cei asociați și lipsa de cofinanțare sunt principalele probleme care ne fac să avem un randament mult mai mic pe hectar față de alte țări din UE. Este ceea ce recunosc inclusiv autorităţile.


Recent, Ministerul Agriculturii a prezentat un bilanț al fondurilor accesate de fermierii din România în perioada 2007-2013. Agricultura a reușit să obțină cea mai mare rată de absorbție, circa 88,36%, dar ministrul nu a fost încântat de faptul că nu am putut ajunge la un procent de 100%. Astfel, din 8,45 de miliarde euro, suma disponibilă pentru România, fermierii au accesat doar 7,15 miliarde euro.


Am putea spune că este o sumă frumușică, însă dacă tot am fi avut mai mulți bani la dispoziție, de ce să nu fi profitat de această oportunitate? Mai ales că s-a ajuns în situația în care multe proiecte nu au putut fi duse la bun sfârșit din cauza lipsei de cofinanțare sau din cauza birocrației stufoase. Această situație se reflectă și în dezangajări. Referitor la absorbția fondurilor europene, pentru perioada 2007-2013, România a pierdut 940 milioane euro. Iar la această sumă se mai adaugă reduceri şi corecţii de 628 de milioane euro. În total, nu am reuşit să cheltuim 1,56 miliarde euro.


România a dezangajat 940 de milioane de euro


Totodată, Achim Irimescu a menționat faptul că funcționarii publici din România nu sunt foarte bine pregătiți tocmai pentru că instituțiile statului nu au o politică de instruire a cadrelor. Aceasta s-a reflectat, în consecinţă, și în modul de administrare a banilor europeni. În timp ce fermierii se plâng că trebuie să prezinte prea multe hârtii la ghișele agențiilor, funcționarii sunt depășiți de situație. De aceea imboldul pe care l-ar fi putut aduce banii europeni în ultimii opt ani a fost atenuat de lipsa de profesionalism.


Până la noi modificări ale sistemului ne rămân datele pe care le avem în prezent. Potrivit celor mai recente statistici Eurostat, la nivelul Uniunii Europene există peste 10 milioane de ferme, din care mai mult de o treime se regăsesc în România. Astfel, în funcție de numărul de exploatații agricole, țara noastră se poziționează pe primul loc în rândul statelor membre. Dar când vine vorba despre suprafețele din cadrul exploatațiilor agricole, acestea sunt mult sub nivelul multor țări din UE.


Trei sferturi din fermele din România au sub două hectare. Chiar și o statistică locală realizată de Ministerul Agriculturii arăta că din 1.270.000 de fermieri, circa 800.000 erau fermieri cu suprafeţe între 1 şi 5 hectare. Adică agricultura de subzistență încă se mai practică la o scară foarte mare în România. În aceste condiții multe ferme nu au ajuns să fie modernizate. Și atunci, ne întrebăm care este soluția?


Soluția: asocierea și modernizarea fermierilor


Soluția nu trebuie să fie neapărat una inovatoare; am putea merge și pe o rețetă deja testată de alte țări. Un exemplu în acest sens este Olanda. Deși țara e renumită pentru lalele, unul dintre principalele sectoare care contribuie semnificativ la PIB-ul acestei țări este agricultura. În ultimii ani, olandezii au reușit să fructifice atât de bine potențialul agricol al țării lor, încât au ajuns să exporte cantități importante de fructe și legume. Astfel, Olanda a ajuns să fie al doilea cel mai mare exportator de produse agricole . Exporturile anuale de legume, fructe, flori, carne și produse lactate au ajuns la o valoare de 65 de miliarde de euro.


Țara lalelelor a reușit să demonstreze că este cel mai eficient stat din lume în utilizarea potențialului agricol. Cu o suprafață arabilă de 820.000 de hectare, agricultura din Olanda angajează 4% din populația activă și contribuie la PIB-ul țării cu peste 11%. În schimb, România cu o suprafață arabilă 9,5 milioane de hectare, de 10 ori mai mare decât a Olandei, a reușit anul trecut să exporte produse agroalimentare de doar 5 miliarde euro.


Cum au reușit olandezii? Prin asociere și prin modernizare. În Olanda, fermierii sunt organizați în holding-uri, în cadrul cărora sunt încheiate contracte de cooperare între producători, colectori de produse agricole, distribuitori și consultanți (ce oferă expertiză atât pe partea economică, cât și pe cea legislativă). Aceste holding-uri sunt înființate în funcție de specificul producției, fie că este vorba despre cultivarea cerealelor, creșterea animalelor sau hoticultură.


De ce se tem de asociere fermierii români


În acest context lucrurile au evoluat rapid, iar modernizările nu au întârziat să apară în fermele olandeze. În schimb în România singura variantă pentru finanțarea unor modernizări au fost fondurile europene, care după cum se observă în datele prezentate anterior au reprezentat doar o picătură de apă într-un ocean. În schimb, fermierii autohtoni se tem să se asocieze deorece au rămas cu mentalitatea veche și teama cooperativelor înființate în perioadă comunistă, moment în care tot ce producea românul era confiscat de stat.


În prezent, autoritățile militează pentru asociere și susțin că doar așa agricultorii vor putea obține mai multe beneficii decât în prezent. Și afirmă că aceste cooperative nu au nicio legătură cu vechile CAP-uri . Însă chiar și în acest context, fermierii mai invocă un motiv: dubla impozitare. Dar recent, ministrul Finanțelor Publice a promis că va crea un cadru fiscal care să atragă fermierii să înființeze cooperative, care ar putea resuscita agricultura autohtonă.


Uitându-ne la modelul din vest, soluția pentru ca agricultura autohtonă să fie mai eficientă ar fi asocierea. Pentru a încuraja acest proces, autoritățile ar trebui să creeze un cadru fiscal mai relaxat, unde fermierii să nu mai fie taxați dublu. Numai așa vom fi pregătiți pentru o agricultură competitivă, capabilă să dea randament mai mare decât ceilalți membri ai UE.

Diana State

Jurnalist cu peste 7 ani de experiență în presa națională. De-a lungul anilor, a semnat pentru publicatii de renume, precum Adevărul sau Curierul Național. În prezent, Diana este specializată pe domeniul agricol și semnează articole pentru revista Capital. Din postura de jurnalist, este în permanență în contact atât cu fermierii, cât și cu autoritățile, reușind să surprindă fenomenul din perspectiva ambelor tabere.

Mergi sus