Cum poți obține performanțe în producție, fără costuri suplimentare
14.10.2018
Editorial: De ce se tem unii fermieri de tehnologii și măsuri simple, care pot face însă diferența
Reducerea costurilor și creșterea randamentului în producția agricolă reprezintă două obiective deosebit de importante pentru fermieri. Depășirea celor două probleme este cu atât mai necesară cu cât, inclusiv în 2017, s-a dovedit faptul că România a reușit să depășească Franța și să ocupe locul întâi în Europa la producția totală de porumb. Clasamentul ține însă cont de fondul suprafețelor mari ocupate cu această cultură și nu pe baza randamentului în producție.
”În România, există zone unde producțiile din anul 2017 au fost de nivel european. De exemplu, în cadrul Asociației Cultivatorilor de Cereale și Plante Tehnice Ialomița, am obținut peste 10 tone/ha la porumb, peste 3,5 tone/ha la rapiță. Sunt producții europene. Dacă, în schimb, analizăm statisticile la nivelul țării, observăm faptul că producțiile sunt cu mult mai mici, ajungând să fie chiar la jumătate față de nivelul recoltelor ialomițene.
Aceasta înseamnă că o parte importantă a agriculturii românești este total în afara oricăror reguli tehnice. Practic, munca acelor oameni este pierdută. Și e păcat. Desigur, probabil că se impun anumite schimbări, inclusiv în politica agricolă a țării – probabil, anumite comasări sau uniuni ale asociațiilor de producători, în așa fel încât să sporim producțiile pe măsura potențialului acestor terenuri din România.
”Deocamdată, randamentele agricole ale României limitează producțiile”
Chiar dacă nu avem ploile din Franța, noi avem terenuri cu mult mai bune, care ne-ar permite să obținem producții medii de porumb de peste 10 tone/ha, apropiate de nivelul celor din Franța. Anul trecut, Franța, situată pe locul al doilea în UE, a avut doar 800 de mii de hectare cu porumb, iar România a avut 2,5 milioane de hectare. Numai că, randamentul din România a fost la jumătate față de cel din Franța. Închipuiți-vă, la 2,6 milioane de hectare cu porumb din anul 2018, ce-ar însemna pentru România o recoltă de 26 milioane tone porumb? Dar, să obții doar 3 tone de porumb/ha, în acest secol al tehnicii și al tehnologiei, mi se pare total eronat”,sublinia, la Iași, ing. Nicolae Sitaru, președintele ACCPT Ialomița.
Fiind în urma mediei europene, după cum afirmă specialiștii, cu aproximativ 50% la producţia de porumb și cu aproximativ 35% la producţia de grâu, randamentele agricole slabe ale României limitează atât volumul și valoarea producției, cât și contribuţia la PIB a recoltelor anuale de cereale.
Între factorii care influențează nivelul recoltelor și care reduc randamentul la hectar, se numără fragmentarea exploatațiilor agricole, pregătirea profesională insuficientă, nivelul slab de capitalizare, precum și organizarea defectuoasă a fermierilor și a activităților din ferme. Toate acestea trebuie corelate și cu provocările climatice actuale care, de asemenea, influențează volumul și randamentele de producţie.
În agricultură trebuie să prevezi și faptul că lucrurile s-ar putea să nu meargă bine
”Primăvara 2018, la cultura porumbului, a fost cu probleme legate de secetă, în mod deosebit. Dar, știți care cred eu că este datoria fiecărui agronom? Aceea de a se pune, în fiecare an, în situația a ceea ce este mai rău. Niciodată nu trebuie să îți programezi o tehnologie ca și cum lucrurile vor merge foarte bine.
Viața ne-a arătat de atâtea ori faptul că, în agricultură, lucrurile sunt altfel decât le dorești sau decât le programezi. Și-atunci, fără mari cheltuieli, poți să iei acele măsuri care să te ferească de efectele negative ale unor condiții nefavorabile și, în cazurile unor evoluții favorabile, care să te așeze în postura de fermier performant.
De exemplu, lucrarea de arat. Desigur, terenul se numește arabil și te întrebi cum să îi spui cuiva să nu mai are pământul?! Dar, atenție la scopurile urmărite prin arătură. Conservarea apei în sol trebuie să se regăsesească în setul de obiective prioritare pentru fermieri. Dacă prin arătură se obține o fărâmițare perfectă și o conservare a apei în sol, nu am nimic împotriva arăturii, deși costă mai mult. Dar, dacă se scot bolovani și apoi ne chinuim să îi spargem, iar semănatul se realizează printre bolovani și, apoi, se așteaptă o ploaie pentru răsărire, deja handicapul în producție este foarte mare, iar cheltuiala cu aratul nu se justifică.
De aceea, între recomandările mele pentru fermieri sunt: conservarea apei în sol, menținerea solului curat de buruieni, folosirea seminței certificate și stabilirea unei norme convenabile de sămânță utilizate la înființarea culturii. Legat de igiena solului, aș preciza faptul că pierderea apei se realizează nu numai prin evaporație (nemaifiind culturi pe acel teren), ci și din cauza consumului apei de către buruieni. Acestea devin adevărate pompe de extracție din sol a apei atât de necesare culturilor utile.
”În multe locuri din România încă nu se face tehnologie. Pentru aceasta e nevoie de cunoaștere...”
Să nu ni se pară puține 5-6 buruieni/mp. Dacă facem un calcul simplu, vedem că, la 10 000 mp, avem 50-60 de mii de plante nefolositoare care consumă apa pe care, ceva mai târziu, o vor căuta și grâul sau porumbul și nu o vor mai găsi. Iar, apropo de toamna 2018 și de cultura de grâu, să nu uităm o altă măsură tehnică deloc costisitoare, chiar aducătoare de economii în fermă, respectiv norma de sămânță la înființarea culturii.
Toată lumea întreabă, la un moment dat, dacă a înfrățit grâul. Unii spun că nu a înfrățit din toamnă. Alții, răspund pozitiv, ceea ce este foarte bine. Se pune problema numărului de frați. Grâul, de regulă, are trei frați, pe lângă planta principală.
Norma la hectar trebuie reglată pentru a crea un număr convenabil de frați. De ce să semăn 500 de boabe, ca să obțin 500 de spice?! Mai bine, semăn 300 de boabe, ca să am 600 de spice. Dacă înmulțim numărul de spice cu masa de 1 gram, constatăm că ne-am asigurat o producție de 6 tone/ha. Haideți, așa, să realizăm 6 tone/ha la grâu , în loc 3,5-4 tone/ha cât se realizează acum și vom avea grâu suficient în țară!
Sunt niște lucruri simple, logice, de care parcă ne este frică. De ce? Fiindcă, în multe locuri din România, încă, nu se face tehnologie. Fără cheltuieli suplimentare, ci doar prin cunoaștere, prin bună organizare și prin reducerea costurilor, ne putem crește performanțele în producție și ne putem spori șansa unor câștiguri mai bune. Trebuie să ne adaptăm vremurilor actuale și să renunțam la tradiționalism, fiindcă producțiile de astăzi nu se mai pot realiza după tehnologiile vechi. Modernizarea tehnologiilor se impune și se poate realiza, chiar fără cheltuieli suplimentare. Trebuie doar știință, raționament logic și curaj”, spune și Lucian Buzdugan, președintele Consiliului de Administrație Agricost IMB și unul dintre fermierii cu greutate în România.
În ceea ce privește perspectiva, cu accent pe nivelul pregătirii profesionale a agricultorilor, care poate conferi un grad mai înalt de curaj în abordarea soluțiilor tehnologice și tehnice moderne, nota de optimism se poate baza inclusiv pe creşterea gradului de implicare a tinerilor în domeniul producției agricole. Cu entuziasmul și cu priceperea lor, dovedite prin implementarea unor scheme de susţinere a acestora (sau facilitarea accesului la fonduri europene), pare suficient de îndreptățită speranța ca, în timpul cel mai scurt, să fie făcut pasul către performanța bazată pe cunoaștere și pe spirit de inițiativă.
