Editorial: Mai are vreo șansă micul producător român?

Cum pot fi susținuți micii agricultori în actualul peisaj economic?


Cum putem avea pretenția să găsim produse românești în magazine dacă micul producător a fost încărcat cu taxe și impozite pe care nu le înțelege, și de cele mai multe ori sunt inutile?! În ultimii ani, micii agricultori au avut parte de prea puțină susținere ca să producă pentru piața locală. Din păcate, în ultimii ani, au predominat importurile masive.


Cu cheltuieli care îi depășeau, producătorii români puneau pe piață legume sau fructe mult mai scumpe față de importuri. Țăranul român nu era competitiv pentru comerciant. Astfel, intermediarii refuzau să cumpere produse din România, în favoarea legumelor sau fructelor din Polonia deoarece acestea din urmă erau mai ieftine. Drept urmare, piețele și magazinele erau invadate de mere din Polonia sau roșii din Turcia. Erau mai ieftine! Din punctul de vedere al economiei de piață acest lucru era corect: prețul dictează.


Cuvântul ”românesc” vinde bine


Dar unii intermediari au observat că mai există mulți români care vor produse autohtone, astfel au existat și cazuri în care pe etichetă era trecut produs românesc, când de fapt acesta provenea din alte țări. De ce? Pentru că legumele crescute în România nu sunt profitabile pentru intermediari, însă cuvântul “românesc” vinde foarte bine.


Și crescătorii de vaci sunt într-o situație dificilă. În prezent, prețul laptelui vândut la poarta fermelor românești a ajuns la cel mai scăzut nivel din Europa: până într-un leu. În zonele montane laptele este vândut și cu 40 de bani pe litru. Cauzele sunt multe și țin poate mai mult de contextul internațional. Dar ce profit ar putea obține țăranul român dintr-un asemenea preț? Cu astfel de costuri, fermierul nu poate acoperi nici măcar furajele pentru un animal. Dar cu toate acestea, prețul laptelui din magazine a rămas 4 lei de câțiva ani.


Ultimele măsuri au venit ca o gură de oxigen pentru fermieri


Scăderea prețurilor nu s-a resimțit și la raft. Cum se poate așa ceva având în vedere că toți procesatorii mari din industrie și-au modernizat fabricile și reușesc să ambaleze lactatele la costuri mult mai mici decât acum câțiva ani? Toate acestea sunt întrebări la care nu ne propunem acum să răspundem. Dar în același timp sunt probleme cu care micul producător se confruntă zi de zi, an de an.


Acesta este unul dintre aspectele agriculturii de la firul ierbii: cu unii fermieri împovărați de datorii, de taxe sau de cerințe extraordinare ce vin din partea intermediarilor. În astfel de condiții, puțini dintre micii producători mai puteau supraviețui. Tocmai de aceea au fost luate câteva măsuri, în ultima perioadă, prin care se dorește susținerea fermierilor.


Doar luna trecută au fost adoptate trei legi pentru relaxarea cadrului fiscal. Una dintre ele este reducerea cotei de TVA la 9%, de la 20% pentru îngrășăminte, semințe și pentru prestări de servicii specifice sectorului agricol. Reducerea TVA vine ca o mană cerească pentru agricultorii care, în fiecare toamnă, își fac griji dacă vor avea bani să însămânțeze suprafețele deținute. Cultivarea pământurilor este extrem de importantă, având în vedere că doar așa pot obține subvențiile pentru suprafețe agricole de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA). Pierderea subvenției ar fi copleșitoare pentru un fermier.


A doua măsură este reprezentată de legea pentru cadastrarea cu prioritate a terenurilor agricole. Noul act normativ prevede ca primăriile care vor decide să înceapă cadastrarea imobilelor vor plăti doar pentru proprietățile situate în intravilan, urmând ca sumele aferente cadastrării extravilanului să fie achitate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI). Astfel, până în anul 2023, toți proprietarii trebuie să aibă cadastrul făcut pentru fiecare parcelă pe care o dețin. Un ajutor bănesc din partea autorităților este mereu binevenit, la fel și în acest caz.


Ce se întâmplă cu dubla impozitare?


În momentul de față, fermierul care se asociază trebuie să plătească pe de-o parte impozit pe activitatea pe care o desfășoară individual, iar pe de altă parte trebuie să achite impozit pe activitatea pe care o are în cadrul asociației. În aceste condiții, micul producător nu este motivat să facă parte dintr-o asociație, drept urmare în România sunt 700 de cooperative din care funcționează doar 100.


Dubla impozitare, cea mai mare piedică împotriva asocierii, așa cum sublinia și ministrul Agriculturii, poate fi rezolvată prin modificarea Legii cooperației agricole. Aceasta a fost adoptată în Camera Deputaților și a fost trimisă pentru promulgare la președinte. Deocamdată, această lege nu rezolvă decât parțial problema dublei impozitări, deoarece fermierii care se asociază sunt scutiți de impozit pentru primii cinci ani. Ce se va întâmpla mai departe? Va fi acesta un imbold suficient pentru ca micii producători să pună pe piață mai multe produse românești la produse competitive? Mulți specialiști din domeniu spun că apartenența la o asociație îi va ajuta pe agricultori să negocieze mai bine prețul cu intermediarii. Dacă acest lucru se va reflecta și în profitul micilor producători, rămâne de văzut.


Pentru ca micii producători să mai supraviețuiască erau necesare niște schimbări. Autoritățile arată că susțin fermierul român, prin măsurile adoptate în ultima perioadă. Dar cu toate acestea, rămânem cu o întrebare: sunt suficiente aceste măsuri pentru a revigora agricultura autohtonă și pentru a mai da o șansă micului producător român?

Diana State
Jurnalist cu peste 7 ani de experiență în presa națională. De-a lungul anilor, a semnat pentru publicatii de renume, precum Adevărul sau Curierul Național. În prezent, Diana este specializată pe domeniul agricol și semnează articole pentru revista Capital. Din postura de jurnalist, este în permanență în contact atât cu fermierii, cât și cu autoritățile, reușind să surprindă fenomenul din perspectiva ambelor tabere.

Mergi sus