BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Puterea alimentelor – puterea viitorului...

1 feb. 2019

Editorial: Unde poate duce ”suveranitatea alimentară” și ce consecințe pot apărea peste 20-30 de ani

Încă din anul 1789, în lucrarea ”Eseu asupra principiilor populației”, Thomas Malthus transmitea omenirii mesajul că ”nevoia populației este mult mai mare decât puterea pământului de a produce mijloacele de subzistență pentru om”. Pornind de la această teză, nu pare întâmplător că elemente specifice crizei alimentare fac obiectul unor polemici și dezbateri internaționale, de câțiva ani.

Se profilează ideea că mediul înconjurător productiv și capacitatea agricolă concură, alături de alte premise, la reconfigurarea puterilor viitorului. ”Cursa perpetuă pentru acces la teren și la apă, mereu invocatele schimbări climatice, volatilizarea prețurilor alimentelor, dispariția unor specii, deșertificarea, degradarea solurilor sunt câteva semne clare ale unor transformări ce induc certe repercusiuni. Pe lângă impactul asupra condițiilor de viață și preocuparea privind căile diminuării fenomenului, o temă prioritară o constituie implicațiile geopolitice pe care le poate avea o eventuală criză alimentară. Cu siguranță, primele afectate vor fi țările sărace, unde mai mult de 80% din veniturile populației se consumă pentru hrana zilnică”, menționa prof.univ.dr. Benone Păsărin (foto), prorector al UȘAMV Iași și membru în Grupul de Lucru Operativ Mondial de Experți pentru Agricultură și Securitate Alimentară (HLPE), ONU- FAO.

Estimările FAO arată că, până în anul 2050, cererea pentru alimente va crește cu până la 70%, iar populația globală va crește de la 6,9 miliarde la 9,1 miliarde, în timp ce capacitatea de producție este în scădere (rata medie de creștere a producției agricole s-a diminuat în ultimii ani cu cca 50%, în comparație cu anul 1990). Conform acelorași estimări, consumul mondial de carne se va dubla până în 2050, ceea ce înseamnă că va fi nevoie de tot mai multe cereale.

Ignorarea avertismentelor specialiștilor ar putea duce la o criză alimentară majoră în următorii 10 ani

Statisticile au arătat deja că este nevoie de până la cinci ori mai multe cereale pentru a produce carne de porc și de zece ori pentru a produce carne de vită, decât dacă am consuma direct cereale și produse din cereale. În plus, nu se poate ignora faptul că cerealele nu sunt cultivate doar pentru hrana oamenilor și a animalelor, ci sunt transformate în cantități mari în combustibil pentru automobile, fenomen cunoscut deja ca "industrie a etanolului".

Aurelio Peccei, primul președinte al Clubului de la Roma propunea în 1983 ca soluție pentru aceste probleme cooperarea între state, considerând-o ca fiind în avantajul fiecăruia, întrucât ”fiecare națiune are o însemnătate fundamentală pentru toate celelalte națiuni și identitatea intereselor cere solidaritate”.

Peccei a identificat conexiunea care exista între securitatea alimentară și pace, văzută ca ”un proces durabil, în sens larg, atât ca pace între oameni cât și ca pace între om și natură”. Recomandările anterioare sunt în antiteză, însă, cu majoritatea scenariilor modelate în prezent, scenarii care sugerează ideea conform căreia "capacitatea de a produce alimente va deveni un instrument geopolitic", țările urmându-și interesele proprii, deja existând manifestări de tipul ”suveranității alimentare”, adică un fel de ”naționalism alimentar”, dezvoltat în dauna binelui comun.

Începând cu 1981, prețurile produselor agricole au scăzut pe piața mondială. India, care se confruntase timp de secole cu foametea, a ajuns să exporte produse agricole, iar China a reușit să își acopere, pentru prima dată, nevoile de hrană ale populației prin forțe proprii. După ieftinirea din perioada 1980-2005, prețurile la alimente s-au dublat în intervalul 2007-2008 și au rămas crescute până în prezent, următoarea criză alimentară majoră fiind anticipată a se produce în anul 2030”, sublinia profesorul Benone Păsărin.

Așadar, într-o lume aflată într-o tranziție evidentă, de la abundență la lipsuri, soluțiile actuale par a privi în continuare diminuarea "simptomelor bolii" și nu investigarea coerentă a cauzelor, cum ar fi stabilizarea climei și a populației, schimbarea tipului de agricultură spre un grad mare de sustenabilitate, reducerea consumului și a risipei alimentare, sau găsirea unui echilibru asociat altor surse de hrană.

Petronela Cotea Mihai este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști români pe teme agricole. Cu un master obținut la USAMV Iași, stagii de pregătire la BBC și o experiență de peste 22 de ani în presa agricolă, doamna Cotea a obținut numeroase premii la concursurile de specialitate. Începând din 2013 este membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România. Petronela Cotea Mihai este realizatorul Matinalului Agrar, din fiecare duminică la Radio România Iași, al rubricii ”Fermier European”, colaborator al televiziunii Telemoldova Plus, dar și colaborator al revistei agricole Ferma.

Mergi sus