Rugina galbenă la cereale (grâu, orz) [Puccinia striiformis]

Răspândire / Transmitere

Parazit obligatoriu, adică depinde pentru supravieţuire de ţesut vegetal viu. Hibernarea uredosporilor sau a miceliului pe cereale căzute sau cereale de toamnă, care primăvara reprezintă sursa de infecţie pentru cerealele de primăvară. Vântul răspândeşte uredosporii. Germinarea are loc la întuneric, prezenţa picăturilor de apă şi temperaturi de peste 3°C. O răspândire epidemică are loc adesea de abia în mai, temperaturile optime sunt între 9 şi 11°C la o umiditate mare a aerului (>90%). Agentul patogen pătrunde prin stomate în frunză şi formează hife celulare. Ulterior se disting uredosporii puţini, ca număr, care provoacă o infecţie puternică, întrucât ciuperca se răspândeşte semisistematic în ţesutul foliar. La nervurile frunzei se formează uredosporangii, care erup ca pustule de rugină în formă de benzi paralele pe epidermă.

Apariţie

Preponderent la grâu, şi pe orz (forme specializate, astfel încât infestarea grâului nu poate trece la orz).

Descriere / Simptome

Simptomele ruginii galbene apar pe frunzele plantelor avansate în vegetație, sub formă de pustule galbene - portocalii, așezate în rânduri paralele. Epidemiile pornesc adesea de la plante individuale, de cele mai multe ori toamna. Simptomele evoluează încet în timpul iernii, uneori chiar lipsesc până primăvara devreme, când se observă în câmp focare cu plante infectate. Înainte de acest stadiu, uredopustulele galbene-portocalii sunt dificil de deosebit de cele produse de rugina brună. Pe frunzele tinere, leziunile produse de rugina galbenă tind să se mărească, luând forma unor benzi care pornesc de la leziunea sporulantă. Pe frunzele mature, pustulele sunt dispuse în mod evident în striuri, de unde și denumirea de rugină striată. Infecțiile puternice determină clorozarea, apoi necrozarea frunzelor, iar în final, în situația în care vremea este caldă și secetoasă, în lunile mai-iunie, uscarea plantelor. În cazul atacurilor severe, poate fi infectat și spicul, formându-se mase mari de spori între bob și glume. La sfârșitul perioadei de vegetație, se formează uneori în teleutopustule, teliosporii (spori secundari de culoare neagră).

Diagnostic

În stadii epidemice timpurii apariţie sub formă de vetre răspândită pe tot câmpul. Sporangii portocalii până la galben-lămâios erup din frunze. Tipice sunt benzi longitudinale în lungime de 7 - 11 cm din sporangii dispuşi des şi decolorări clorotice, care sunt situate paralel cu nervurile frunzei. Ulterior întreg limbul poate fi infestat de ciupercă. În cele din urmă frunzele se despică şi se înfăşoară.

Combatere

Măsuri agronomice prevetive:

• Distrugerea samulastrelor de cereale înaintea începerii semănatului de toamnă.
  
• Alegerea unui termen târziu de semănat toamna, dar în epoca optimă.
  
• Utilizarea soiurilor cu nivel mai tolerant de rezistenţă.
  

Măsuri de combatere chimică:

• Infestare vizibilă (vetre cu simptome specifice) de la BBCH 31: aplicarea imediată a tratamentelor cu fungicide avizate.