BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

Putregaiul negru al rapiței [Plenodomus lingam]

Sinonim

Cunoscută sub numele Phoma, resp. Phoma lingam

Descriere / Simptome

Putregaiul negru este, în lumea întreagă, una dintre cele mai importante boli ale rapiței. Primele simptome asupra frunzelor se manifestă încă din toamnă. Pe frunze apar pete galbene, puternic delimitate, cu centru gri deschis. Pe zona de gri deschis se văd puncte mici negre reprezentate de picnidiile ciupercii. Petele de pe frunze se extind și țesutul se rupe. La un atac puternic, frunzele pot fi distruse încă dinainte de căderea iernii. Picnidiile apărute pe frunze formează sursa de infestare pentru atacul de pe colet, ducând la importante pierderi de recoltă. La colet apar infecții încă din toamnă. Acestea devin vizibile mai ales prin pete mici, brun închis până la negru. Petele se pot extinde apoi în jurul nodurilor cuprinzând, apoi, toată tulpina. Plantele se pot rupe din zona coletului. Simptomele sunt, însă, clare primăvara, când petele pot cuprinde toată tulpina în jurul coletului. Tulpinile atacate au un aspect brun închis, sunt casante și noduroase. Aceste fenomene conduc rapid la frângerea tulpinilor.

Răspândire / Transmitere

Asco- şi picnidiosporii infectează semănăturile noi de primăvară şi toamnă (infecţia primară). Ca poartă de intrare servesc stomatele şi leziunile. În jurul locurilor de infestare se formează ţesut necrotic, pe care se dezvoltă picnidii. Aceste forme de fructificaţie eliberează picnidiospori, care sunt responsabili primăvara de infecţia secundară. Ei sunt răspândiţi de către vânt şi ploaie. Pe resturi de recoltă infestate ciuperca supravieţuieşte şi formează sporangii, de la care se poate declanşa o infecţie nouă. Este posibilă de asemenea o infecţie a seminţelor, prin ajungerea sporilor pe boabe la recoltat.

Apariţie

Rapiţă de toamnă şi de primăvară, alte specii de crucifere care servesc ca plante gazdă.

Diagnostic

Pe frunze se văd pete net delimitate, gălbui cu centrul petelor care ulterior devine cenuşiu deschis. În spaţiul cenuşiu deschis sunt vizibile punctuleţe mici negre (picnidii = sporangii). Dacă petele foliare se extind ţesutul începe să se rupă. La infestare puternică frunzele mor încă înainte de iarnă. De la picnidii se produce infestarea coletului şi a tulpinii. La coletul rădăcinii se formează pete mici, de culoare brun închis până la neagră. Acestea se întind ca strangulări în jurul tulpinii şi formează putregaiuri. Primăvara infestarea se extinde la tulpină, acestea apar crăpate şi putrede, de culoare brun închis. Plantele pot muri sau se pot rupe. În etajul superior al tulpinii zonele atacate sunt delimitate de ţesutul sănătos printr-un tiv negru. Urmările bolii sunt îndoirea accentuată, maturarea precoce şi MMB scăzut.

Posibilităţi de confundare există cu fuzarioza, Plasmopara (Peronosporales), cilindrosporioza, Mycosphaerella brassicicola, Alternaria brassicae, Sclerotinia sclerotiorum, Verticillium longisporum şi Botrytis cinerea.

Combatere

Măsuri agrotehnice preventive:

  • Incorporarea atentă a resturilor vegetale imediat după recoltare.
  • Alegerea hibrizilor puţin vulnerabili.
  • Evitarea leziunilor (aplicare de tratamente cu insecticide pentru controlul atacului puricilor cruciferelor şi a tuturor dăunători).

Mergi sus