Zona viticolă Dealu Mare: ”Micul Bordeaux” care nu-și exploatează adevăratul potențial.

Pe ruta Micul Paris - Micul Bordeaux

Zona viticolă Dealu Mare are reputația, încă de la începutul secolului XX, de a fi un fel de ”aer condiționat” al Bucureștilor. Aici veneau, în lunile fierbinți de vară, să se răcorească o sumedenie de intelectuali, aristocrați sau oameni de afaceri. Și, desigur, să se bucure de peisaj, conace și vinul de calitate excelentă.

Venirea comunismului a însemnat, însă, o creștere forțată a producției pentru toate zonele viticole din țară, iar asta a dus, inevitabil, la scăderea calității. Astfel, în timp ce zone viticole celebre din Franța, Italia sau Statele Unite erau îngrijite ”ca la carte”, iar banii nu lipseau, România a suferit din acest punct de vedere. După Revoluție, încet-încet, datorită unor cunoscători și a unor investiții consistente, multe podgorii au revenit la gloria de odinioară. Au apărut crame bune, premium, care obțin constant premii la concursuri internaționale. Însă, a rămas o problemă.

Marketingul, eterna problemă

Comunismul a afectat economia românească, dar poate cel mai afectat domeniu a fost cel al marketingului. Oameni care știu să spună o poveste, care află ce nevoi au consumatorii și le creează unele noi, care te fac să cumperi și ce nu știai că ai nevoie. Dacă mediul privat a reușit să o scoată la capăt cu această problemă după 1989, văzând și făcând, pe zona de autorități lucrurile au rămas mult în urmă.

La nivel național, suntem o țară care nu are identitate în ochii turiștilor străini și abia în ochii celor interni. Nu avem un brand, un slogan, un logo, un plan clar. Turistul străini vine aici și este rătăcit, confuz. Noroc cu site-urile străine în care citește recenzii și cu Wikipedia și cu Google Maps, altfel probabil nu ar afla mai nimic. Asta se vede foarte bine în cazul zonelor viticole, iar Dealu Mare nu face excepție.

Lipsa unei strategii la nivel național

În cazul zonelor viticole, cireașa de pe tort ar trebui să fie agroturismul, care ar trebui făcut ca la carte, așa cum se face în toate marile zone viticole ale planetei. Zona Dealu Mare este doar un exemplu. Vinuri excelente, o istorie bogată, conace, muzee, traseul Drumul Vinului (care trece prin Bucov, Urlați, Mizil, Valea Călugărească și Tohani).

Are toate datele pentru a atrage foarte mulți turiști anual, dar pentru asta trebuie o organizare ca la carte a autorităților și o popularizare a zonei. În acest moment, puțini oameni vizitează zona, iar locurile de cazare sunt puține. Unele terenuri sunt în paragină, probabil cu proprietari care nu au fonduri să investească, dar nici nu vor să vândă, sau fac obiectul unor litigii.

Însă, antreprenorii au făcut ceea ce au putut și au reușit să iasă pe piață cu vinuri deosebite. Partea de promovare a regiunii, la nivel internațional, pentru a o face la fel de cunoscută ca Bordeaux sau Piemont, revine în sarcina autorităților. Autorități care se plâng că nu au bani, dar pentru a atrage turiști străini, pentru a intra practic în competiție cu zone viticole celebre, este nevoie de marketing profesionist, de specialiști. Mai ales că potențial există, iar multe zone viticole din lume, cu vinuri poate mai slabe, sunt mult mai cunoscute.