Factori favorizanți pentru apariția putregaiului cărbunos (Macrophomina phaseolina) la floarea-soarelui

18.02.2026 Liviu Chira

Putregaiul cărbunos (Macrophomina phaseolina) reprezintă o amenințare majoră pentru cultura de floarea-soarelui, mai ales în condiții de stres hidric și temperaturi ridicate. Află ce factori favorizează apariția acestei boli periculoase!

Putregaiul cărbunos, provocat de ciuperca Macrophomina phaseolina, este una dintre cele mai periculoase boli ale culturii de floarea-soarelui, cu incidență ridicată în anii secetoși și călduroși. Această fitopatie afectează sistemul radicular și baza tulpinii, compromițând grav dezvoltarea plantei și ducând adesea la pierderi semnificative de producție. Pentru o gestionare eficientă a culturii, este esențială înțelegerea factorilor care contribuie la apariția și dezvoltarea infecției. Acest articol analizează condițiile agronomice și climatice care favorizează instalarea putregaiului cărbunos la floarea-soarelui, oferind repere pentru prevenție și combatere.

CUPRINS:

Ce este putregaiul cărbunos la floarea-soarelui?

Putregaiul cărbunos la floarea-soarelui este o boală cauzată de ciuperca fitopatogenă Macrophomina phaseolina, agent care afectează în principal sistemul radicular și partea bazală a tulpinii. Țesuturile infectate prezintă decolorări și necroze avansate, iar la secționare se observă o zonă brună sau neagră în zona tulpinii , frecvent însoțită de punctuații negre (microscleroți), care reprezintă forma de rezistență a ciupercii în sol.

Simptomele se manifestă în fazele de creștere avansată, în multe cazuri plantele ofilindu-se rapid și uscându-se complet. Până atunci, cultura pare sănătoasă. Boala este favorizată de temperaturi ridicate (peste 32°C) și secetă prelungită, condiții în care patogenul devine activ și se multiplică agresiv.

Din punct de vedere economic și fitosanitar, Macrophomina phaseolina se înscrie în categoria agenților patogeni care pot compromite o cultură pe suprafețe întinse, în special în regiunile cu soluri compacte, slab aerate și cu drenaj deficitar. Infecția cu acest patogen este una dintre cele mai importante cauze ale ofilirii premature a culturii, afectând randamentul și calitatea producției. Prin rezistența sporilor în sol timp de mai mulți ani și lipsa unor metode eficiente de combatere curativă, patogenul devine o provocare majoră pentru fermieri.

Putregaiul cărbunos este, astfel, una dintre principalele boli la floarea-soarelui din cauza modului latent de acțiune și impactului distructiv asupra rădăcinilor și sistemului vascular al plantei.

Condiții climatice care favorizează putregaiul cărbunos la floarea-soarelui

Dezvoltarea și severitatea bolii sunt direct influențate de parametrii climatici în perioada de vegetație a culturii. Incidența infecției poate fi accentuată de combinația dintre temperatură, regimul hidric și caracteristicile solului. Identificarea condițiilor meteorologice care amplifică agresivitatea patogenului permite o mai bună estimare a riscului și a momentului optim de intervenție. Printre factorii climatici de luat în considerare pentru favorizarea putregaiului cărbunos la floarea-soarelui se numără:

Temperaturi ridicate și secetă – risc crescut pentru floarea-soarelui

Temperaturile de peste 32°C, combinate cu lipsa precipitațiilor, predispune plantele de floarea-soarelui la atacul acestui patogen, deoarece plantele afectate de diferiți factori fiziologici sunt mai ușor atacate. Sporii pot rămâne viabili în sol timp de mai mulți ani, dar încep să se activeze masiv în perioadele călduroase, când plantele sunt deja afectate de stres termic. Cele mai frecvente infecții se înregistrează când temperaturile depășesc pragurile fiziologice de toleranță ale culturii. Boala se instalează adesea în primele perioade de vegetație dar simptomele sunt în general vizibile în perioada înfloritului și maturării fiziologice, afectând grav plantele.

Umiditatea solului și severitatea atacului la floarea-soarelui

Nivelul redus de umiditate din sol influențează negativ rezistența rădăcinilor și favorizează pătrunderea ciupercii în țesuturi. Putregaiul cărbunos la floarea-soarelui se manifestă agresiv în solurile slab aerate și cu drenaj deficitar, mai ales când umiditatea este insuficientă pentru a susține activitatea fiziologică a plantelor. Lipsa apei reduce capacitatea plantelor de a compensa distrugerile provocate de agentul patogen, iar simptomele apar brusc, cu ofilire generalizată și uscarea completă a plantei. Severitatea atacului este strâns legată de durata perioadelor secetoase și de capacitatea solului de a reține apa.

Stresul hidric și susceptibilitatea plantelor de floarea-soarelui

Când echilibrul hidric al plantei este perturbat, aceasta devine vulnerabilă la infecții localizate în sistemul radicular. Ulterior dezvoltarea agentului determină disfuncții ale sistemului vascular, ceea ce provoacă uscarea bruscă a plantei. Rezistența naturală a plantelor scade considerabil în situațiile de stres prelungit, iar infecțiile devin mai extinse și mai greu de controlat. Rezultatul este o deteriorare accelerată a întregii plante, fără simptome prealabile vizibile.

Factori de sol care influențează putregaiul cărbunos la floarea-soarelui

Solurile compacte, grele, cu o capacitate slabă de aerare, favorizează dezvoltarea bolii prin menținerea unui mediu prielnic pentru supraviețuirea și activarea ciupercii Macrophomina phaseolina. În astfel de condiții, rădăcinile au o creștere lentă și sunt expuse leziunilor, facilitând pătrunderea agentului patogen. Lipsa structurii stabile și drenajul deficitar contribuie la stagnarea apei după ploi scurte, urmată de perioade de uscare accentuată, ceea ce duce la apariția stresului fiziologic și a infecțiilor.

Un alt factor agronomic cu impact major asupra incidenței putregaiului cărbunos la floarea-soarelui este determinat de unele lucrări agrotehnice. Prezența resturilor vegetale infectate sau a unei rotații necorespunzătoare contribuie la menținerea inoculului patogen în sol pe durate mari de timp. Microscleroții rezistenți ai ciupercii rămân viabili ani la rând, mai ales în solurile în care predomină monocultura sau rotațiile scurte. Textura, porozitatea și nivelul de compactare influențează în mod direct agresivitatea bolii în fazele sensibile de vegetație ale plantelor.

Practici agricole care favorizează boala la floarea-soarelui

Realizarea necorespunzătoare a rotației culturilor contribuie direct la menținerea sursei de infecție în sol. Monocultura repetată pe aceeași parcelă, fără alternanță cu specii care nu sunt gazde pentru agentul patogen, duce la acumularea și conservarea microscleroților în stratul superior al solului. Lipsa unei pauze fitosanitare favorizează puternic perpetuarea bolii de la un an la altul și crește presiunea infecțioasă în perioadele vulnerabile ale culturii. Zonele afectate tind să se extindă în fiecare ciclu de producție, iar rezistența hibrizilor scade treptat în condiții de inocul constant.

În paralel, lucrările solului efectuate superficial sau în condiții de umiditate necorespunzătoare duc la compactare și la formarea unei structuri deficitare, ceea ce afectează dezvoltarea normală a rădăcinilor. Fertilizarea dezechilibrată, în special excesul de azot, poate favoriza un ritm accelerat de creștere a plantelor, urmat de o sensibilitate crescută la infecții în fazele de stres. Executarea incorectă a lucrărilor agricole și lipsa măsurilor de igienă fitosanitară (îndepărtarea resturilor vegetale, curățarea echipamentelor) pot favoriza răspândirea bolii în interiorul solei sau între sole vecine, accentuând pierderile.

Hibrizi de floarea-soarelui și toleranța la Macrophomina phaseolina

Alegerea hibridului potrivit reprezintă una dintre cele mai eficiente strategii pentru prevenirea bolilor transmise prin sol. Toleranța genetică la agenții patogeni joacă un rol major în reducerea riscului de infecție și în stabilizarea producției, mai ales în zonele unde boala este frecvent întâlnită. Pentru a lua o decizie corectă, este important să știi cum alegi hibridul la floarea-soarelui , în funcție de obiectivele de producție și condițiile agroclimatice specifice.

Hibrizi cu toleranță genetică la Macrophomina phaseolina

Rezistența sau toleranța la boli transmise prin sol, cum este Macrophomina phaseolina, se bazează pe selecția unor hibrizi care au demonstrat comportament stabil în condiții de presiune patogenă. Unele linii genetice prezintă o toleranță crescută, ceea ce reduce riscul de pierderi majore în anii secetoși și calzi. În testările efectuate de BASF, au fost identificați hibrizi care pot menține un nivel ridicat de producție și o stare vegetativă bună, chiar și în prezența patogenului. Alegerea acestor hibrizi devine o prioritate în solele unde boala a fost deja semnalată sau în zone predispuse la stres hidric.

Exemple de hibrizi adaptați condițiilor din România

Selectarea unor hibrizi de floarea-soarelui adaptați specificului pedoclimatic din diferite regiuni ale țării poate reduce riscurile provocate de boli și stres abiotic. Zonele cu cernoziomuri din Câmpia Română, Dobrogea și Câmpia de Vest sunt printre cele mai favorabile pentru cultura de floarea-soarelui. Alegerea hibrizilor potriviți trebuie corelată cu tipul solului, regimul de precipitații, presiunea bolilor și sistemul de producție aplicat.

În ofertele BASF se regăsesc hibrizi testați și calificați pentru aceste condiții, fiecare având profiluri diferite de rezistență și toleranță:

Hibridul de floarea-soarelui Averon SU este tolerant la erbicidele pe bază de tribenuron metil și prezintă o toleranță foarte bună la Macrophomina phaseolina, Sclerotinia, mană (Plasmopara halstedii) și Orobanche (OR7, A-G). Are o vigoare timpurie excelentă și un potențial de producție ridicat în soluri fertile sau cu umiditate scăzută, fiind recomandat în densități cuprinse între 55.000 și 65.000 boabe germinabile/ha, în funcție de calitatea solului;
Hibridul de floarea-soarelui InSun™ 222 CLP este un semitardiv de tip Clearfield® Plus, cu toleranță genetică ridicată la Macrophomina phaseolina, Phomopsis, Verticillium, dar și la Sclerotinia, Puccinia și Orobanche (A → G). Este recomandat pentru sistemul intensiv, oferind o producție ridicată de ulei și rezistență la cădere. Controlează eficient buruienile cu erbicidul Fastico^® Plus, iar densitatea recomandată este de 55.000–65.000 boabe germinabile/ha.
Hibridul de floarea-soarelui Coloris CL, de tip Clearfield®, se remarcă prin toleranță excelentă la Verticillium dahliae, toleranță genetică la Orobanche (A→G) și o bună rezistență la mană. Potrivit pentru zone cu stres climatic, acest hibrid are o vigoare timpurie ridicată și o creștere uniformă în primăvară. Controlul buruienilor este asigurat de erbicidul Fastico^® Plus , aplicat postemergent.

Importanța alegerii hibrizilor potriviți pentru prevenirea bolii

Alegerea hibrizilor cu toleranță genetică ridicată la agenți patogeni precum Macrophomina phaseolina contribuie la reducerea pierderilor de producție la floarea-soarelui. În funcție de genetica hibridului, rezistența plantelor poate limita extinderea infecției în țesuturile radiculare, chiar și în condiții pedoclimatice favorabile apariției bolii.

Hibrizii testați în programele BASF prezintă toleranțe multiple, printre care și la boli vasculare sau de sol, contribuind la stabilitatea producției în zonele cu risc fitosanitar ridicat. O cultură obținută din material genetic adaptat condițiilor locale oferă mai multe șanse de a rezista unui atac patogen sever, fără a necesita intervenții repetate cu produse de protecție.

Strategii de prevenire și management al putregaiului cărbunos la floarea-soarelui

Pentru limitarea pierderilor cauzate de Macrophomina phaseolina, este necesară o abordare care să combine intervențiile preventive, alegerea atentă a hibrizilor și aplicarea produselor fitosanitare în momentele-cheie. Prevenirea atacului putregaiului cărbunos la floarea-soarelui implică adaptarea tehnologiilor de cultură la particularitățile climatice și pedologice locale, respectarea rotației culturilor și implementarea măsurilor agronomice care reduc presiunea patogenă. Măsurile eficiente includ:

Practici agronomice pentru reducerea riscului

Implementarea unor măsuri agrotehnice riguroase contribuie la scăderea presiunii patogene în sol și limitează apariția infecțiilor. Rotirea culturilor cu specii care nu sunt gazde pentru Macrophomina phaseolina, menținerea unei densități optime la semănat, precum și evitarea suprafețelor compactate sau slab drenate sunt măsuri recomandate în tehnologia de protecție a culturii de floarea-soarelui .

Utilizarea hibrizilor adaptați la zonele de favorabilitate, alături de monitorizarea atentă a bolilor și aplicarea tratamentelor fitosanitare în ferestrele optime, reprezintă etape importante pentru combaterea bolilor la floarea-soarelui.

Utilizarea produselor BASF pentru protecția culturii

Portofoliul BASF oferă soluții specializate pentru controlul bolilor de sol, inclusiv pentru prevenirea și reducerea infecțiilor produse de Macrophomina phaseolina. Aplicarea timpurie a tratamentelor permite controlul preventiv al patogenului și susține o dezvoltare vegetativă echilibrată. Gama de fungicide de la BASF include produse sistemice și de contact, care contribuie la protejarea culturii în fazele critice de creștere.

Architect^® – regulator de creștere cu efect fungicid

Reducerea atacului putregaiului cărbunos la floarea-soarelui poate fi realizată prin aplicarea regulatorului de creștere și fungicid, Architect^®, produs omologat pentru agentul patogen Macrophomina phaseolina. Formularea cu trei substanțe active – piraclostrobin, mepiquat clorură și prohexadion calciu, permite o acțiune fungicidă sistemică și un efect direct asupra structurii țesuturilor plantei. Astfel, reducerea atacului se bazează pe combinația dintre efectele fiziologice (țesuturi mai compacte) și efectul de fungicid ale produsului Architect.

În plus, prin influențarea arhitecturii tulpinii și dezvoltarea sistemului radicular, Architect^® asigură o preluare eficientă a apei și nutrienților, îmbunătățește fotosinteza și reduce îmbătrânirea prematură a foliajului. Aplicarea se realizează la doza de 1,2 l/ha împreună cu adjuvantul Turbo® 0,6 kg/ha, în faza BBCH 31/18–33 (8-12 frunze ale culturii de floarea-soarelui). Pe lângă efectul fungicid, produsul oferă o toleranță sporită la stres termic și hidric, cu beneficii clare în zonele afectate de secetă și temperaturi ridicate.

Putregaiul cărbunos cauzat de Macrophomina phaseolina rămâne una dintre cele mai distructive boli ale culturilor de floarea-soarelui, în special în anii secetoși și în zonele cu rezerva biologică ridicată. Gestionarea eficientă a riscului presupune integrarea mai multor factori, de la alegerea hibrizilor cu toleranță genetică ridicată, până la aplicarea produselor fitosanitare specializate și optimizarea lucrărilor agrotehnice. Prin monitorizare atentă și aplicarea unei strategii complete de prevenire, fermierii pot limita pierderile și pot asigura o producție stabilă, chiar și în condiții pedoclimatice dificile.