Scara BBCH la cultura de grâu și planificarea tratamentelor fitosanitare

25.02.2026 Silviu Roșca

Într-o cultură performantă de grâu, sincronizarea corectă a intervențiilor este decisivă, iar scara BBCH la cultura de grâu oferă baza tehnică pentru alegerea momentului optim al tratamentelor fitosanitare.

Managementul modern al culturilor de grâu se bazează pe corelarea dezvoltării plantei cu deciziile tehnologice luate pe parcursul sezonului. Scara BBCH la cultura de grâu oferă o succesiune standardizată a fazelor de creștere, de la răsărire până la maturitate, sprijinind planificarea tratamentelor fitosanitare în raport cu fiziologia plantei. Fiecare etapă fenologică aduce modificări la nivel de aparat foliar, tulpină sau spic, influențând reacția culturii la produsele aplicate. Prin raportare la stadiile BBCH, intervențiile se pot sincroniza cu perioadele în care planta valorifică optim tratamentele, contribuind la menținerea uniformității lanului și la protejarea potențialului productiv.

CUPRINS:

Ce este scara BBCH și de ce este esențială în cultura de grâu?

Scara BBCH reprezintă un sistem internațional de codificare a stadiilor de creștere și dezvoltare ale plantelor, bazat pe observații morfologice ușor de recunoscut în câmp. În cazul grâului, fiecare fază fenologică, de la germinare până la maturitate, este numerotată și descrisă unitar, permițând o comunicare tehnică precisă între fermieri, agronomi și specialiști. Aplicarea BBCH la cereale oferă o structură logică pentru înțelegerea succesiunii etapelor biologice, în condițiile în care procesele de creștere se pot suprapune sau pot evolua diferit în funcție de climă și tehnologie.

Pentru Triticum aestivum, scara BBCH detaliază trecerea de la faza vegetativă, caracterizată prin înrădăcinare și înfrățire, către etapa generativă, marcată de alungirea paiului, înspicare, înflorire și formarea boabelor. Această detaliere răspunde nevoii de subdivizare mai fină a ciclului de vegetație, deoarece delimitările clasice nu surprind întotdeauna momentele sensibile din punct de vedere fiziologic. Prin raportare la scara BBCH la cultura de grâu, stadiile pot fi identificate corect chiar și atunci când diferențele vizuale sunt subtile.

Importanța scării BBCH crește în cadrul unei culturi de cereale gestionate pe criterii tehnice, unde sincronizarea lucrărilor și a tratamentelor fitosanitare depinde de starea reală a plantei, nu doar de calendar. Stadiile BBCH permit corelarea dezvoltării aparatului foliar, a sistemului radicular și a organelor generative cu intervențiile tehnologice, contribuind la menținerea potențialului productiv pe întreaga perioadă de vegetație. În acest mod, scara BBCH devine un instrument de referință pentru planificarea rațională a tehnologiei de cultivare a grâului.

Principalele stadii BBCH la cultura de grâu (Triticum aestivum)

În analiza etapelor de dezvoltare ale grâului, prezentarea structurată a fazelor de vegetație ajută la înțelegerea succesiunii proceselor biologice și a relației dintre creșterea plantei și deciziile tehnologice. Informațiile despre cultura grâului indică variații ale ritmului de dezvoltare în funcție de condițiile de mediu. Scara BBCH la cultura de grâu oferă un cadru pentru descrierea fiecărui moment de creștere, astfel:

BBCH 00–09 – Germinare și răsărire

Intervalul BBCH 00–09 acoperă absorbția apei de către bob, activarea enzimatică și apariția coleoptilului la suprafața solului. Uniformitatea răsăririi depinde de umiditatea solului, temperatură și calitatea patului germinativ. În această fază, planificarea tratamentelor fitosanitare urmărește protejarea tinerei plante și susținerea instalării rapide a culturii, cu atenție asupra condițiilor care pot încetini dezvoltarea inițială.

BBCH 10–19 – Dezvoltarea frunzelor

Stadiile BBCH 10–19 sunt marcate de apariția succesivă a frunzelor și de intensificarea fotosintezei. Aparatul foliar începe să contribuie activ la acumularea de substanță uscată, iar planta își consolidează sistemul radicular. Tratamentele fitosanitare sunt planificate ținând seama de ritmul de creștere al frunzelor și de necesitatea menținerii unei suprafețe foliare funcționale pe întreaga durată a etapei.

BBCH 20–29 – Înfrățirea

În perioada BBCH 20–29 are loc formarea fraților, proces care influențează densitatea finală a spicelor. Dezvoltarea nodului de înfrățire și apariția rădăcinilor adventive, sporesc capacitatea de absorbție a apei și a elementelor nutritive. Planificarea tratamentelor urmărește susținerea unei înfrățiri echilibrate și menținerea vigurozității plantelor pe parcursul sezonului rece sau la reluarea vegetației.

BBCH 30–39 – Alungirea paiului

Intervalul BBCH 30–39 corespunde începerii alungirii internodiilor și trecerii de la etapa vegetativă la cea generativă. Sistemul radicular se dezvoltă intens, iar suprafața foliară atinge valori ridicate. Tratamentele sunt corelate cu ritmul rapid de creștere și cu necesitatea susținerii proceselor fiziologice implicate în diferențierea organelor generative.

BBCH 40–49 – Burduf

În stadiul BBCH 40–49, inflorescența se află în interiorul tecii ultimei frunze, iar frunza stindard devine complet vizibilă. Aceasta joacă un rol major în fotosinteză și în acumularea asimilatelor. Planificarea tratamentelor fitosanitare are în vedere protejarea aparatului foliar superior și menținerea capacității de sinteză până la apariția spicului.

BBCH 50–59 – Apariția spicului

BBCH 50–59 marchează ieșirea treptată a spicului din teacă și finalizarea alungirii paiului. În această etapă se definitivează structura inflorescenței, cu impact direct asupra numărului de boabe. Tratamentele sunt sincronizate cu apariția spicului, având rolul de a menține starea bună a țesuturilor implicate în procesele de reproducere.

BBCH 60–69 – Înflorirea

Stadiile BBCH 60–69 corespund deschiderii florilor și fecundării, proces desfășurat predominant autogam. Condițiile de mediu din această perioadă influențează fertilitatea florilor și formarea boabelor. Planificarea tratamentelor fitosanitare se face cu atenție la sensibilitatea plantei, pentru a sprijini desfășurarea normală a proceselor fiziologice.

BBCH 70–89 – Umplerea bobului și maturitatea

Intervalul BBCH 70–89 include formarea, umplerea și maturarea boabelor, etapă în care asimilatele produse de frunze, tulpină și spic sunt direcționate către bob. Ritmul de acumulare a substanțelor de rezervă determină mărimea și calitatea producției. Tratamentele sunt planificate pentru menținerea funcționalității aparatului fotosintetic până la maturitatea fiziologică, sprijinind finalizarea ciclului de vegetație în condiții optime.

Corelarea stadiilor BBCH cu riscurile de boli la cultura de grâu

Evoluția bolilor la cultura de grâu este strâns legată de ritmul de creștere al plantei și de modificările fiziologice care apar pe parcursul vegetației. Prin raportare la scara BBCH la cultura de grâu, se poate observa că fiecare etapă fenologică creează condiții diferite de receptivitate, determinate de densitatea aparatului foliar, nivelul de umiditate din lan și intensitatea proceselor metabolice. Stadiile timpurii, caracterizate prin dezvoltarea frunzelor și înfrățire, favorizează apariția bolilor foliare, în timp ce fazele de alungire a paiului, burduf și înspicare aduc riscuri sporite pentru organele superioare ale plantei, care contribuie direct la formarea producției.

Pe măsură ce cultura avansează spre înflorire și umplerea bobului, menținerea sănătății frunzei stindard și a spicului devine un obiectiv major al tehnologiei. Corelarea stadiilor BBCH cu presiunea bolilor permite sincronizarea tratamentelor cu fungicide pentru protecția culturilor , astfel încât produsele aplicate să acționeze în momentele de maximă sensibilitate ale plantei. O planificare corectă a tratamentelor ajută la menținerea frunzelor active și sănătoase pe o perioadă mai lungă, ceea ce îi permite plantei să producă și să direcționeze eficient substanțele nutritive către boabe. În acest fel, cultura își păstrează potențialul productiv, iar recolta obținută are o cantitate și o calitate mai constante.

Planificarea tratamentelor fitosanitare în funcție de scara BBCH

Planificarea tratamentelor fitosanitare la cultura de grâu se bazează pe corelarea momentelor de aplicare cu dinamica de creștere a plantei, exprimată prin scara BBCH la cultura de grâu. Succesiunea intervențiilor este structurată pe etape distincte, marcate de modificări fiziologice și morfologice relevante pentru sănătatea aparatului foliar și a organelor generative. Produsele dezvoltate de BASF susțin o organizare etapizată a tratamentelor, ușor de urmărit prin delimitarea lor în secvențe T0–T3.

Tratamente T0 – protecția timpurie (BBCH 13–25)

Tratamentele T0 sunt programate din faza de dezvoltare a primelor frunze până spre sfârșitul înfrățirii, perioadă în care plantele își consolidează sistemul radicular și masa vegetativă. În această etapă, starea fitosanitară influențează uniformitatea lanului și capacitatea plantelor de a intra bine pregătite în fazele următoare. Intervențiile urmăresc menținerea unui aparat foliar funcțional și sprijinirea ritmului normal de creștere.

Tratamente T1 – protecția frunzelor bazale (BBCH 30–32)

În stadiul de început al alungirii paiului, corespunzător BBCH 30 la cultura de grâu, planta trece printr-o accelerare a proceselor de creștere, iar frunzele bazale au un rol important în susținerea fotosintezei. Protecția acordată în această fază are ca obiectiv menținerea activității fiziologice a frunzelor deja formate.

Pe măsură ce cultura avansează către BBCH 31 la cultura de grâu, primul internod devine vizibil, iar diferențierea organelor generative progresează. Frunzele bazale contribuie la furnizarea asimilatelor necesare dezvoltării ulterioare, motiv pentru care tratamentele sunt alese și poziționate în funcție de starea vegetației.

La BBCH 32 la cultura de grâu, când al doilea internod începe să se alungească, aparatul foliar se extinde rapid. Intervențiile din T1 urmăresc protejarea frunzelor active și susținerea continuității proceselor metabolice înainte de formarea frunzei stindard.

Tratamente T2 – protecția frunzei stindard (BBCH 37–39)

Tratamentele T2 sunt aplicate în perioada apariției frunzei stindard, cu accent pe BBCH 39 la cultura de grâu, moment în care frunza este complet desfășurată. Frunza stindard are o contribuție majoră la fotosinteză și la alimentarea spicului cu substanțe nutritive. Menținerea integrității sale sprijină umplerea boabelor și stabilitatea producției.

Tratamente T3 – protecția spicului (BBCH 59–65)

Tratamentele T3 sunt planificate din faza de apariție completă a spicului până la înflorire. În această etapă, procesele de reproducere și începutul formării boabelor depind de starea țesuturilor spicului. Intervențiile vizează păstrarea funcționalității organelor implicate în fecundare și în primele faze de acumulare a asimilatelor (substanțele nutritive produse prin fotosinteză, precum zaharurile și alți compuși organici, care sunt transportați și depozitați în boabe), contribuind la obținerea unor boabe bine dezvoltate.

Greșeli frecvente în utilizarea scalei BBCH la cultura de grâu

O greșeală des întâlnită apare atunci când stadiile sunt apreciate exclusiv după calendar sau după aspectul general al lanului, fără analizarea detaliilor morfologice ale plantei. Diferențele dintre faze pot fi subtile, mai ales în perioadele cu evoluție rapidă a vegetației, iar interpretarea superficială duce la poziționarea greșită a intervențiilor. Folosirea BBCH la cultura de grâu fără observarea atentă a frunzelor, internodiilor sau a spicului poate conduce la decalaje între momentul biologic real și cel estimat.

O altă greșeală este tratarea stadiilor ca etape strict delimitate, fără a lua în calcul suprapunerile naturale dintre procesele de creștere. În realitate, grâul poate prezenta simultan caracteristici ale mai multor faze, în funcție de ritmul de dezvoltare și de condițiile de mediu. Neglijarea acestor tranziții reduce precizia deciziilor tehnologice și poate afecta uniformitatea rezultatelor, mai ales atunci când planificarea se bazează pe observații incomplete sau grăbite.

Integrarea scalei BBCH într-o strategie modernă de protecție a culturii de grâu

Integrarea stadiilor de vegetație în planificarea tehnologică permite sincronizarea deciziilor cu ritmul biologic al plantei, fără a depinde exclusiv de repere calendaristice. Raportarea intervențiilor la scara BBCH la cultura de grâu susține adaptarea tratamentelor la nivelul real de dezvoltare al aparatului foliar și al organelor generative. O astfel de structurare favorizează continuitatea proceselor fiziologice și menținerea potențialului productiv pe întreaga perioadă de vegetație.

O strategie modernă urmărește corelarea observațiilor din câmp cu produse capabile să răspundă variațiilor de creștere determinate de condițiile de mediu. Integrarea stadiilor BBCH în tehnologia de protecție a culturii de cereale permite stabilirea unor secvențe de intervenție adaptate fiecărei faze, cu impact asupra stabilității producției și a uniformității culturii. Rezultatul este o gestionare mai eficientă a resurselor și o susținere constantă a proceselor de formare a recoltei.

Planificarea intervențiilor fitosanitare pe baza stadiilor de vegetație oferă o perspectivă structurată asupra evoluției culturii de grâu. Utilizarea scalei BBCH la cultura de grâu sprijină sincronizarea deciziilor tehnologice cu procesele fiziologice ale plantei, contribuind la menținerea aparatului foliar activ și la valorificarea potențialului productiv. Prin observarea atentă a etapelor de creștere, managementul culturii devine mai bine adaptat ritmului natural de dezvoltare, cu efecte pozitive asupra stabilității și uniformității recoltei.