BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Cultura verzei: înființare, condiții optime, combaterea bolilor și dăunătorilor

5 apr. 2019

Cultura verzei are cerințe ridicate față de sol și umiditate, iar pentru recoltă calitativă și cantitativă trebuie respectate câteva criterii esențiale, de la înființare și până la recoltare

Varza este cultivată cu precădere pentru alimentație, fiind o sursă substanțială de venit, datorită recoltelor mari care se pot obține la hectar.

  • Informații generale despre cultura verzei - particularități și soiuri
  • Cum se poate înființa cultura verzei - răsad, semănat și lucrări de întreținere
  • Care sunt cerințele necesare pentru cultura verze
  • Bolile și dăunătorii verzei și modalități de combatere
  • Recoltarea și depozitarea verzei
În România, varza albă pentru căpățână (Brassica oleraceavar. capitata alba) este cultivată în majoritatea zonelor, cu excepția celor de munte, cu precădere în zonele de câmpie din sudul și vestul țării, dar și în zona colinară din Moldova și Transilvania. România este, de altfel, una dintre principalele țări cultivatoare, cu o suprafață cultivată de 46.000 de hectare, conform MADR.

Informații generale despre cultura verzei - particularități și soiuri

Rădăcina se formează în primul an de vegetație, este bine ramificată și pivotantă. În cazul culturii de varză înființate prin semănat direct, rădăcina pătrunde în sol până la 30-40 de centimetri, însă în unele cazuri poate ajunge și la 120-150 de centimetri. Dacă, în schimb, cultura de varză este înființată prin răsad, rădăcina nu mai pătrunde în profunzime în sol, din cauza sistemului radicular care se ramifică. Trebuie avut în vedere că în acest caz sunt necesare mai multe udări.

Tulpina este îngroșată și scurtă în primul an de vegetație, urmând ca în cel de-al doilea an (după perioada de vernalizare) să se formeze tulpinile florifere din mugurii care se găsesc la baza frunzelor și în vârful tulpinii. Tulpinile florifere pot ajunge la o înălțime de 100-150 de centimetri. Pe tulpină se găsesc frunzele care formează rozeta și căpățâna.

Frunzele se găsesc în rozetă și în interiorul căpățânii. Cele din rozetă sunt scurt sau lung pețiolate, cu formă rotundă. Pe suprafața frunzelor se găsește un strat de pruină care poate da o nuanță verde-albăstruie la unele soiuri de varză. Frunzele din interiorul căpățânii sunt pețiolate, de culoare albă sau alb-gălbuie. În interiorul acestora se găsesc substanțele de rezervă.

Căpățâna este formată în proporție de 60-75% din frunze. Frunzele pot avea o formă sferică, ovală sau rotund-turtită. Căpățâna poate avea o greutate medie de 0,5-1 kilogram la soiurile timpurii, iar la cele tardive aceasta poate ajunge la o greutate cuprinsă între 2 și 4 kilograme.

Florile sunt galbene, iar după polenizare se formează fructele de tip silicvă. Acestea conțin în jur de 20-30 de semințe mici, cu formă sferică și de culoare maro închis.

Soiuri de varză

Există mai multe soiuri de varză, fiecare cu perioade de vegetație diferite. Soiurile de varză se împart în culturi timpurii, de vară și de toamnă.

Cum se poate înființa cultura verzei - răsad, semănat și lucrări de întreținere

Cultura de varză poate fi înființată prin răsad sau prin semănat direct, pe terenuri nivelate și fertile, ușor alcaline. Cele mai bune premergătoare sunt culturile de rădăcinoase, bulboase, leguminoase anuale sau perene, bostănoase sau solano-fructoase. Cultivarea pe un teren cu alte crucifere se poate face după trei-patru ani. În continuare vom detalia fiecare metodă de cultivare, cu particularitățile fiecărei culturi în parte, dar și care sunt lucrările de întreținere necesare.

Înființare prin răsad

Pregătirea terenului se face prin fertilizare conform recomandărilor de specialitate. Pentru cultura timpurie, pregătirea terenului se face din toamnă, iar primăvara se aplică tratamente pentru combaterea buruienilor. Pentru cultura de vară, tratamentele cu erbicide se aplică primăvara. În ceea ce privește cultura de toamnă, aceasta poate fi înființată după culturile timpurii de legume, precum mazăre sau cartof .

Pregătirea răsadului

Răsadul poate fi produs în răsadnițe sau în solarii, astfel:

  • Cultura timpurie - răsadul trebuie produs în răsadnițe calde, iar semănarea lor se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie. Se pot folosi 400-600 de grame de sămânță pentru obținerea răsadului necesar pentru un hectar de cultură. Răsadurile au nevoie de cantități moderate de apă, aerisire frecventă și fertilizare. Răsadurile trebuie călite cu două-trei săptămâni înainte de plantare. Călirea se face prin descoperire completă în timpul zilei și în nopțile fără îngheț.
  • Cultura de vară - răsadurile pot fi semănate în răsadnițe sau solarii calde în prima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. Sunt necesare 300-350 de grame de sămânță pentru obținerea răsadului necesar pentru un hectar de cultură. Răsadurile pot fi plantate după 40-45 de zile.
  • Cultura de toamnă - răsadurile pot fi semănate în straturi reci, fiind necesare 300-400 de grame de sămânță pentru un hectar de cultură. Semănatul se va face manual, lăsând o distanță de aproximativ 8-10 centimetri între rânduri. Răsadurile trebuie plivite și erbicidate. La plantare, vârsta răsadului trebuie să fie de 35-40 de zile.

Plantarea răsadurilor

Răsadurile de varză trebuie plantate la o distanță de 50-60 de cm între rânduri și 30 de cm între plante pe rând. Pe terenurile modelate, distanta dintre rânduri trebuie să fie de 70-75 de cm și de 25 de cm între plante pe rând.

Pentru cultura timpurie, plantarea răsadurilor se face în luna martie și până la începutul lunii aprilie. Temperatura solului trebuie să fie de 8 grade Celsius, fără îngheț timp de două-trei zile.

Pentru cultura de vară și cea de toamnă, plantarea răsadurilor se face la sfârșitul lunii mai și până la sfârșitul lunii iunie. Răsadurile se fasonează și se mocirlesc înainte de plantare.

Semănat direct

Semănatul direct se poate face pentru cultura de varză de vară-toamnă. Semănatul se face pe terenuri fără crustă și este necesar ca patul germinativ să fie nivelat și mărunțit. Perioada optimă pentru semănat este sfârșitul lunii martie și începutul lunii mai.

Distanța între rânduri la semănat trebuie să fie de 70-75 de centimetri între rânduri, iar adâncimea de semănat este de 2-2,5 centimetri pentru solurile ușoare și de 1,5-2 centimetri pentru solurile mijlocii. Cantitatea recomandată de sămânță este de 1-1,5 kilograme/hectar.

Lucrări de îngrijire și fertilizare

Lucrările de întreținere la cultura de varză constau în următoarele proceduri:

  • Rărit - acesta se face la distanțe de 25-30 de centimetri la soiurile semitimpurii și la 30-40 de centimetri la soiurile semitârzii și târzii, când plantele au două-trei frunze.
  • Completarea golurilor - se face cu plantele rezultate din rărit, la trei-patru zile după plantarea răsadurilor.
  • Prășile - se fac două prășile mecanice și una sau două prășile manuale.
  • Fertilizare - aceasta se face la trei-patru săptămâni de la plantare. Se pot folosi 80-100 de kilograme/hectar sare potasică și 150 de kilograme/hectar azotat de amoniu.
  • Irigare - norma de udare este de 300-400 de metri cubi de apă/hectar în perioadele secetoase, conform Tratatului de legumicultură.

Care sunt cerințele necesare pentru cultura verzei

Varza este o plantă cu cerințe ridicate față de sol și umiditate, care se dezvoltă optim în zonele cu climat temperat. Cerințele necesare pentru cultura verzei sunt următoarele:

Umiditate

În funcție de faza de vegetație, cultura de varză are nevoie de anumite condiții de umiditate:

  • 70-75% până la formarea căpățânilor
  • 75-80% în faza de formare a căpățânilor
Această alternare a umidității este necesară pentru a preveni crăparea căpățânilor. În medie, cantitatea necesară de apă este cuprinsă între 0,2-0,4 litri și 2-2,5 litri/plantă.

Temperatură

Temperatura medie pentru dezvoltarea plantelor este cuprinsă între 15 și 20 de grade Celsius. În același timp, temperatura minimă este de 2-3 grade Celsius, în timp ce temperatura maximă nu trebuie să depășească 30 de grade Celsius.

Pentru a începe să germineze, semințele au nevoie de o temperatură de 3-4 grade Celsius, în timp ce temperatura optimă pentru procesul de germinație este de 18-20 de grade Celsius. Perioada de germinație poate fi de 10-12 zile, dacă temperatura din sol este de 10-12 grade Celsius, în timp ce la o temperatură de 15 grade Celsius, perioada de germinație este de numai 7-8 zile.

În perioada de vernalizare, plantele au nevoie de o temperatură de 4-5 grade Celsius, timp de două luni.

Lumină

Cultura de varză are cerințe moderate în ceea ce privește lumina, însă, dacă este cultivată în locuri umbrite, căpățânile vor fi mici și îndesate. E important de menționat că plantele au nevoie de mai multă lumină în faza de răsad. În caz contrar, răsadul se alungește.

Sol

Pentru dezvoltarea optimă a culturii de varză, este necesar un sol fertil, bine structurat, care reține bine apa. În funcție de tipul culturii, cerințele sunt următoarele:

  • Culturi timpurii - soluri mijlocii spre ușoare
  • Culturi de vară-toamnă - soluri mijlocii spre compacte (rețin bine apa în timpul verii și nu se încălzesc mult).
Cultura de varză nu trebuie înființată pe soluri acide, deoarece crește riscul de apariție a bolilor, în special în ceea ce privește hernia rădăcinilor de varză .

Bolile și dăunătorii verzei și modalități de combatere

Combaterea bolilor și a dăunătorilor verzei trebuie făcută pe toată durata perioadei de vegetație, prin aplicarea unor tratamente eficiente.

Bolile verzei și combatere

Una dintre cele mai întâlnite boli în culturile de varză este Alternarioza sau pătarea neagră (Alternaria brassicae), apariția ei fiind favorizată de umiditatea ridicată. Pe ambele părți ale frunzelor apar pete circulare cu margini galbene, care pot crește până la un centimetru în diametru. Boala afectează căpățâna, pețiolul și silicvele.

Combatere: Dagonis®

Dagonis® este un fungicid polivalent care combină două substanțe active inovatoare, fluxapiroxad (grupa SDHI) și difenoconazol (triazol), fiind eficient în combaterea alternariozei și a pătării albe. Acesta acționează prin inhibarea dezvoltării și reproducerii ciupercii în toate stadiile, dar și prin inhibarea bolilor care se transmit prin sol la semințe. Se aplică în doză de 1 l/ha, maximum trei tratamente, la interval de șapte zile între aplicări.

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) este o altă boală frecventă în culturile de varză. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete gri-maronii spre maro-portocaliu, cu un aspect apos, localizate pe nervurile frunzelor sau pe frunzele de la bază. Această boală poate afecta rapid toată planta, chiar și după recoltare. Dacă nu este tratată la timp, plantele se ofilesc și mor.

Combatere: Signum®

Signum® combină două substanțe, piraclostrobin și boscalid, cu moduri diferite de acțiune, fiind eficient în combaterea putregaiului cenușiu și alternariozei. Acționează prin inhibarea germinației sporilor, a creșterii tubului germinativ și asupra sporulării. Se aplică în doză de 1 kg/hectar. În plus, are și beneficii fiziologice vizibile, datorită tehnologiei AgCelence: efect de înverzire, susține fotosinteza și o preluare optimă a nutrienților. Cu acest fungicid eficient se pot obține recolte de calitate și, bineînțeles, vandabile.

Alte boli care mai pot fi întâlnite cultura de varză sunt:

  • Rugina albă la varză (Albugo candida) - ciuperca afectează tulpinile, frunzele și plantele. Semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unor găuri în frunze sau a zonelor necrozate, urmate de uscarea frunzelor.
  • Mana verzei (Peronospora brassicae) - această ciupercă afectează plantele în toate stadiile de dezvoltare (răsaduri și plante mature), cu precădere plantele mature din câmp. La răsaduri, semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unui strat albicios pe frunze, iar la plantele mature apar pete galbene pe partea superioară a frunzelor și un puf alb pe partea interioară.
  • Hernia rădăcinilor de varză (Plasmodiophora brassicae) - această ciupercă atacă frunzele și rădăcina verzei. Simptomele pot fi recunoscute după îngălbenirea și ofilirea frunzelor, dar și prin apariția unor umflături pe rădăcini. Boala poate să apară încă din faza de răsad.
  • Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) - această boală afectează tulpinile, frunzele și inflorescențele. Pe țesuturile afectate apare un putregai moale-apos, acoperit cu o pâslă albă. Aceste țesuturi se brunifică și se înmoaie.
  • Putregaiul uscat (Phoma lingam) - apariția acestei boli este favorizată de umiditatea ridicată și poate ataca atât plantele tinere, cât și pe cele adulte. Semnele atacului pot fi recunoscute după apariția frunzelor albicioase la plantele tinere, în timp ce la plantele adulte boala atacă baza tulpinii și rădăcinile laterale principale.

Combaterea bolilor

Combaterea agenților patogeni trebuie făcută la timp pentru a preveni afectarea calității și cantității culturii de varză. Combaterea trebuie făcută cu un fungicid cu mod de acțiune complex. Fungicidele Dagonis® și Signum® susțin obținerea unor producții sănătoase.

Dăunătorii verzei și combatere

Unul dintre principalii dăunători este fluturele alb al verzei (Pieris brassicae) - fluturii apar în perioada aprilie-mai și pot depune până la 300 de ouă pe frunze. Odată ce apar larvele, acestea se hrănesc cu miezul frunzelor și, pe măsură ce se răspândesc, rod frunzele începând de la margini, lăsând în urmă doar nervurile groase. Frunzele atacate putrezesc din cauza excrementelor larvelor care se acumulează.

Combatere: Fastac® Active

Fastac® Active este un insecticid piretroid de sinteză, rezistent la lumină, care combate adulții, larvele și ouăle insectelor, fiind eficient în combaterea fluturelui alb al verzei și a buhei-verzei. Acesta acționează prin contact și ingestie, având un efect rezidual bun pe suprafața frunzelor. Se pot face cel mult două tratamente, la un interval de șapte-zece zile între aplicări. Produsul este rezistent la ploaie, dacă s-a uscat înainte de începerea ploii. Doza: 0.3 l/ha.

Buha-verzei (Mamestra brassicae) este un alt dăunător frecvent în culturile de varză. Fluturii încep atacul din luna mai, când depun ouăle pe părțile inferioare ale frunzelor. Odată ce apar omizile, acestea se hrănesc cu frunze și le perforează, fapt care duce la scăderea calității culturii de varză.

Combatere: Fastac® Active (doza: 0.3 l/ha)

Alți dăunători ai culturii de varză sunt:

  • Ploșnița roșie a verzei (Eurydema ornatum) - acest dăunător înțeapă plantele și injectează saliva urât mirositore. Saliva lichefiază țesuturile plantei, care sunt apoi consumate de ploșnițe. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete galbene, iar dacă atacul este agresiv, frunzele se îngălbenesc în totalitate.
  • Musca verzei (Delia brassicae) - acest dăunător afectează plantele din faza de răsad. Larvele atacă rădăcinile și pătrund apoi în interiorul plantei. Astfel, plantele afectate nu se dezvoltă complet, se ofilesc și mor.
  • Păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae) - păduchele cenușiu este un dăunător frecvent în cultura de varză. Acesta înțeapă și suge sucul celular din organele verzi. Plantele afectate se îngălbenesc și mor.
  • Puricii cruciferelor (Phyllotreta sp.) - acest dăunător consumă frunzele și duce astfel la încetinirea dezvoltării plantei. În cazul în care atacul este puternic, pot fi afectate și răsadurile. Acești dăunători pot consuma rădăcinile plantelor tinere. Atacul puricilor poate produce pagube semnificative, deoarece aceștia transmit boli care afectează dezvoltarea culturii.

Recoltarea și depozitarea verzei

Pentru cultura timpurie, recoltarea se face la sfârșitul lunii mai pentru zonele de câmpie și la începutul lunii iunie în celelalte zone. Pentru cultura de vară și de toamnă, recoltarea se face în perioada octombrie-noiembrie, după ce a căzut prima brumă. Acest factor grăbește maturizarea căpățânilor.

Recoltarea se face manual, prin tăierea căpățânilor, odată ce au ajuns la maturitate. În medie, se poate obține o cantitate de 20-30 de tone/hectar, însă poate ajunge și la 40-60 de tone/hectar în cazul culturii verzei de vară și de toamnă.

Recoltarea pentru cultura de varză obținută prin semănat direct se face începând cu lunile iulie-august până în octombrie-noiembrie.

Depozitarea verzei se face în spații răcoroase, pe o perioadă scurtă. În cazul în care depozitarea se face pe o perioadă îndelungată, este necesară o temperatură de 1-2 grade Celsius și o umiditate de 80-90%.

Bibliografie: Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean, Arsenie Horgoș, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu, „Tratat de legumicultură”, Editura Ceres, 2003

Culturi similare

Mergi sus