Cultura ovăzului: tehnologia de cultivare, protecție și recoltare

09.09.2026 Silviu Roșca

Află care sunt condițiile optime pentru cultivarea ovăzului și metodele de combatere a bolilor și buruienilor.

Ovăzul este cultivat cu precădere ca plantă furajeră, dar poate fi folosit și în alimentația omului, mai ales că are o valoare nutritivă ridicată. Protejarea culturii de boli și buruieni este esențială pentru o recoltă bogată și de calitate.

Ovăzul este o cereală păioasă, care se folosește la noi în țară ca plantă furajeră, pentru hrana animalelor, deoarece conține o cantitate mare de proteină digestibilă, bine valorificată de cabaline, păsări, vaci de lapte și berbeci. Totuși, pentru a putea avea o cultură sănătoasă, este important ca plantele să fie protejate de boli și buruieni prin aplicarea de tratamente specifice, dar și să se respecte cerințele față de climă și sol.

Află, în cele ce urmează, cum se cultivă ovăzul, care sunt zonele de cultivare cele mai favorabile, care sunt cerințele față de climă și sol, dar și cum se combat cele mai frecvente boli ale culturii ovăzului.

CUPRINS:

Caracteristici, utilizări și zone favorabile pentru ovăz

Ovăzul (Avena sativa), plantă care aparține genului Avena, se dezvoltă optim în zonele cu climat mai umed și răcoros. Sistemul radicular al plantelor este bine dezvoltat și are o mare putere de absorbție a elementelor nutritive din sol. Tulpinile au între cinci și opt internoduri și o lungime cuprinsă între 80-150 cm. Ligula este bine dezvoltată. Frunzele au limbul lanceolat, sunt bine dezvoltate, iar urechiușele sunt mici sau lipsesc.

Spiculețele se află în vârful ramificațiilor și sunt compuse din două-trei flori. De cele mai multe ori, a treia floare este sterilă. Fructele sunt cariopse, iar la maturitate rămân învelite în palee albe, brune sau galbene. Boabele furnizează o cantitate importantă de fibre solubile și insolubile, proteine, antioxidanți, zinc, vitamina E, cupru, fier, mangan și magneziu.

Podișul Transilvaniei, Câmpia de Vest și nordul Moldovei oferă condiții favorabile pentru cultivare. Suprafețe potrivite se găsesc și în regiunile umede din sudul și nord-estul României. Ovăzul de toamnă poate fi cultivat în sud-estul Olteniei și în Câmpia Banatului. Cary, Mureș și Someșan se numără printre soiurile cultivate în România.

Ce cerințe are ovăzul față de climă și sol?

Documentează-te corect despre cultura de ovăz înainte de înființarea acesteia. Alegerea terenului trebuie să țină cont de particularitățile plantei și de condițiile locale. Epoca de semănat, pregătirea patului germinativ și rotația culturilor influențează răsărirea și dezvoltarea ulterioară. Evaluarea terenului înainte de semănat permite organizarea lucrărilor în raport cu nevoile culturii.

Pentru a avea o cultură sănătoasă și o recoltă bogată, trebuie respectate următoarele cerințe:

Temperatura minimă de germinație: 2-3 grade Celsius;
Temperaturi optime: plantele se dezvoltă bine la temperaturi de peste 12 grade Celsius și au nevoie de 17-20 de grade Celsius pe toată perioada de vegetație, în timp ce plantele rezistă până la temperaturi de până la -9 grade Celsius;
Umiditate: plantele de ovăz au nevoie de multă apă, în special în fazele de formare a paiului și în faza de înspicare-înflorire;
Sol: ovăzul nu are cerințe mari față de sol și poate fi cultivat pe soluri lutoase și luto-nisipoase (cernoziom, brun-roșcate de pădure), cu pH între 5,5 și 7.

Cerințele reduse față de sol se datorează sistemului radicular bine dezvoltat. Ovăzul poate fi cultivat și pe soluri argiloiluviale acide. Este important de menționat că, în verile secetoase, ovăzul poate fi afectat mult mai mult în comparație cu alte cereale păioase.

Buruienile pot concura plantele de ovăz pentru apă, lumină și elemente nutritive încă din primele faze de vegetație. Identificarea speciilor prezente în câmp sprijină alegerea produsului și a momentului de aplicare. Pentru planificarea lucrărilor de combatere, explorează gama de erbicide pentru culturi din portofoliul BASF și verifică indicațiile aferente culturii de ovăz.

Tehnologia de cultivare a ovăzului, pas cu pas

O tehnologie de protecție a culturii de cereale adaptată ovăzului trebuie integrată în ansamblul lucrărilor agricole. Alegerea plantei premergătoare, pregătirea terenului, semănatul la momentul potrivit și controlul buruienilor influențează evoluția culturii. Respectarea cerințelor privind densitatea, fertilizarea și recoltarea contribuie la dezvoltarea uniformă a plantelor și la limitarea pierderilor de producție.

Iată care sunt condițiile de care trebuie să ții cont pentru cultivarea ovăzului în câmp:

Rotația culturilor și plantele premergătoare

Ovăzul oferă cele mai ridicate producții când urmează după plante care lasă solul bogat în azot, precum mazărea, fasolea, soia și năutul. Rezultate favorabile se obțin și după culturi prășitoare fertilizate abundent, precum porumbul și floarea-soarelui. Printre plantele premergătoare potrivite se numără și rapița. Rezervele nutritive rămase în sol susțin dezvoltarea culturii în primele faze de vegetație.

După recoltare, ovăzul lasă terenul potrivit pentru culturile semănate primăvara devreme și pentru majoritatea prășitoarelor. Sfecla de zahăr reprezintă o excepție și nu se recomandă după ovăz. Nici cultivarea repetată a ovăzului pe aceeași suprafață nu este indicată, deoarece monocultura poate afecta starea culturii și stabilitatea producției.

Lucrările solului și pregătirea patului germinativ

Arătura pentru cultura de ovăz se efectuează toamna, la o adâncime de aproximativ 20-25 cm. Lucrarea urmărește afânarea solului, mărunțirea resturilor vegetale și încorporarea lor. După plantele premergătoare recoltate timpuriu, arătura se execută imediat după eliberarea terenului, pentru limitarea pierderilor de apă. Suprafața se nivelează, iar bulgării se mărunțesc pentru formarea unui strat afânat, care reduce evaporarea. În perioadele secetoase, arătura poate fi înlocuită temporar cu o lucrare superficială cu grapa cu discuri.

După plantele premergătoare recoltate târziu, terenul se lucrează imediat după îndepărtarea resturilor vegetale. Adâncimea arăturii se stabilește în funcție de umiditatea solului, iar resturile trebuie mărunțite și încorporate. Primăvara se execută o afânare superficială, urmată de pregătirea patului germinativ. Patul germinativ trebuie să fie mărunțit și nivelat uniform. Pregătirea lui se realizează cu o zi înainte de semănat, pentru a conserva apa și a favoriza răsărirea uniformă.

Alegerea seminței și semănatul ovăzului

Este important să se folosească sămânță cu germinație de peste 90% și puritate de peste 98%, cu dimensiune și MMB (masa a o mie de boabe) mari. La fel de importantă este tratarea semințelor înainte de semănat, pentru a preveni apariția bolilor transmise prin sămânță și prin sol.

Pentru stabilirea momentului în care se decide când se seamănă ovăzul, trebuie urmărite starea terenului și temperatura solului. Semănatul se va efectua primăvara, atunci când temperatura din sol este de 2-3 grade Celsius și în creștere. Lucrarea trebuie începută foarte devreme, imediat ce terenul permite intrarea utilajelor. Semănatul timpuriu asigură umiditatea necesară germinației, iar plantele tinere se dezvoltă la temperaturi scăzute. Cu cât se întârzie semănatul, cu atât va scădea producția de ovăz. O întârziere de numai câteva zile poate provoca pierderi mari de producție, mai ales în sudul țării și în Dobrogea; temperaturile cresc mai repede în regiunile respective, iar apa din stratul superficial al solului se pierde într-un ritm accelerat. Germinația și înfrățirea plantelor de ovăz pot avea loc în condiții mai puțin favorabile.

În ceea ce privește densitatea la semănat, este indicat să se cultive 450-550 de boabe germinabile/metru pătrat.

Distanța de semănat trebuie să fie de 12,5 cm între rânduri. Adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-4 cm. Semănatul la o adâncime prea mare reduce numărul plantelor răsărite și limitează capacitatea de înfrățire. Respectarea adâncimii recomandate susține formarea unei culturi uniforme.

De regulă, norma de semănat este cuprinsă între 120 și 140 kg/ha.

Tratarea semințelor cu Kinto^® Plus

Kinto^® Plus – tratament sămânță cereale - este un fungicid destinat protejării semințelor de ovăz, grâu, orz, secară și tricale. Produsul combate boli cu transmitere prin sămânță și sol. La ovăz, asigură protecție împotriva fuzariozelor provocate de speciile din genul Fusarium, mucegaiului de zăpadă și tăciunelui zburător al ovăzului. Tratamentul se aplică direct pe semințe, înainte de însămânțare, pentru protejarea culturii încă din perioada de germinare și răsărire.

Pe lângă combaterea bolilor cu transmitere prin sămânță și/sau sol, Kinto^® Plus contribuie la o germinare mai bună a semințelor și la dezvoltarea sistemului radicular. Plantele pot forma rădăcini mai lungi și mai puternice, care susțin ancorarea în sol și absorbția elementelor nutritive. Tratamentul favorizează vigoarea plantelor în primele faze de creștere și sprijină valorificarea potențialului de producție, inclusiv în condiții climatice variabile.

Fertilizarea culturii de ovăz

Fertilizarea culturii de ovăz se realizează, cel mai frecvent, cu îngrășăminte minerale. Cantitățile aplicate se stabilesc în funcție de nivelul de aprovizionare a solului și de planta premergătoare. Ovăzul valorifică îndeosebi îngrășămintele pe bază de azot și potasiu. Aplicarea fosforului alături de azot este recomandată în cantități egale pe cernoziomuri și în cantități mai mari în regiunile umede, mai ales pe solurile podzolice. De regulă, pentru 1000 kg de boabe de ovăz, sunt necesare în jur de 30 kg de azot, 30 kg de potasiu, 7 kg de fosfor și 6 kg de calciu. Îngrășămintele pe bază de potasiu influențează favorabil raportul dintre producția de boabe și cea de paie. Cultura răspunde pozitiv și la fertilizarea foliară.

Fertilizarea de bază se face prin aplicarea unui sfert din cantitatea de azot înainte de semănat, urmând ca restul să fie aplicat fazial în vegetație. Gunoiul de grajd poate susține nutriția ovăzului când este administrat direct sau plantei premergătoare. În condițiile din România, se recomandă aplicarea gunoiului de grajd cu 2-3 ani înainte de semănarea ovăzului, la cultura premergătoare. În anul cultivării ovăzului se administrează direct numai îngrășăminte minerale.

Lucrările de îngrijire a culturii de ovăz

Principalele lucrări de îngrijire pentru cultura ovăzului sunt tăvălugirea terenului, care se realizează imediat după semănat, în primăverile secetoase. Alte lucrări de îngrijire sunt combaterea bolilor și a buruienilor.

Combaterea buruienilor cu Biathlon^® Flex

Biathlon^® Flex are selectivitate ridicată și siguranță în aplicare la culturile de cereale păioase, inclusiv grâu, orz, ovăz, secară și triticale. În cultura de ovăz, acest erbicid combate buruienile dicotiledonate anuale și perene. Spectrul de combatere include turița (Galium aparine), macul de câmp (Papaver rhoeas), speciile de mușețel (Matricaria spp.) și pălămida (Cirsium arvense). Aplicarea se realizează postemergent, în intervalul cuprins între începutul alungirii tulpinii

Bolile ovăzului și măsurile de protecție

Cele mai importante boli ale culturii de ovăz sunt:

Piticirea ovăzului – plantele capătă o culoare închisă, apoi se îngălbenesc sau se înroșesc. Infecția apărută în faza de plantulă provoacă piticirea și împiedică formarea paniculului. Când boala apare în faza de înfrățire, vârfurile și nervurile frunzelor se îngălbenesc;
Tăciunele zburător – boala este produsă de ciuperca Ustilago avenae. Înainte de apariția paniculului, frunza care îl acoperă capătă o nuanță gălbuie. Spiculețele sunt apoi acoperite de o masă negricioasă de spori. Vremea caldă și secetoasă favorizează eliberarea rapidă a sporilor;
Rugina coronată a ovăzului – boala este produsă de ciuperca Puccinia coronata. La începutul verii apar pustule circulare, portocalii, pe partea superioară a frunzelor. După ruperea epidermei, sporii sunt eliberați, iar pustulele capătă un aspect prăfos. Spre sfârșitul verii apar și pustule de culoare neagră.
Pătarea brună – boala este provocată de ciuperca Pyrenophora avenae. Pe partea superioară a frunzelor apar pete mici, galbene, care cresc treptat. Pe suprafața lor se formează striuri brune și un puf catifelat. Frunzele se îngălbenesc și se usucă, iar infecțiile puternice pot afecta paniculele și semințele.
Făinarea – boala este produsă de ciuperca Erysiphe graminis. Pe tulpini și pe frunzele bazale apar pete albe, pâsloase, care devin ulterior prăfoase. Infecția se poate extinde către inflorescențe. Țesuturile afectate se îngălbenesc și se usucă, iar boabele pot rămâne șiștave.
Rugina neagră – boala este provocată de ciuperca Puccinia graminis. Pustulele apar pe organele aeriene, mai ales pe tulpină. Infecția se extinde apoi către alte părți ale plantei și poate provoca pierderi de producție.

Reducerea riscului de îmbolnăvire începe prin folosirea unei semințe sănătoase și prin tratarea ei înainte de semănat. Rotația culturilor limitează acumularea surselor de infecție în parcelă. Resturile vegetale infectate trebuie gestionate atent, deoarece unele ciuperci supraviețuiesc pe suprafața solului. Monitorizarea frunzelor și a tulpinilor permite observarea timpurie a simptomelor. Semințele provenite din culturi afectate nu trebuie păstrate pentru semănatul următor.

Recoltarea ovăzului și reducerea pierderilor

Este important de reținut faptul că ovăzul este sensibil la scuturare și este necesar ca tijele să fie uscate, iar boabele să se afle la început de coacere (la începutul maturării depline), pentru o bună recoltare. Coacerea neuniformă impune urmărirea atentă a boabelor din partea superioară a inflorescenței. Recoltarea culturii de ovăz trebuie începută când boabele se apropie de maturitatea deplină, pentru limitarea pierderilor prin scuturare.

Pentru a evita pierderile, recoltarea ovăzului trebuie să fie făcută la primele ore ale dimineții, când încă există rouă pe plante. Umiditatea prezentă pe inflorescențe reduce desprinderea boabelor în timpul lucrării.

Întrebări frecvente despre cultura ovăzului

Înființarea și îngrijirea unei culturi de ovăz pot genera întrebări despre rotație, semănat, tratarea semințelor și combaterea buruienilor. Mai jos găsești răspunsuri la întrebările întâlnite frecvent.

Care sunt cele mai bune plante premergătoare pentru ovăz?

Ovăzul oferă producții ridicate după leguminoase pentru boabe, precum mazărea, fasolea, soia și năutul. Rezultate favorabile se obțin și după porumb, floarea-soarelui și rapiță. Rotația culturilor și aplicarea erbicidelor în agricultură contribuie la menținerea terenului curat și la reducerea competiției dintre buruieni și plantele de cultură.

Când se seamănă ovăzul?

Ovăzul se seamănă primăvara devreme, imediat ce terenul permite intrarea utilajelor. Temperatura solului trebuie să ajungă la 2-3°C. Întârzierea semănatului poate reduce producția, mai ales în sudul țării și în Dobrogea.

De ce este importantă tratarea semințelor de ovăz?

Tratarea semințelor limitează bolile cu transmitere prin sămânță și sol, precum fuzariozele, mucegaiul de zăpadă și tăciunele zburător al ovăzului. Pentru ovăz, o tehnologie de cultură atent planificată începe înainte de semănat. Informațiile despre cum se realizează tratamentul semințelor de cereale trebuie urmate prin respectarea indicațiilor înscrise pe eticheta produsului.

Cum se combat buruienile dicotiledonate din cultura de ovăz?

Buruienile dicotiledonate se combat prin aplicarea unui erbicid omologat pentru ovăz, în perioada indicată pe etichetă. Printre speciile vizate se numără turița, macul de câmp, mușețelul și pălămida. Identificarea speciilor poate fi susținută prin consultarea Ghidului Buruienilor și al Bolilor.

Cerințele față de climă și sol, alegerea seminței, rotația, fertilizarea, controlul buruienilor și stabilirea momentului optim de recoltare contribuie la dezvoltarea unei culturi de ovăz uniforme și productive. Pentru protecția semințelor de ovăz și gestionarea buruienilor și a bolilor ovăzului, folosește produsele BASF în conformitate cu indicațiile de pe etichetă și cu perioadele de aplicare recomandate.