BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

Managementul rezistenței în combaterea septoriozei

10 nov. 2016

Cum vă asigurați că fungicidele nu-și vor pierde eficiența în lupta cu agenții patogeni

Agenții patogeni, precum septorioza , sunt inamicii fermierului. Aceștia atacă plantele de cultură, conducând la scăderi dramatice ale cantității și calității recoltelor. Fermierii au totuși anumite ”arme” la îndemână: fungicidele. Dar acestea sunt eficiente când sunt utilizate corect.


Totuși poate apărea o problemă. Ciupercile sunt organisme vii și se pot adapta fungicidelor pe care ne bazăm pentru a le combate. Și deoarece spori ciupercilor ajung la nivelul milioanelor, există, prin urmare, multe șanse ca modificările genetice ale acestora să apară și ele.


Fungicidele sistemice acționează prin pătrunderea în celula ciupercii, interacționând cu proteina țintă. Fungicidele blochează proteinele, previn funcționarea lor normală, stopează creșterea ciupercii în frunză și combat boala. Diferite fungicide interacționează în interiorul celulei cu diferite proteine. De exemplu, fungicidele pe bază de azoli inhibă sinteza din membrana celulei ciupercii, în timp ce strobilurinele interferează cu producția de energie în celula ciupercii.


Dar ciuperca poate suferi mutații, producând astfel o proteină modificată, iar fungicidul nu mai poate bloca proteina-țintă. Astfel, acțiunea fungicidului este stopată și atunci, ciuperca modificată va supraviețui și se va reproduce. Acest proces este cunoscut sub numele de rezistență și este tipul predominant de schimbare acere afectează performanța fungicidului.

Folosirea repetată a unei substanțe active poate crea rezistență la acțiunea fungicidului


În cazul în care mutația este substanțială, va avea un efect imediat asupra ciupercii, transformând-o din sensibilă în rezistentă la acțiunea fungicidului. Dacă suficiente celule modificate supraviețuiesc, în timp ce restul mor, în cele din urmă va rămâne doar tulpina rezistentă. Din moment ce acest proces este multiplicat de milioanele de spori produși în ciclul de viață al ciupercii, este foarte posibil să se atingă o masă critică de celule care nu mai pot fi ucise de fungicid. Când se întâmplă acest lucru, populația inițial sensibilă este înlocuită cu tipul rezistent și boala nu mai poate fi combătută de fungicid.


Dar uneori, acest proces are loc treptat. O ușoară schimbare în proteina țintă poate reduce eficacitatea substanțelor active. De-a lungul timpului, pot avea loc alte mici modificări în proteina respectivă, astfel încât aceasta devine din ce în ce mai rezistentă.


Când aceeași substanță activă este folosită singură, în mod repetat, aceasta poate fi selectivă pentru tipurile mai rezistente, astfel încât ciupercile devin din ce în ce mai puțin sensibile și, în cele din urmă, nu mai pot fi controlate complet de fungicid.

Creșterea utilizării aceleiași substanțe active, cu scopul de a menține o performanță ridicată, poate crește, de fapt, selectivitatea sporilor ciupercii, care se modifică gradual, determinând o reducere a nivelului de combatere a septoriozei și diminuarea recoltei. Fermierul nu va ști exact ce se întâmplă, iar când va afla, va fi prea târziu.


Unele celule reușesc să supraviețuiască fungicidului, dar nu mai funcționează corespunzător în alte moduri. Acestea își pierd vitalitatea și mor. Dar, cu atât de multe oportunități de a suferi modificări, în cele din urmă, unele vor supraviețui. Acestea ar putea să nu aibă o rezistență completă la fungicid, dar pe măsură ce numărul lor crește, se vor modifica în continuare, iar unele vor căpăta o rezistență crescută.


Însă, pentru fermierul a cărui principală preocupare este cultura sa, acesta nu e un joc de noroc. Mutațiile apar în mod natural tot timpul și, mai devreme sau mai târziu, este probabil să apară modificări în proteinele țintite de fungicide. Utilizarea neglijentă a unui fungicid eficient va ucide tulpinile sensibile ale ciupercii, dar va mai dura puțin timp până când tulpinile rezistente vor câștiga lupta.

Prevenire, limitare, amestec și alternare – cele 4 strategii câștigătoare


Deci, cum putem evita acest lucru? Putem folosi patru strategii. Prima este prevenirea. Prin utilizarea fungicidului înainte ca infecția să apară, putem preveni instalarea infecției, ceea ce este preferabil vindecării unui focar deja apărut. Prevenirea poate împiedica dezvoltarea unui număr mare de spori încă de la început.


A doua strategie este limitarea. Limitând numărul de aplicări, se poate preveni dezvoltarea rapidă a tulpinilor rezistente în cadrul populației de ciuperci. A treia strategie este amestecul. Folosind o combinație de substanțe active evitați multiplicarea mutației. Dacă un fungicid nu le va combate, o va face celălalt tip de fungicid.


Strategia finală este alternarea. Alternând diferite tipuri de fungicide, sunt mai multe șanse ca tulpina modificată să fie eradicată. Dacă acestea supraviețuiesc totuși unui produs, atunci un alt tip de fungicid s-ar putea dovedi eficient.


Miza este mare! Pentru a hrăni 9 miliarde de oameni, cât se estimează că va fi populația lumii până la jumătatea secolului nostru, este absolut esențial să creștem producția unor alimente de bază, cum ar fi grâul. Pierderea unui fungicid eficient ar fi un eșec major și se poate evita doar prin utilizarea atentă a acestor produse vitale.


Țineți minte! Aceste fungicide reprezintă o armă-cheie în controlul bolilor, asigurând astfel producția. Dezvoltarea unor noi substanțe active este un proces lung și anevoios, iar fermierii ar putea să nu aibă la îndemână soluții eficiente mai mulți ani la rând.


”Află mai multe despre septorioza cerealelor”

Mergi sus