Rozătoare

Principalele rozătoare întâlnite în culturile agricole

Ponderea cea mai mare în multe terenuri agricole o are șoarecele de câmp (Microtus arvalis), specie răspândită în România. Apare mai ales în lucernă, trifoi, fânețe, pajiști și terenuri înțelenite. Poate fi întâlnit și în cereale de toamnă, rapiță, plantații pomicole, pepiniere, legume și viță de vie, ceea ce explică prezența sa în numeroase culturi .

Șoarecele de pădure (Apodemus spp.) și șoarecele de mișună (Mus musculus spicilegus) pot apărea în plantații pomicole, pepiniere, cereale de toamnă, https://www.agro.basf.ro/ro/culturi/rapita/, lucernă, trifoi, fânețe, pășuni și plantații tinere de salcâm. Răspândirea lor diferă între zonele agricole și este influențată de tipul habitatului, disponibilitatea hranei și condițiile oferite de terenurile cultivate.

Cum recunoști prezența rozătoarelor în câmp?

Prezența rozătoarelor poate fi observată prin orificii de galerie grupate și zone de vegetație retezată în jurul lor. O colonie poate fi asociată cu aproximativ 10–15 orificii/m² grupate. Zona din jurul galeriilor, unde vegetația este retezată pentru hrană, formează o vatră de atac. Urmele trebuie urmărite în mai multe puncte ale culturii și în apropierea marginilor.

Galeriile active pot fi diferențiate de cele abandonate prin observarea orificiilor folosite recent, a traseelor prin vegetație și a materialului vegetal proaspăt retezat. În cerealele de toamnă, semnele pot apărea în vetre, iar plantele tinere pot lipsi sau pot avea porțiuni retezate. În livezi și pepiniere, urmele de atac pot fi observate în zona coletului și la nivelul rădăcinilor superficiale.

Ce pagube produc rozătoarele în culturile agricole?

Rozătoarele consumă părți verzi și subterane ale plantelor, semințe și boabe. La cerealele de toamnă pot afecta plantele abia răsărite sau insuficient înfrățite, iar în legume pot reteza tulpinile. În livezi și pepiniere, atacul poate ajunge la scoarța din zona coletului și la rădăcinile puieților. În rapiță, pierderile pot porni din vetre și se pot extinde pe suprafețe mai mari.

Atacul poate duce la reducerea densității plantelor și la apariția unor goluri în cultură. Când populațiile de rozătoare cresc, vetrele de atac se pot extinde, iar pierderile de plante pot deveni mai mari. În culturile perene, rosăturile produse la colet și la rădăcini pot afecta dezvoltarea plantelor și pot favoriza uscarea exemplarelor atacate.

Monitorizarea rozătoarelor în culturile agricole

Monitorizarea trebuie să urmărească numărul de colonii și distribuția vetrelor pe hectar, nu doar prezența izolată a unor galerii. Inspecția se face în mai multe puncte ale parcelei, inclusiv la margini și în zonele cu vegetație mai densă. Numărul orificiilor grupate, suprafața vetrelor și urmele proaspete de hrănire oferă o imagine asupra activității populației.

Verificările repetate permit observarea extinderii vetrelor și a apariției unor colonii noi. O atenție mai mare trebuie acordată zonelor unde apar galerii active, vegetație retezată sau goluri în cultură. Evoluția acestor semne ajută la evaluarea presiunii exercitate de rozătoare asupra parcelei și la stabilirea momentului în care sunt necesare măsuri de control.

Combaterea rozătoarelor din culturile agricole

Gestionarea rozătoarelor pornește de la identificarea coloniilor active și de la evaluarea extinderii vetrelor în cultură. Pot fi aplicate măsuri precum distrugerea galeriilor prin lucrări ale solului, recoltarea la timp, îndepărtarea paielor, a baloților și a resturilor vegetale. Arăturile de vară sau de toamnă, realizate la adâncimea adecvată, pot reduce adăposturile disponibile și pot limita menținerea populațiilor în teren.

Controlul rozătoarelor trebuie integrat într-un program mai amplu de protecție a culturilor. Măsurile aplicate pentru reducerea prezenței rozătoarelor pot fi completate de produse destinate altor probleme din cultură, de exemplu, erbicide și fungicide din portofoliul BASF. Pentru orice produs de protecție a culturilor, eticheta trebuie citită înainte de aplicare, iar instrucțiunile înscrise pe aceasta trebuie respectate cu atenție.

Întrebări frecvente despre rozătoarele din culturile agricole

Care este cea mai răspândită specie de rozător din culturile agricole?

Șoarecele de câmp (Microtus arvalis) este una dintre speciile cu răspândire largă în terenurile agricole din România și poate forma populații numeroase în habitate favorabile.

În ce culturi apar frecvent rozătoarele de câmp?

Sunt semnalate în lucernă, trifoi, fânețe, pajiști, cereale de toamnă, rapiță, plantații pomicole, pepiniere, legume și viță de vie.

Ce semne indică o colonie de rozătoare în câmp?

Orificiile de galerie grupate și vegetația retezată din jur sunt repere importante. Un grup de 10–15 orificii/m² poate forma o colonie.

Când trebuie intensificată monitorizarea?

Monitorizarea trebuie menținută pe tot parcursul perioadei de vegetație și intensificată când apar galerii active, vetre noi sau creșteri ale numărului de colonii. Șoarecele de câmp rămâne activ inclusiv iarna și poate pătrunde în semănăturile de toamnă.

Pentru limitarea riscului asociat cu rozătoarele, urmărește periodic coloniile, respectă pragurile comunicate prin avertizările fitosanitare și aplică măsurile agricole la momentul potrivit. Pentru protecția culturilor pe parcursul perioadei de vegetație, consultă gama de produse BASF și informațiile tehnice aferente fiecărei culturi.