Bolile piersicului: simptome, prevenire, combatere

Cultura de piersic poate fi afectată de numeroase boli care pot diminua calitatea și cantitatea producției, motiv pentru care este important să știi cum să îți protejezi investiția.

Piersicul este o specie pomicolă cultivată în țara noastră pentru fructele sale aromate, folosite cu precădere în alimentație și care pot fi consumate atât proaspete, cât și sub formă de dulceață sau compot. Însă, pentru a avea o cultură sănătoasă și o recoltă bogată, este important ca piersicul să fie protejat de numeroasele boli care îți pot afecta cultura.

Află, în cele ce urmează, care sunt cele mai întâlnite boli în cultura de piersic, cum pot fi combătute în mod eficient și ce tratamente pot fi aplicate, dar și care sunt metodele de prevenire a bolilor.

• Principalele boli ale piersicului
• Combaterea bolilor și aplicarea tratamentelor
• Alte lucrări de prevenire a bolilor la piersic

Principalele boli ale piersicului

Cele mai frecvente boli întâlnite în cultura de piersic sunt următoarele:

Bășicarea frunzelor de piersic

Această boală este cauzată de ciuperca Taphrina deformans și poate să producă pagube însemnate în cultura de piersic, mai ales în anii cu precipitații abundente. De regulă, ciuperca apare în lunile aprilie-mai, fiind favorizată de variațiile de temperatură. 15 grade Celsius reprezintă temperatura optimă pentru dezvoltarea ciupercii.

Agentul patogen atacă frunzele, florile, lăstarii tineri și, mai rar, fructele. Primele semne ale atacului încep să apară la dezmugurit, când pe frunze se pot observa mici pete de culoare galben-roșiatică. Apoi, petele încep să se extindă, iar pe frunzele afectate apar umflături care se înroșesc. Treptat, frunzele încep să cadă. În cazul unui atac puternic, pomii pot rămâne fără frunze, în totalitate.

Semnele atacului pe lăstari pot fi observate prin îngroșarea acestora, creșterea încetinită și uscarea lor.

Monilioza piersicului

Monilioza piersicului este o boală provocată de ciuperca Monilinia laxa, fiind una dintre cele mai periculoase boli din cultura de piersic, având în vedere că poate duce la pierderea florilor în totalitate și la moartea pomilor.

Boala este favorizată de umiditate ridicată, precipitații, temperaturi scăzute în timpul primăverii, dar și leziuni provocate de grindină. În plus, agentul patogen poate rezista ani la rând în muguri și scoarța copacilor.

Ciuperca atacă florile, lăstarii, frunzele, ramurile și fructele. Atunci când florile sunt atacate, acestea capătă un aspect asemănător celor afectate de îngheț, iar apoi se usucă și se ofilesc. Atacul pe frunzele tinere duce la defolierea pomului. Lăstarii tineri se ofilesc, vârful se îndoaie și se usucă. Prezența cleiului pe trunchiul pomilor și pe fructele tinere sunt un alt semn al prezenței agentului patogen.

Ciuruirea bacteriană a frunzelor de piersic

Boala este cauzată de bacteria Xanthomonas campestris pv. pruni și se întâlnește cu precădere la soiurile sensibile și mature de piersic. Bacteria iernează în spațiile intercelulare din țesutul lemnos, în țesutul vegetal tânăr și în vasele liberiene care conduc seva elaborată. De asemenea, dacă rămân frunze infectate pe sol, acestea pot reprezenta o sursă de transmitere a bolii în anul următor.

Odată cu venirea primăverii, bacteriile duc la crăparea scoarței și la apariția ulcerațiilor, în timp ce picăturile de ploaie, vântul și temperaturile cuprinse între 20 și 27 de grade Celsius favorizează răspândirea bolii.

Boala afectează frunzele, lăstarii tinerii și fructele. Pe frunzele afectate, apar pete circulare cu aspect umed. În timp, acestea cresc și capătă o nuanță închisă, iar frunzele au un aspect ciuruit. În cazul unui atac grav, se produce defolierea prematură a pomilor. Pe fructele atacate apar pete mici, circulare, de culoare brună, în timp ce pe ramuri, în timpul primăverii, apar ulcerații cu clei.

Cancerul bacterian

Cancerul bacterian este provocat de bacteria Agrobacterium radiobacter pv. Tumefaciens, care apare pe rănile umede ale pomilor. Boala este periculoasă, deoarece poate rezista în sol mai mult de cinci ani și se răspândește cu ușurință de la un pom la altul, prin utilajele folosite, sol și prin plantele afectate.

Semnele atacului pot fi observate prin ofilirea frunzelor și plante debile, care au o creștere redusă. Pomii stagnează din creștere, iar recolta este afectată calitativ și cantitativ.

Făinarea piersicului

Făinarea este provocată de ciuperca Sphaerotheca pannosa var. persicae și apare primăvara, fiind favorizată de temperaturi ridicate și umiditate crescută. Acestea reprezintă condițiile favorabile pentru germinarea conidiilor, care sunt, apoi, răspândite cu ușurință de vânt și precipitații.

Agentul patogen atacă frunzele, lăstarii tineri, fructele și florile. Pe frunzele atacate apar pete albe, pâsloase și pulverulente, iar pe partea superioară, apar pete galbene. Apoi, frunzele se gofrează și se răsucesc, se brunifică și cad. Frunzele tinere sunt mai puțin rezistente la atacul făinării decât cele mature.

Ramurile atacate nu se mai dezvoltă, rămân mici și se usucă. Florile care provin din muguri infectați sunt afectate în totalitate, în timp ce pe fructele tinere apar pete pâsloase, albe, care își măresc dimensiunea, până acoperă o mare parte din fruct. Fructele tinere atacate rămân mici, se deformează, iar pe suprafața lor apar crăpături. Fructele mature sunt mai rezistente la atacul făinării.

Rapănul piersicului

Boala este provocată de ciuperca Venturia carpophilum, apariția acesteia fiind favorizată de temperaturi cuprinse între 21 și 26 grade Celsius și prezența apei pe organele afectate. Ciuperca iernează în rănile produse pe ramuri în anul precedent și afectează fructele, frunzele și lăstarii. Răspândirea ciupercii se face prin vânt și picături de apă.

Semnele atacului se observă la început pe fructele mici, la aproximativ 40-70 de zile de la scuturarea florilor, când pe suprafața acestora apar pete rotunde, de culoare verde-măsliniu. Pe fructele mature, petele au o culoare mai închisă. În timp, fructele atacate se crapă, iar recolta este afectată calitativ și cantitativ.

Pe lăstarii tineri apar pete galben-brune, cu un diametru de doi mm, cu margine albastrui-negricioasă. Petele își pot mări dimensiunea în timp și capătă o culoare maro-închis. Pe frunzele afectate apar pete circulare, de culoare verde-pal. Treptat, frunzele devin maro-gălbui, au aspect ciuruit și se desprind ușor de ramură. În cazul unui atac puternic, frunzele cad prematur și provoacă defolierea pomilor.