Caisul: plantare, întreținere și tratament pentru combaterea bolilor
01.07.2026
Pentru o recoltă de calitate e important ca pomii să fie plantați corect și protejați împotriva bolilor. Află mai multe despre înființarea și întreținerea caisului.
Caisul este o specie pomicolă utilizată atât pentru consumul fructelor în stare proaspătă, cât și pentru prelucrarea fructelor. Datorită valorii sale economice și calităților apreciate ale producțiilor, plantațiile de cais ocupă un loc important în pomicultură, încă slab dezvoltat în România din cauza înghețurilor din primăvară.
Dezvoltarea armonioasă a pomilor și obținerea unor recolte constante depind, totodată, de respectarea cerințelor de cultivare, de efectuarea lucrărilor de întreținere la momentul potrivit și de monitorizarea atentă a stării de sănătate a plantației.
Aplicarea unor tratamente pentru cais contribuie la limitarea pagubelor produse de principalele boli și la menținerea unei plantații productive pe termen lung. Află, în cele ce urmează, cum se plantează caisul, care sunt principalele lucrări de întreținere și ce tratamente trebuie aplicate pentru combaterea bolilor.
CUPRINS:
Informații generale despre cais
Caisul (Prunus armeniaca) este un pom de talie medie, cu o coroană largă și deasă, cu numeroase posibilități de desfacere pe piață. Totuși, în România, plantațiile de cais nu sunt foarte răspândite și reprezintă doar 5-6% din totalul suprafeței pomicole, conform Ghidului de pomicultură, estimându-se că, în viitorul apropiat, nu va depăși 10.000 – 12.000 ha.
Totuși, fermierii care aleg să înființeze o plantație de cais se bucură de numeroase posibilități de desfacere pe piață. Obținerea unei recolte bogate și sănătoase depinde, în mod evident, de respectarea regulilor de plantare, dar și de aplicarea la timp a tratamentelor necesare.
În ceea ce privește originea caisului, acesta datează încă din preistorie și provine din Asia Centrală. Frunzele caisului au forma lanceolată, fiind ușor zimțate pe margine. Florile au culoarea roz sau albă, iar fructele sunt cărnoase, galben-portocalii. În general, diametrul fructelor poate ajunge până la trei centimetri.
Din punct de vedere nutrițional, caisele sunt o sursă bogată de proteine, fosfor, calciu, sulf, potasiu, magneziu, dar și de vitamine (A, C, E).
Principalele boli ale caisului și combaterea acestora
Caisul se numără printre speciile pomicole cu sensibilitate ridicată la atacul bolilor. Menținerea stării fitosanitare în livadă depinde de urmărirea atentă a culturii pe tot parcursul sezonului de vegetație. Intervențiile trebuie să fie realizate în funcție de etapele de dezvoltare ale pomilor, pentru a susține un echilibru în livadă. În gestionarea acestor riscuri, tratamentele pentru cais au rol în limitarea extinderii infecțiilor și în susținerea echilibrului de dezvoltare al pomilor.
Caisul aparține aceleiași familii botanice cu piersicul. Această înrudire explică similitudini în cerințele de protecție și în modul de reacție la condițiile de mediu. Din acest motiv, te poți inspira din download tehnologia de protecție a culturii de piersic dacă ai o cultură de cais, deoarece oferă repere utile pentru organizarea lucrărilor fitosanitare și corelarea lor cu fenofazele de vegetație.
Bolile frecvente ale caisului și semnele lor
Principalele boli care pot afecta caisul sunt următoarele:
- Monilioza caisului - este provocată de ciuperca Monilinia laxa sau Monilinia fructigena fiind una dintre cele mai grave boli întâlnite în livezile de cais. Agentul patogen atacă florile, lăstarii, ramurile, frunzele și fructele. Semnele atacului pot fi observate pe florile care se usucă, în timp ce lăstarii tineri se ofilesc, se îndoaie și se usucă. Este important de reținut faptul că apariția cleiului pe fructe indică prezența ciupercii. Apariția bolii este favorizată de umiditate ridicată, ploi, temperaturi scăzute primăvara și diferite leziuni provocate de grindină și dăunători. Când fructele intră în pârgă, simptomele sunt ușor de recunoscut: mumifierea fructelor, zone clar afectate. Boala este extrem de periculoasă și se poate transmite cu ușurință de la un an la altul, mai ales dacă fructele afectate rămân în pom peste iarnă. Apariția bolii este favorizată de umiditate ridicată. Pentru combaterea moniliozei, vezi fungicidele Signum® și Revyona®;
- Antracnoza la cais - este provocată de ciuperca Blumeriella jaapii sin. Coccomyces hiemalis. Boala este extrem de gravă, deoarece poate duce la defolierea prematură a plantelor atacate. Semnele atacului se pot observa prin apariția, pe partea superioară a frunzelor, a unor pete mici, circulare, de culoare purpurie. Petele cresc, capătă o culoare roșu-brun, ajungând să acopere frunzele în întregime. Frunzele afectate vor avea un aspect ciuruit sau se îngălbenesc și cad. Apariția bolii este favorizată de temperaturi cuprinse între 15 și 20 de grade Celsius și de prezența apei pe frunze;
- Făinarea la cais - este provocată de ciuperca Podosphaera tridactyla și apare cu precădere la pomii tineri. Pe frunzele și lăstarii de cais va apărea o pâslă de culoare albă, pulverulentă;
- Rugina caisului - este provocată de ciuperca Tranzschelia pruni-spinosae, fiind o boală foarte agresivă, cu precădere în anii ploioși. Agentul patogen atacă frunzele, fructele și lăstarii tineri. În urma atacului, pe partea inferioară a frunzelor vor apărea pete de culoare galbenă, care conțin pustule pulverulente de culoare ruginie. Pe partea superioară a frunzelor apar pete galbene, care se măresc și capătă o formă neregulată;
- Ciuruirea bacteriană a frunzelor de cais - este provocată de bacteria Xanthomonas campestris pv. pruni și afectează cu precădere soiurile sensibile de cais, lăstarii tineri, frunzele și fructele. Pe frunzele afectate vor apărea pete cu aspect umed, care se măresc, se închid la culoare, se necrozează și cad. Pe ramuri vor apărea pete adâncite. Fructele afectate se pătează și nu vor mai putea fi comercializate;
- Ciuruirea micotică a frunzelor de cais - este cauzată de ciuperca Stigmina carpophila, iar semnele atacului pot fi observate pe frunze, fructe și lăstari. Pe frunzele afectate vor apărea pete de culoare brun-deschis, care se necrozează și cad, iar frunzele rămân ciuruite. Apariția bolii este favorizată de primăveri umede, după ierni cu temperaturi blânde. Atacul este favorizat de prezența rănilor pe scoarța copacilor.
Tratamente și soluții pentru combaterea bolilor la cais
Pentru combaterea bolilor la cais, este necesar ca pomii să fie inspectați periodic și să se aplice tratamentele necesare.
Signum®
Tratamentele aplicate cu fungicidul Signum® ajută la combaterea moniliozei, una dintre cele mai grave boli ale caisului, dar și a altor boli la sâmburoase. Fungicidul combină două substanțe cu moduri diferite de acțiune, piraclostrobin, din grupa strobilurinelor și boscalid, din grupa carboxamidelor. Produsul acţionează prin inhibarea germinaţiei sporilor și creșterii tubului germinativ, dar și asupra sporulării.
Este recomandată aplicarea a cel mult trei tratamente, la un interval de 7-10 zile, în perioada de vegetație BBCH 60-87, de la deschiderea primelor flori până la coacerea fructelor pentru recoltă.
De asemenea, pentru prevenirea apariției bolilor la cais, este important să se folosească altoi și portaltoi sănătoși, să se distrugă buruienile și să fie combătute insectele. Terenul trebuie pregătit corespunzător înainte de înființarea culturii de cais, iar ramurile afectate să fie tăiate până la zona sănătoasă. Ramurile, frunzele și fructele afectate trebuie strânse și distruse. În plus, rănile rezultate în urma tăierilor trebuie acoperite cu mastic.
Revyona®
Revyona®, un produs de ultimă generație pe bază de Revysol®, este conceput pentru performanță ridicată și stabilitate în condiții variate de vegetație. Acțiunea sa susține protecția organelor vegetative și a fructelor, contribuind la menținerea calității producției.
Produsul se remarcă prin mobilitatea ridicată a moleculei și eficacitatea constantă, în mod independent de variațiile climatice. Formularea sa asigură distribuție uniformă pe suprafața foliară și acțiune atât preventivă, cât și curativă împotriva moniliozei. Substanța activă intervine în procesele de dezvoltare ale agenților patogeni, limitând formarea și extinderea acestora încă din fazele timpurii.
Integrarea produsului în programele fitosanitare se realizează în funcție de fenofazele caisului și de presiunea infecțiilor din livadă. Ține cont de schema de tratament la cais și stabilește momentele optime de intervenție și intervalele dintre aplicări, pentru menținerea unei protecții permanente. Alternarea modurilor de acțiune și adaptarea intervențiilor la condițiile din teren contribuie la eficiența pe termen lung a programului fitosanitar.
Principalele soiuri de cais
În România există peste 40 de soiuri de cais cu maturare timpurie, mijlocie sau târzie a fructelor. Soiurile sunt atât românești, cât și străine și pot fi consumate, de regulă, din luna iunie și până în august.
Cele mai multe soiuri de cais sunt autofertile, însă sunt și soiuri autosterile, pentru care este nevoie de soiuri polenizatoare pentru a rodi. Este important de menționat că toate soiurile de cais sunt precoce și intră pe rod în anii 3-4 de plantare.
Printre principalele soiuri de cais cu maturare timpurie (iunie) se numără:
Amiral
Este un soi autofertil, cu rezistență sporită la principalele boli ale caisului. Intră pe rod în anul 4, oferă o recoltă bogată, fructele au în jur de 70-95 de grame, formă oblongă, pulpă portocalie și miez amar. Pielița este portocalie cu roșu carmin.
Carmela
Pomii sunt de vigoare mijlocie, cu formațiuni de rod scurte, și intră pe rod în anul 3. Soiul este rezistent la boli și ger. Fructele au formă sferică alungită, între 95 și 100 de grame, cu pulpa suculentă, pieliță de un galben-portocaliu intens cu roșu carmin și miez dulce.
Elmar
Soiul este de vigoare mijlocie și intră pe rod în anul 3, fiind rezistent la ger și secetă. Fructele au formă ovală, în jur de 50 de grame, cu pulpă suculentă și aromată, pieliță portocalie cu roșu și sâmbure amar.
Viorica
Soiul este de vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și are formațiuni de rod scurte. Acest soi este rezistent genetic la bolile specifice caisului. Fructele au formă sferică, aproximativ 125 de grame, cu pulpă portocalie, pielița de un portocaliu intens și miezul dulce.
Auraș
Soiul este de vigoare mare, intră pe rod în anul 4, cu formațiuni de rod predominant scurte. Pomii sunt rezistenți la boli, secetă și ger. Fructele au între 45 și 50 de grame, formă oblongă, pulpă aromată, pieliță portocalie cu roșu carmin și miez amar.
Tudor
Soiul este autosteril, cu pomi de vigoare mare, care intră pe rod în anul 4. Formațiunile de rod sunt scurte, iar pomii au rezistență la secetă, ger și boli. Fructele au în jur de 45 de grame, formă sferică, aplatizată dorso-ventral, cu pulpă suculentă, pieliță aromată, de culoare portocalie cu roșu carmin și sâmbure amar.
Dintre soiurile menționate mai sus, cele mai potrivite pentru industrializare, sub formă de gem și nectar, sunt Amiral, Auraș și Tudor.
Principalele soiuri cu maturare mijlocie (iulie) sunt următoarele:
Dacia
Pomii au vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și sunt rezistenți la ger și boli. Formațiunile de rod sunt scurte și mixte. Fructele au între 70 și 90 de grame, formă sferică, pulpă portocalie și aromată, pieliță galben-portocalie cu pete roșii și sâmbure dulce.
Goldrich
Acest soi de cais este american, autosteril. Pomii au vigoare mijlocie și sunt rezistenți la variațiile de temperatură. Fructele au aproximativ 80 de grame, formă oblongă eliptică, pulpă de culoare portocaliu intens, pieliță de culoare portocaliu intens cu roz și sâmbure amar.
Mamaia
Acest soi are potențial productiv ridicat, pomii sunt de vigoare mijlocie, rezistenți la ger. Fructele au între 55 și 65 de grame, formă ovoid-tronconică, pulpă suculentă și aromată, pieliță portocalie cu roșu rubiniu și sâmbure dulce.
Soiurile cu maturare mijlocie, care se pretează pentru industrializare, sunt Dacia și Goldrich.
Principalele soiuri cu maturare târzie (august) sunt următoarele:
Ovidius
Pomii au vigoare mijlocie-mare, fiind rezistenți la ger și secetă. Fructele au o greutate medie de 77 de grame, pulpă de culoare portocaliu deschis, pieliță portocalie cu pete roșii și sâmbure dulce. Este important de avut în vedere că acest soi are tendința de supraîncărcare.
Adina
Pomii au vigoare mijlocie, intră pe rod în anul 3 și sunt rezistenți la boli și ger. Fructele au formă sferică alungită, în jur de 95 de grame, pulpă în nuanța galben-deschis, pieliță galben-portocalie cu puțin roșu și sâmbure dulce.
Sulmona
Pomii sunt de vigoare mică, însă soiul este foarte productiv și rezistent la boli. Fructele au formă ovoid-globuloasă, 70 de grame, pulpă cu textură fermă, pieliță în nuanța galben-portocaliu cu pete roșii și sâmbure dulce.
Condiții optime pentru plantarea caisului
Înființarea unei livezi de cais reprezintă un proces care influențează direct dezvoltarea ulterioară a pomilor și stabilitatea producției. Alegerea locului, a momentului de plantare și organizarea lucrărilor dinaintea instalării materialului săditor condiționează ritmul de adaptare și uniformitatea plantației. În primii ani de vegetație, structura de bază a pomilor și echilibrul de creștere depind de gestionarea etapelor inițiale. În cultura caisului , aceste intervenții contribuie la stabilirea potențialului productiv și la dezvoltarea echilibrată a livezii. Totodată, la cais, plantarea și întreținerea susțin formarea unei coroane bine structurate și o evoluție constantă a pomilor.
Alegerea locului
Caisul este una dintre cele mai pretențioase specii pomicole față de lumină. Pomii trebuie plantați pe terenuri care au o orientare a rândurilor pe direcția nord-sud, astfel încât să fie expuși cât mai mult timp la lumină. Totodată, cel mai favorabil loc este cel ferit de vânt și brumă.
Solul potrivit
Caisul preferă soluri profunde, bine structurate și calde. Este de preferat ca pânza freatică să se afle sub 2-2.5 metri adâncime. Solurile potrivite pentru cais sunt cele nisipoase, ușoare și bogate în nutrienți, cu un pH de 6.4-8. Dacă solul este argilos, pomii vor vegeta slab. Conform Ghidului de pomicultură, caisul dă rezultate bune pe solurile cu pietriș pe pante, atunci când este altoit pe zarzăr sau migdal.
Temperatura optimă
Caisul are cerințe mari față de căldură, mai ales pe timpul verii. Temperatura optimă este cuprinsă între 14 și 35 de grade Celsius. Temperatura minimă este de 7 grade Celsius, în timp ce temperatura maximă suportată este de 40 de grade Celsius. Pe perioada iernii, rezistența la ger ajunge până la -24 de grade Celsius.
În perioada înfloritului, caisul nu are nevoie de temperaturi prea ridicate, iar fecundarea și polenizarea florilor pot avea loc la temperaturi scăzute, între 0 și 15 grade Celsius, dar nu la temperaturi negative.
Umiditate
Cerințele pomilor față de căldură variază în funcție de soiuri, cele europene având cerințe mai mari față de altele. Este important de avut în vedere că pomii nu suportă excesul de umiditate, dar, în același timp, secetele prelungite din vară pot duce la afectarea recoltei de cais.
Pregătirea solului
În cazul în care plantația de cais este înființată pe un teren care a mai fost utilizat ca livadă, acesta trebuie pregătit cu unul sau doi ani înainte. Pentru refacerea structurii solului, se pot cultiva ierburi perene.
Fertilizarea solului se va face cu gunoi de grajd, iar scarificarea terenului se va efectua la 60 de cm, pentru ca rădăcinile să se dezvolte ușor. De asemenea, trebuie eliminate orice alte resturi vegetale din sol.
Plantarea
Perioada optimă pentru a înființa o plantație de cais este toamna. Pentru ca plantarea caisului să fie precisă, se poate face pichetarea terenului.
Înainte de a planta pomii, se va realiza fasonarea rădăcinilor, pentru a îndepărta porțiunile vătămate. Rădăcinile moarte trebuie eliminate complet, iar acelea vii se scurtează cu aproximativ opt centimetri. Această operațiune va asigura un sistem radicular sănătos.
Următoarea etapă este mocirlirea rădăcinilor, prin introducerea acestora într-un amestec de pământ galben, apă și gunoi de grajd proaspăt. Această lucrare asigură un nivel optim de umiditate la nivelul sistemului radicular.
Bineînțeles, materialul săditor trebuie ales din pepiniere sau stațiuni pomicole autorizate, pentru a avea siguranța că pomii sunt sănătoși și de calitate.
Gropile pentru cultivarea pomilor trebuie să fie săpate cu cel mult trei luni înainte, în cazul în care terenul nu a fost lucrat. Dimensiunea gropilor este 100x100x80 cm.
Gropile se vor săpa cu cel mult două zile înainte de plantare, dacă terenul a fost lucrat, sau chiar în aceeași zi. Dimensiunea gropilor este 50x50x50 cm.
Distanțarea pomilor
Distanța de plantare între rânduri trebuie să fie de cinci metri, pentru livezile clasice, și de patru metri, pentru cele intensive. Distanța între pomi pe rând trebuie să fie de patru metri.
Lucrări de întreținere pentru cais
Întreținerea corectă a livezii de cais presupune un ansamblu de lucrări tehnologice aplicate pe parcursul întregului an, cu rol în susținerea creșterii, formării coroanei și menținerii echilibrului de fructificare. Irigarea, fertilizarea, lucrările solului și tăierile dirijează dezvoltarea pomilor în funcție de vârstă și faza de vegetație. Protecția în sezonul rece limitează pierderile cauzate de temperaturile scăzute. Gestionarea atentă a acestor etape influențează direct longevitatea plantației și nivelul producției. În completarea acestor intervenții, tratamentele pentru cais contribuie la menținerea stării fitosanitare și la susținerea unui potențial productiv constant.
Irigarea și fertilizarea caisului
Irigarea livezii este una dintre principalele lucrări de întreținere din primăvară, în special în cazul livezilor tinere. Următoarea lucrare este mulcirea, care presupune săparea solului din jurul pomilor, în mod superficial, și acoperirea cu resturi vegetale. Mulcirea împiedică dezvoltarea buruienilor și conservă apa din sol.
Și tăierile reprezintă una dintre cele mai importante lucrări de întreținere, deoarece au scopul de a forma coroana pomilor și de a menține un echilibru între creșterile vegetative și fructificare.
Tăierile se vor efectua primăvara, astfel:
- Primul an - pomii se scurtează la 80 cm, iar odată ce au pornit în vegetație, se elimină toți mugurii de pe trunchi, până la înălțimea de 50 cm. Se vor alege trei sau patru lăstari din partea superioară, dispuși uniform pe tulpină, pentru a forma primul etaj al coroanei. Ceilalți lăstari se vor elimina;
- Al doilea an - lăstarii se scurtează la o lungime de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie să fie mai înaltă cu 25 cm decât primul etaj al coroanei. Pe cele trei sau patru ramuri principale se vor lăsa doi sau trei lăstari de prelungire. Ceilalți lăstari se elimină;
- Al treilea an - lăstarii de prelungire se scurtează la 50-60 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Se va forma un nou etaj cu trei sau patru lăstari dispuși uniform pe tulpină. Ramurile care se umbresc reciproc se elimină, iar cele rămase se vor scurta la 10-15 cm. Tot în acest an, se vor face și tăieri de vară, prin eliminarea lăstarilor lacomi, a ramurilor concurente și a celor de pe partea superioară a ramurilor principale;
- Al patrulea an - se vor scurta lăstarii din noul etaj, astfel încât să fie la 20-25 cm deasupra celui anterior.
Pomii încep să rodească după patru ani, iar următoarele tăieri se vor face pentru a elimina lăstarii lacomi, ramurile bolnave sau uscate, astfel încât să se păstreze un echilibru între creștere și fructificare. Tăierile din timpul verii vor urmări eliminarea lăstarilor lacomi și a celor care se intersectează. De asemenea, vârfurile lăstarilor tineri se elimină.
Fertilizarea solului se face toamna, cu azot și fosfor. Irigarea nu trebuie efectuată în faza de coacere a fructelor, deoarece se poate produce crăparea fructelor și scăderea proprietăților nutritive. Se pot aplica între patru și cinci udări, cu o normă de 300-400 m³/ha, în funcție de condițiile climatice. Se poate opta pentru irigarea prin picurare sau pentru aplicarea apei pe brazde.
Tăierea și formarea coroanei pomului de cais
Tăierile trebuie efectuate la un unghi de 45 de grade. Rănile care sunt mai mari de doi centimetri trebuie acoperite cu mastic, pentru a permite scurgerea apei de pe acestea.
Alte lucrări care au rolul de a schimba poziția ramurilor sunt dresarea ramurilor (la pomii tineri și la cei în curs de formare), înclinarea ramurilor (în faza de tinerețe a pomilor, când creșterile vegetative sunt predominante) și arcuirea ramurilor. Pomii cărora li s-a aplicat arcuirea vor începe să rodească mai devreme cu doi sau trei ani.
Protejarea caisului în timpul iernii
Caisul prezintă sensibilitate la variațiile termice din sezonul rece, mai ales după ieșirea din repaus, când mugurii floriferi pot fi afectați la aproximativ -20°C până la -22°C. Pe măsura trecerii spre buton alb și floare deschisă, rezistența scade progresiv, cu pierderi la -4,4°C și afectare severă la -10°C, iar florile deschise suportă intervalul -2,7°C până la -5,5°C.
Protejarea caișilor presupune amplasarea plantațiilor pe terenuri însorite și bine aerisite, evitarea depresiunilor unde aerul rece se acumulează și menținerea unui sol cu drenaj bun și structură stabilă. În perioadele cu risc de îngheț se utilizează perdele de protecție, iar stratul de zăpadă de la nivelul solului contribuie la reducerea pierderilor de căldură din zona radiculară.
Recoltarea caisului
Recoltarea caisului reprezintă etapa finală din ciclul de producție, când fructele sunt valorificate în funcție de destinația de consum și de standardele de calitate urmărite. Momentul de recoltare este influențat de uniformitatea maturării și de raportul dintre acumularea de zaharuri și menținerea fermității pulpei. Calitatea producției depinde direct de modul în care a fost gestionată cultura pe parcursul vegetației, prin lucrări tehnologice și măsuri de protecție fitosanitară aplicate consecvent. Utilizarea fungicidelor pentru cais contribuie la menținerea stării de sănătate a fructelor până la finalul ciclului de producție.
Când este momentul optim pentru recoltare?
Recoltarea trebuie realizată atunci când fructele au ajuns la maturitate și pot fi consumate. Culoarea și dimensiunea fructelor indică momentul optim pentru recoltare.
Nu este indicat să fie întârziată recoltarea caiselor, deoarece fructele se vor deprecia calitativ și nu vor mai putea fi manipulate.
Fructele pot fi păstrate în depozite pentru cel mult două săptămâni, la o temperatură de 1-3 grade Celsius și o umiditate de 85-90%.
Cum se recoltează corect caisul pentru o păstrare mai bună?
Recoltarea caisului trebuie adaptată maturării fructelor, motiv pentru care sunt necesare 3-4 treceri la intervale de 2-5 zile. Temperaturile foarte ridicate se evită, deoarece pot accelera înmuierea pulpei și pot reduce perioada de păstrare.
Pentru depozitare de 4-6 zile sunt potrivite spațiile simple, la 8-10°C, iar pentru 10-15 zile sunt necesare spații frigorifice, la -0,5…+0,5°C și umiditate de 85-90%. Spre deosebire de alte culturi de sâmburoase , caisul are fructe sensibile la manipulare, iar o recoltare organizată atent contribuie la menținerea calității până la valorificare.
Întrebări frecvente
Care sunt cele mai comune boli ale caisului și cum le pot preveni?
Bolile întâlnite frecvent la cais sunt monilioza, antracnoza, făinarea, rugina și ciuruirile frunzelor. Prevenirea lor se bazează pe monitorizarea atentă a pomilor, îndepărtarea ramurilor afectate și menținerea unei coroane aerisite. Aplicarea periodică a unor tratamente pentru cais reduce riscul extinderii infecțiilor și susține dezvoltarea uniformă a pomilor.
Este necesar să aplic tratamente preventive la cais și cum le aplic corect?
Intervențiile preventive ajută la menținerea sănătății livezii, mai ales în perioadele sensibile din vegetație. Tratamentul caisului înflorit are rol în protejarea florilor și lăstarilor tineri. Tratamentul caisului după înflorire, când are loc scuturarea florilor, susține protecția fructelor în formare și limitează apariția infecțiilor favorizate de umiditate.
Cum se face tăierea caisului pentru o recoltă optimă?
Tăierea caisului executată corect urmărește formarea unei coroane aerisite și echilibrate. Primăvara se scurtează lăstarii, se elimină ramurile care se umbresc reciproc și se păstrează structura de rod. În perioada de vară se îndepărtează lăstarii lacomi și ramurile concurente, pentru a menține ritmul de creștere și fructificare.
Bibliografie:
1. Sumedrea, Dorin, et al., coord. Pomi, arbuști fructiferi, căpșun: ghid tehnic și economic. Prefață de Nicolae Ștefan, Invel Multimedia, 2014.