Ce sunt micotoxinele la cereale și cum afectează calitatea producției?

Legătura dintre fuzarioză și apariția micotoxinelor la cereale

Relația dintre fuzarioză și contaminarea cerealelor este directă. Când spicele sunt infectate de ciuperci din genul Fusarium, apare un risc mai mare de acumulare a unor compuși care afectează calitatea recoltei și posibilitățile de valorificare. Pierderile nu se opresc la nivelul spicului, deoarece boabele contaminate pot transporta compușii respectivi pe întregul lanț de procesare. În evaluarea culturilor afectate, micotoxinele sunt un element care trebuie luat în calcul pentru a înțelege amploarea problemei. Pentru a înțelege legătura dintre boală și impactul asupra producției, este necesară analiza modului în care se instalează infecția și a condițiilor care favorizează apariția contaminării.

Ce este fuzarioza?

Fuzarioza este o boală produsă de ciuperci din genul Fusarium, capabilă să infecteze plantele în mai multe faze de vegetație. Infecția poate apărea încă din perioada germinării, când la nivelul coleoptilului și al plantelor tinere se dezvoltă pete brun-roșiatice, iar țesuturile afectate se înmoaie și putrezesc. După înspicare, boala afectează în special paiul și mai ales spicul. În cazul atacului asupra spicului, spiculețele își pierd culoarea verde, se albesc treptat și se usucă înainte de maturare.

Riscul asociat cu micotoxinele din cereale este strâns legat de severitatea infecției. În perioadele calde și umede, pe spiculețele afectate apare un miceliu albicios sau roz și formațiuni portocalii specifice agentului patogen. Relația dintre Fusarium, micotoxinele și pierderile de calitate este bine cunoscută în culturile de cereale păioase. De exemplu, în cazul apariției de fuzarioză la grâ u, boabele pot deveni șistave, deformate și mai greu de valorificat.

Cum infectează fuzarioza culturile de grâu?

Infecția este favorizată în perioada înfloririi, când agentul patogen pătrunde în spiculețe și colonizează țesuturile aflate în dezvoltare. Primele simptome apar prin albirea parțială a unor zone din spic, urmată de uscarea progresivă a spiculețelor. Dacă atacul se produce devreme, procesul de umplere a boabelor este afectat, iar recolta își pierde din valoarea comercială.

Printre cele mai importante boli ale grâului , fuzarioza se remarcă prin efectele directe asupra spicului și prin riscul de contaminare a boabelor. Odată instalată fuzarioza, pot apărea și micotoxine în grâu, iar evaluarea recoltei devine mai strictă. Prezența lor poate influența încadrarea lotului la recepție, mai ales când boabele provin din spice atacate în perioada sensibilă a înfloririi. Din acest motiv, fuzarioza trebuie urmărită nu doar ca boală a spicului, ci și ca factor care poate schimba destinația producției și valoarea obținută la comercializare.

Condițiile care favorizează dezvoltarea bolii

Fuzarioza se dezvoltă mai intens când perioada înfloririi coincide cu umiditate ridicată, de peste 80%, mai ales la apariția spicelor și în faza de lapte a bobului, când anterele părăsesc spicul. Atacul este puternic la temperaturi cuprinse între 21 și 28°C, iar boala progresează mai lent sub 20°C. Sub 10°C sau peste 29°C, fuzarioza nu se manifestă activ. Riscul de infecție crește atunci când lanul rămâne expus minimum 48 de ore la umiditate ridicată și temperaturi de 21-28°C. În anii ploioși, pierderile pot ajunge până la 50% din recolta de grâu.

Managementul culturii are, la rândul său, un rol important. Densitatea ridicată a plantelor, prezența resturilor vegetale infectate și dezechilibrele din fertilizarea grâului pot crea condiții favorabile pentru instalarea bolii. Monitorizarea atentă a culturii în apropierea înfloritului contribuie la identificarea momentelor cu risc ridicat de infecție.

Ce sunt micotoxinele și cum se formează în cereale?

Definiția micotoxinelor este următoarea: compuși produși de anumite ciuperci microscopice care se dezvoltă pe plante sau pe produsele agricole în condiții favorabile de temperatură și umiditate. În culturile de cereale, apariția lor este asociată frecvent cu infecțiile provocate de specii din genul Fusarium, care pot afecta plantele încă din perioada de vegetație. Prezența acestor compuși reprezintă o problemă importantă deoarece poate influența calitatea boabelor, siguranța utilizării lor și posibilitățile de valorificare a producției.

Formarea micotoxinelor începe în momentul în care ciupercile colonizează țesuturile plantei și continuă să se dezvolte în condiții favorabile. Riscul este mai ridicat atunci când perioada înfloririi și formării boabelor coincide cu umiditate ridicată și temperaturi favorabile infecției. În cazul grâului afectat de fuzarioză, contaminarea poate apărea încă din câmp, iar compușii rezultați se pot menține în boabe până după recoltare. O caracteristică importantă este stabilitatea lor ridicată, ceea ce înseamnă că pot rămâne prezenți pe parcursul depozitării, procesării și transformării cerealelor în produse destinate consumului.

Efectele economice ale micotoxinei la grâu

Impactul economic poate deveni foarte ridicat atunci când infecția cu fuzarioză este urmată de contaminarea boabelor. În situațiile severe, grâul afectat nu mai este vandabil, deoarece nu răspunde cerințelor de calitate și siguranță pentru valorificare. Pierderea poate ajunge uneori la 100% din producția contaminată, nu doar prin scăderea prețului, ci prin imposibilitatea comercializării lotului. Din punct de vedere economic, micotoxinele sunt asociate cu blocarea valorificării, costuri suplimentare pentru testare și gestionare, precum și cu pierderea venitului estimat la recoltare.

Combaterea fuzariozei pentru reducerea riscului de micotoxine

Reducerea riscului de contaminare începe din câmp, prin limitarea infecțiilor care afectează spicul. Deoarece micotoxinele sunt asociate cu dezvoltarea ciupercilor patogene, controlul eficient al fuzariozei contribuie la menținerea calității producției și la protejarea valorii economice a recoltei. O strategie completă include monitorizarea culturii, alegerea momentului optim pentru tratamente și protejarea spicului în fazele sensibile.

Importanța tratamentului în perioada înfloritului

Perioada înfloritului la grâu, încadrată pe scala BBCH la 61-69, reprezintă una dintre cele mai sensibile etape pentru apariția infecțiilor la spic. În timpul înfloririi, țesuturile sunt mai expuse pătrunderii agentului patogen, iar condițiile de umiditate pot accelera procesul de infectare. Aplicarea tratamentelor în intervalul optim contribuie la limitarea dezvoltării bolii și la reducerea riscului de contaminare a boabelor.

Rolul fungicidelor în protejarea spicului

Fungicidele au rolul de a proteja spicul în perioada în care cultura este expusă infecțiilor care pot afecta formarea boabelor. În tratamentul T3, aplicarea vizează mai ales intervalul înfloririi, pe scala BBCH 61-69, când fuzarioza poate pătrunde în spiculețe și poate compromite calitatea producției. O protecție eficientă în această etapă limitează dezvoltarea bolii, reduce riscul de boabe șistave sau deformate și contribuie la scăderea riscului de contaminare cu micotoxine. În programele de protecție a cerealelor, fungicidele BASF sunt recomandate pentru controlul fuzariozei, dar și pentru combaterea bolilor care afectează frunza stindard, precum septorioza și ruginile.

Osiris^® Pro – soluția pentru controlul fuzariozei și protejarea calității recoltei

Fungicidul pentru cereale Osiris^® Pro este destinat protecției spicului și frunzei stindard la cereale, cu integrare în tratamentele T2 sau T3. În tratamentul T3, aplicarea vizează perioada înfloririi, când fuzarioza poate infecta spiculețele și boabele aflate în formare. Produsul are efect curativ puternic, protecție de durată, absorbție rapidă și activitate stabilă în condiții variabile de vreme. Prin controlul fuzariozei la spic, contribuie la reducerea riscului de apariție a micotoxinelor și la menținerea calității loturilor destinate valorificării.

La grâu, Osiris^® Pro este utilizat pentru fuzarioză, făinare, septorioză, pătare brună, pătarea reticulară a frunzelor, rugina brună și rugina galbenă. La orz, produsul acoperă făinarea, arsura frunzelor, pătarea reticulară, rugina orzului și ramularia. La secară, este folosit pentru arsura frunzelor și rugina brună, iar la triticale pentru arsura frunzelor, fuzarioză și rugina galbenă. Prin protejarea spicului și a frunzei stindard, tratamentul susține fotosinteza în fazele finale de vegetație, umplerea boabelor, calitatea recoltei și vandabilitatea producției.

Riscurile micotoxinelor pentru animale și oameni

Contaminarea cerealelor poate avea consecințe care depășesc limitele câmpului și ale depozitului. Atunci când micotoxinele sunt prezente în boabe, efectele se pot transmite pe întregul lanț de utilizare și procesare. Din acest motiv, monitorizarea contaminării reprezintă o componentă importantă a controlului calității cerealelor.

Efectele contaminării în hrana animalelor

Contaminarea furajelor cu micotoxine poate reduce consumul de hrană, sporul de creștere și performanța productivă a animalelor. Pot apărea tulburări digestive, refuzul furajului, slăbirea răspunsului imunitar și o sensibilitate mai mare la boli. În unele situații, contaminarea poate afecta funcțiile ficatului sau ale rinichilor, iar la animalele de reproducție poate influența fertilitatea și dezvoltarea normală a produșilor. Riscul crește atunci când cerealele contaminate intră în rețete furajere fără testare prealabilă, deoarece expunerea repetată poate amplifica pierderile de producție și problemele de sănătate.

Impactul micotoxinelor asupra siguranței alimentare

Micotoxinele pot afecta siguranța alimentară deoarece pot rămâne prezente în boabe și în produse obținute din cereale. Unele sunt stabile la procesare, iar tratamentele termice nu garantează eliminarea lor. Din această cauză, grâul contaminat poate pune probleme la morărit, panificație sau în alte lanțuri de procesare. Controlul prin analize de laborator este necesar înainte ca loturile să intre în consum, deoarece contaminarea nu poate fi evaluată doar prin aspectul boabelor. Uniunea Europeană reglementează nivelurile maxime pentru mai multe micotoxine în alimente, inclusiv deoxinivalenol (DON), zearalenonă, aflatoxine, ochratoxină A și toxinele T-2/HT-2.

Importanța respectării limitelor admise de contaminare

Respectarea limitelor admise protejează consumatorii și permite valorificarea legală a cerealelor. Pentru alimente, Regulamentul (UE) 2023/915 stabilește niveluri maxime pentru contaminanți, iar modificările din 2024 au introdus praguri mai stricte pentru DON și pentru suma toxinelor T-2/HT-2. De exemplu, pentru DON, limita pentru cereale neprocesate, cu excepția ovăzului, a fost redusă la 1.000 µg/kg. Pentru furaje, valorile orientative ajută la stabilirea acceptabilității cerealelor și produselor cerealiere destinate hranei animalelor. Depășirea pragurilor poate duce la respingerea lotului, restricții de utilizare, costuri de testare și pierderi economice.

Măsuri pentru prevenirea contaminării cu micotoxine la grâu

Prevenirea începe prin limitarea infecțiilor cu fuzarioză. Alegerea momentului optim pentru tratamente presupune aplicarea fungicidelor în perioada înfloritului, când spicul este cel mai expus infectării. Monitorizarea atentă a culturii înseamnă urmărirea condițiilor favorabile bolii, dar și verificarea apariției simptomelor de albire a spiculețelor. Menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare include alegerea unor rotații adecvate ale culturilor, utilizarea semințelor sănătoase și supravegherea permanentă a culturii pe parcursul vegetației.

Gestionarea corectă a resturilor vegetale contribuie la reducerea surselor de infecție care pot rămâne în câmp de la un sezon la altul. Resturile provenite din culturi afectate trebuie încorporate corespunzător în sol pentru a accelera descompunerea lor și pentru a limita supraviețuirea agenților patogeni. Recoltarea la momentul potrivit și depozitarea cerealelor în spații curate, uscate și bine ventilate completează măsurile de prevenire. Împreună, aceste acțiuni fac parte dintr-o download tehnologie de protecție a culturilor de cereale orientată spre reducerea riscului de contaminare și menținerea calității producției.

Deoarece micotoxinele sunt asociate cu pierderi de calitate și dificultăți de valorificare, prevenția are un rol important în obținerea unor loturi care răspund cerințelor pieței. Pentru protecția cerealelor și reducerea riscului de contaminare, alege fungicidele BASF!

Întrebări frecvente despre micotoxinele la cereale

Contaminarea cerealelor cu micotoxine ridică numeroase întrebări legate de prevenție, monitorizare și impact asupra producției. Dacă ai nelămuriri privind riscul de contaminare, perioadele optime pentru tratamente sau măsurile care contribuie la protejarea recoltei, răspunsurile de mai jos te pot ajuta să înțelegi mai bine aspectele importante legate de gestionarea culturilor.

Pot fi eliminate micotoxinele după recoltare?

Nu, micotoxinele nu pot fi eliminate complet după recoltare. Odată prezente în boabe, ele pot rămâne stabile pe parcursul depozitării, procesării și transformării cerealelor. Tratamentele termice, precum fierberea sau sterilizarea, nu garantează distrugerea lor. Prevenția trebuie începută încă din perioada de vegetație, prin controlul fuzariozei și prin urmărirea etapelor sensibile ale cerealelor păioase.

Care este perioada optimă pentru aplicarea tratamentelor împotriva fuzariozei?

Perioada optimă este perioada înfloritului, încadrată pe scala BBCH 61-69. Atunci spicul este cel mai expus infecției, iar tratamentele urmăresc limitarea pătrunderii agentului patogen în spiculețe. Riscul crește când umiditatea depășește 80%, iar temperaturile se mențin între 21 și 28°C. Deși informațiile despre micotoxine, clasificarea lor și efectele asociate ajută la evaluarea riscului, protecția începe prin intervenția la momentul potrivit. Aplicarea fungicidelor trebuie făcută cu respectarea instrucțiunilor de pe etichetă, pentru cultura vizată, momentul de aplicare și condițiile recomandate.

Cum protejezi calitatea producției de grâu împotriva micotoxinelor?

Protejezi calitatea producției prin limitarea infecțiilor cu fuzarioză în perioada înfloritului, monitorizarea culturii și aplicarea fungicidelor la momentul potrivit. Gestionarea resturilor vegetale, recoltarea la timp și verificarea loturilor înainte de depozitare reduc riscul de contaminare. Pentru că micotoxinele sunt greu de gestionat după apariția contaminării, măsurile aplicate din timp au cel mai mare rol în păstrarea valorii recoltei.