Găsești mai multe detalii în materialul despre
Samulastra de cereale în rapiță: cum limitezi competiția timpurie.
Reducerea pierderilor înainte de recoltarea rapiței începe cu identificarea factorilor care favorizează deschiderea prematură a silicvelor. Scuturarea silicvelor este influențată de procesul de coacere și de rezistența fructelor la deschidere. Alegerea hibridului și momentul recoltării au un rol important în limitarea pierderilor. Reglarea combinei contribuie la păstrarea unei cantități mai mari de semințe. Află cum recunoști riscul, ce măsuri reduc pierderile și cum influențează semințele căzute cultura următoare.
CUPRINS:
Scuturarea silicvelor este legată de procesul natural de coacere și de deschiderea fructelor pentru eliberarea semințelor. Pe măsură ce apa se evaporă din țesuturile silicvei, acestea se usucă și acumulează tensiuni mecanice. Când tensiunea depășește rezistența structurii silicvei, fructul se deschide, iar semințele cad pe sol.
Riscul crește atunci când coacerea este eșalonată, deoarece silicvele superioare ajung mai repede la maturitate decât cele inferioare. Diferențele de umiditate dintre noapte și zi reduc rezistența mecanismelor de prindere ale silicvei, iar temperaturile ridicate și vântul puternic favorizează deschiderea. Întârzierea recoltării mărește expunerea silicvelor mature la asemenea condiții.
Riscul se evaluează prin examinarea directă a plantelor, înainte de stabilirea datei de recoltare. Silicvele rapiței care prezintă deschideri premature, deformări sau țesuturi foarte uscate indică o predispoziție mai mare la pierderea semințelor. Trebuie urmărită și uniformitatea coacerii pe întreaga plantă, deoarece diferențele dintre silicve indică o fereastră de recoltare mai dificil de gestionat.
Un alt aspect care necesită atenție este prezența simptomelor asociate cu bolile rapiței care pot afecta silicvele. Putregaiul negru (Phoma lingam) afectează tulpina și coletul, care poate duce la frângerea întregii plante. Alternarioza - pătarea neagră a silicvelor (Alternaria brassicae) prezintă un risc direct pentru silicvele tinere, care se deformează și se deschid prematur în cazul atacurilor tardive. Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) se manifestă inițial prin pete gălbui sau maronii pe frunze, după care ciuperca se extinde pe tulpini și formează un miceliu alb specific.
Alegerea hibridului trebuie făcută și în funcție de comportamentul culturii în apropierea recoltării. O toleranță genetică ridicată la scuturarea silicvelor la rapiță oferă mai multă siguranță în intervalul dintre coacere și recoltare. Se reduce riscul ca variațiile de vreme sau întârzierea intrării combinei în lan să amplifice pierderile.
Toleranța genetică la scuturare a silicvelor înseamnă capacitatea hibridului de a menține semințele în fructe până mai aproape de recoltare. Pe măsură ce țesuturile se usucă în timpul coacerii, în silicve apar tensiuni care favorizează deschiderea. Hibrizii cu toleranță genetică ridicată rezistă mai mult acestor tensiuni, ceea ce reduce deschiderea prematură și pierderea semințelor înaintea și în timpul recoltării.
Reducerea pierderilor începe încă din momentul alegerii materialului genetic. Selectarea hibrizilor de rapiță InVigor® cu toleranță la scuturare contribuie la menținerea semințelor în silicve până la recoltare. Portofoliul BASF include hibrizi convenționali și hibrizi destinați sistemului Clearfield®, cu niveluri ridicate de toleranță la scuturare.
Hibrizi de rapiță convențională
În cultura convențională, hibrizii InVigor® asociază toleranța la scuturare cu trăsături precum rezistența la frângere, capacitatea ridicată de iernare și protecția genetică față de anumite boli.
Exemple:
Hibrizi de rapiță pentru sistemul Clearfield®
Pentru sistemul Clearfield®, hibrizii InVigor® combină toleranța genetică la scuturare cu capacitatea ridicată de producție și cu trăsături agronomice legate de dezvoltarea culturii.
Exemple:
Reglarea combinei influențează direct pierderile de semințe, deoarece contactul prea agresiv cu plantele favorizează deschiderea silicvelor. Pentru recoltarea rapiței cu pierderi reduse, viteza de înaintare, turația rabatorului, turația tobei și distanța dintre bătător și contrabătător trebuie ajustate cu atenție. Contează și folosirea unui echipament adaptat modului de recoltare ales.
La recoltarea directă, combina înaintează cu 2-3 km/oră. Rabatorul se reglează la maximum 20 rotații/minut, iar numărul de palete se reduce. Paletele pot fi căptușite cu cauciuc pentru a diminua contactul dur cu plantele. Turația tobei se menține la 500-700 rotații/minut. Distanța dintre bătător și contrabătător trebuie reglată pentru ca treierarea să desprindă semințele fără să le spargă sau să le îndepărteze învelișul. Un spațiu reglat necorespunzător poate crește proporția semințelor sparte sau decojite și, implicit, pierderile la recoltare.
Un header adaptat culturii de rapiță reduce pierderile provocate în zona de tăiere și alimentare a combinei. Echipamentul trebuie să preia plantele fără lovituri excesive, deoarece silicvele ajunse la coacere se deschid ușor la contact mecanic. În recoltarea în două faze, plantele sunt tăiate și lăsate pe o miriște de 25-30 cm, iar treieratul se face ulterior cu o combină echipată cu ridicător de brazdă. Metoda reduce pierderile de semințe și permite obținerea unei recolte cu mai puține impurități.
Semințele pierdute prin scuturarea silicvelor rămân pe sol și favorizează apariția samulastrei de rapiță în cultura următoare. Plantele răsărite ulterior intră în competiție cu noua cultură. Samulastra poate contribui și la menținerea unor boli între sezoane. Un exemplu este alternarioza, deoarece Alternaria brassicae se transmite inclusiv prin samulastra de rapiță, alături de resturile vegetale și sămânța infectată.
Dacă ai nelămuriri despre scuturarea silicvelor la rapiță, mai jos găsești răspunsuri la câteva dintre întrebările întâlnite frecvent. Sunt vizate momentul apariției fenomenului, condițiile meteo care îi amplifică efectele și rolul toleranței genetice în limitarea pierderilor.
Scuturarea silicvelor la rapiță începe când fructele ajung la coacere, iar țesuturile lor pierd apă și se usucă. Pe fondul uscării apar tensiuni mecanice care favorizează deschiderea silicvelor și eliberarea semințelor. Riscul crește când coacerea este neuniformă, iar silicvele din partea superioară ajung la maturitate înaintea celor inferioare.
Condițiile meteo care cresc riscul de pierdere a semințelor sunt temperaturile ridicate, vântul puternic și alternanțele de umiditate dintre noapte și zi. Diferențele de umiditate reduc rezistența mecanismelor de prindere ale silicvei, iar vântul și uscarea accentuată favorizează deschiderea fructelor ajunse la coacere.
Toleranța la scuturare contribuie la reducerea samulastrei prin limitarea cantității de semințe care cad pe sol înainte și în timpul recoltării. O pierdere mai mică de semințe înseamnă mai puține plante de rapiță care pot răsări ulterior în cultura următoare. În același timp, reducerea samulastrei limitează și rolul ei ca sursă pentru menținerea bolilor între sezoane.
Limitarea scuturării silicvelor la rapiță depinde de alegerea materialului genetic, de momentul recoltării și de reglarea atentă a combinei. Hibrizii cu toleranță genetică ridicată la scuturare reduc riscul deschiderii premature a silicvelor și oferă mai multă siguranță în apropierea recoltării. Pentru o cultură adaptată condițiilor din fermă, alege hibrizii de rapiță BASF din gama InVigor®, disponibili atât pentru cultura convențională, cât și pentru sistemul Clearfield®.