Sfaturi utile despre plantarea și îngrijirea vinetelor

Află cum se plantează vinetele - în câmp, grădini și solarii, cum trebuie îngrijite și care sunt condițiile favorabile unei producții însemnate

Cultivarea vinetelor în câmp și solarii. Cum le plantăm și cum trebuie îngrijite

Nu este greu de reperat care sunt țările în care pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena) are o largă răspândire, dacă aruncăm o privire în bucătăriile lumii. Printre acestea - India, Grecia, Italia, țările Orientului Mijlociu, dar și România. Nu vom intra însă în detaliile culinare, ci vom vorbi despre modul în care se cultivă această plantă și cum poate fi îngrijită, inclusiv împotriva buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

• Informații generale despre vinete
• Când se cultivă vinetele
• Cum se pregătește terenul?
• Lucrări de întreținere pentru cultura de vinete
• Buruieni, boli și dăunători la cultura de vinete
• Recoltarea vinetelor

Informații generale despre vinete

Solanum melongena, așa cum este denumită științific bine-cunoscuta pătlăgea vânătă - sau, mai simplu, vânăta - este o specie legumicolă a genului Solanum, din care mai fac parte și tomatele și ardeiul. Ceea ce folosim la gătit este fructul acestei plante, originare din Asia, de unde s-a răspândit pe alte continente. În România, cultivarea vinetelor s-a făcut mai intens după Primul Război Mondial, cu toate că planta era cunoscută și anterior.

Este o plantă erbacee anuală, cu rădăcina puternică, frunze mari și lobate, flori de culoare violacee și fruct oval și cărnos, de culoare violet închis sau albă. Culturile de vinete pot fi înființate în grădini, în câmp sau sere și solarii, prin rotație, ținând cont de recomandările referitoare la culturile premergătoare. În țara noastră, întâlnim toate aceste tipuri de culturi, ele fiind însă dezvoltate diferit, în funcție de regiunile specifice cultivării legumelor.

Soiuri de vinete și hibrizi

Pe piață, avem la dispoziție numeroase soiuri și hibrizi care se pot preta tipului de cultură dorit (câmp, grădină, sere, solarii) și condițiilor de mediu și sol.

Principalele soiuri (timpurii și extratimpurii) sunt cele cu fructul de culoare violet-închis sau negru și cel cu fructul alb. O alegere foarte bună rămân și soiurile românești, adaptate solului și condițiilor climatice locale.

Când se cultivă vinetele

În primul rând, trebuie precizat faptul că vinetele se cultivă prin rotație, atât în câmp, cât și în spații protejate. Momentul înființării culturii diferă în funcție de tipul suprafeței alese, dar și de gradul de umiditate și de nivelul temperaturilor, planta fiind sensibilă la frig și la apă în exces.

Condițiile favorabile cultivării vinetelor

• Solul

Sunt plante care au nevoie de un sol fertil, nisipos, reavăn și bine drenat. Reacționează bine inclusiv atunci când sunt cultivate pe soluri argiloase.

• Umiditatea

Vinetele au nevoie de cantități mari de apă, depășind nivelul necesar cultivării tomatelor, de exemplu. Irigarea poate fi realizată prin picurare, lipsa apei afectând iremediabil planta, până la căderea masivă a florilor sau a fructelor recent legate. A se evita, însă, excesul de apă, în special în perioada de plantare a răsadului.

• Temperatura

Nu întâmplător vinetele sunt răspândite în zona Mediteranei. Plantele mature au nevoie de temperaturi de 20-30 de grade Celsius și pot suporta chiar și depășirea acestui prag (până aproape de 40 de grade), în timp ce semințele germinează la 20-28 grade Celsius. Temperaturile mai mici de 15 grade Celsius nu sunt bine tolerate, ducând la avortarea butonilor florali, iar cele cu adevărat joase conduc la moartea plantei.

• Lumina

Lumina este și ea importantă, în special în perioada de înflorire și de formare a fructelor. Lipsa luminii din abundență (până la 12 ore, zilnic) oprește planta din creștere, indiferent de stadiul de dezvoltare.

Culturi premergătoare pentru cultura de vinete

Anterior plantării vinetelor, este recomandat să se cultive pe aceeași suprafață culturi precum morcovul, fasolea, mazărea, ceapa, ceapa verde, usturoiul, prazul, păstârnacul, sfecla, salata, varza, conopida. Culturile premergătoare de alte plante solanacee (tomatele, cartofii și ardeii) nu sunt recomandate.

Plantarea vinetelor în câmp și grădină

La câmp și în grădini, cultura de vinete se înființează prin răsad cu vârsta de 60 de zile, aceasta deoarece răsadul trebuie să fie bine dezvoltat.

Este important ca temperaturile de la nivelul solului (adâncime de 15 cm) să fie de minim 15 grade Celsius, de aceea, în țara noastră, plantarea se realizează începând cu jumătatea lunii mai - mai întâi, în zona de sud a țării, unde se înregistrează anual temperaturi mai ridicate în această perioadă, comparativ cu regiunea de nord sau centrul țării. Răsadul se plantează manual, iar distanța de plantare diferă în funcție de potențialul de dezvoltare al plantelor.

Plantarea vinetelor în sere și solarii

Nevoia crescută pentru căldură și umiditate face ca vinetele să fie foarte potrivite pentru cultivarea în sere și solarii, de unde pot fi recoltate după 2-3 luni.

Semănarea pentru producerea răsadului este realizată începând cu finalul lunii februarie, după aproximativ o lună răsadurile putând fi repicate în ghivece sau cuiburi nutritive. În solar, răsadul este plantat după aproximativ 60 de zile de la răsărire, de obicei în luna aprilie, când temperaturile sunt suficient de ridicate (cca. 14 grade Celsius, la nivelul solului).

Distanțele de plantare la vinete

Distanțele de plantare pe rând și între rânduri diferă în funcție de gradul de dezvoltare al fiecărui soi, dar și de suprafața folosită (în câmp sau în spații protejate). Ca regulă generală, o distanță mai mare este de preferat, deoarece vinetele au mare nevoie de lumină și nu reacționează bine la umbră. În medie, distanța între rânduri se recomandă a fi de 70-80 cm, iar distanța dintre plante, pe rând, de 40-45 cm.

Cum se pregătește terenul?

Rotația culturilor este obligatorie în cazul vinetelor, așa încât terenul va fi pregătit după desființarea culturii anterioare, în sezonul de toamnă, prima lucrare realizată fiind arătura de bază, după o nivelare prealabilă, care să prevină formarea acumulărilor de apă.

Pasul următor îl reprezintă fertilizarea, reprezentând, de obicei, administrarea în sezonul de toamnă a unui amestec de gunoi de grajd, sare de potasiu și superfosfat, în funcție de suprafața avută în vedere. Acest fertilizant se introduce în sol la o adâncime de aproximativ 30 cm, cu ajutorul motocultorului sau prin alte mijloace. În primăvară, lucrările de pregătire a terenului continuă, prin folosirea erbicidului, realizarea rigolelor pentru irigații și modelarea în straturi înălțate.

Lucrări de întreținere pentru cultura de vinete

Principalele lucrări de îngrijire practicate în mod obișnuit, în câmp și grădini, dar și în sere, sunt:

• completarea golurilor cu răsad din același soi (după 5-7 zile de la plantare)
• irigarea (8-10 udări la cultura în câmp )
• aplicarea îngrășămintelor
• susținerea plantelor
• formarea tufelor
• defolierea
• copilitul
• cârnitul (cu foarfeca sau cuțitul)

Susținerea plantelor

Nu este practicată întotdeauna, dar atunci când este cazul (la soiurile productive), se realizează cu ajutorul ațelor folosite în sere.

Formarea tufelor

Tăierea lăstarilor secundari, care nu aduc rod (copilitul), se realizează complet până la apariția primelor flori și parțial după acest moment, păstrându-se câțiva lăstari.

Defolierea

Este un procedeu aplicat în momentul apariției florilor, prin care sunt îndepărtate frunzele inferioare și cele care umbresc florile.

Fertilizarea culturii de vinete

Fertilizarea solului poate fi realizată tradițional, cu gunoi de grajd, care se aplică în toamnă, dar și cu îngrășăminte aplicate concomitent cu semănatul, acestea având un rol important în primele faze de dezvoltare a rădăcinilor.

Irigarea

În cazul vinetelor, sunt recomandate, în medie, 10 udări la interval de o săptămână sau 10 zile, cantitatea de apă, raportată la hectar, crescând ușor după primele câteva udări, până se ajunge la 400 – 500 m³ / ha.

Buruieni, boli și dăunători la cultura de vinete

Succesul culturii de vinete ține în mare parte și de atenția acordată combaterii buruienilor, dăunătorilor și bolilor.

Combaterea buruienilor din cultura de vinete

Combaterea acestora se poate realiza prin utilizarea unui erbicid cu spectru larg de acțiune, cum este contentlink target missing [contentStore:product, fsId:18160], un erbicid pelicular care are o formulare unică, sub formă de microcapsule - ceea ce duce la o eliberare mult mai eficientă a substanței active pendimetalin. La cultura de vinete, acest produs se poate aplica în doza de 2–3 l/ha, înaintea transplantării.

Avem câteva recomandări de aplicare, pentru a obține cele mai bune rezultate:

• produsul nu este recomandat în perioadele de secetă, precipitațiile fiind necesare în primele 7 zile de la aplicare
• trebuie evitate lucrările solului la scurt timp după tratamentul cu Stomp^® Aqua
• patul germinativ trebuie să fie bine mărunțit și bine tasat, înainte de aplicarea erbicidului

Cei mai întâlniți dăunători ai vinetelor și combaterea lor

Principalele pericole le reprezintă gândacul din Colorado, omida fructificațiilor, păduchele verde al solanaceelor, acarienii și păianjenul roșu.

Un produs extrem de util este insecticidul care conține metaflumizon și care este folosit și pentru culturile cartofului, ardeilor și tomatelor. În cazul vinetelor de câmp, se poate aplica împotriva gândacului din Colorado, doza recomandată fiind de 0,025%, adică 0,25 litri la hectar.

Cele mai întâlnite boli la cultura de vinete

Cele mai cunoscute boli care afectează pătlăgeaua vânătă sunt pătarea brună a frunzelor și fructelor, verticilioza, putregaiul alb și putregaiul cenușiu, însă mult mai prezenți sunt dăunătorii.

Recoltarea vinetelor

Nivelul producției poate ajunge la câteva zeci de tone pe hectar (25-40 t/ha), însă aceasta diferă în funcție de performanțele fiecărui soi și de lucrările întreprinse, inclusiv cele de combatere a dăunătorilor.

Fructele sunt recoltate în etape, la interval de câteva zile, în funcție de momentul în care ajung la maturitate, indiciile că acestea sunt gata pentru consum fiind culoarea (violet închis, negru, alb) și mărimea specifice soiului. Recoltarea se realizează cu ajutorul unei foarfeci de grădină sau al cuțitului, înainte de momentul maturării complete, care ar însemna îmbătrânirea fructului.