BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Cultura afinului. Plantare, întreținere și principalele boli

15 mar. 2021

Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, o astfel de cultură putând fi productivă chiar și după 30 de ani de la înființare.

Afinul face parte din familia Ericaceae, genul Vaccinium, ce cuprinde peste 200 de specii sălbatice și de cultură. Afinul brumăriu sau vânăt (Vaccinium Uliginosum L.), afinul negru (Vaccinium Myrtillus L.) și afinul roșu (Vaccinium vitis idaea L.) se numără printre speciile spontane de la noi din țară și se regăsesc, în special, în zonele colinare premontane, sub formă de tufe scunde (între 20-50 cm înălțime și, foarte rar, până la 80 de cm), cu tulpini târâtoare și fructe mici. Soiurile de afin de cultură (cu tufă înaltă, ce poate atinge între 1 și 3 m înălțime) au fructele de 2-4 ori mai mari față de cele produse de afinul sălbatic și provin, în general, din trei specii americane: Vaccinium Corymbosum (cu precădere), Vaccinium Lamarckii și Vaccinium Angustifolia.

Potrivit lucrării „Pomicultura pentru toți” (Nicolae Tănăsescu, 2005), afinul a fost cultivat pentru prima data în America de Nord, în 1890, iar în Europa, începând cu anul 1930. Prima cultură de afin din România a fost înființată, în 1968, la baza de cercetare de la Bilcești-Argeș a Institutului Pomicol Pitești.

Înființarea culturii de afin - condiții de plantare

Cultura de afin este productivă, de pe un singur hectar, putând fi recoltate între 6 și 9 tone, în funcție de soi. Chiar dacă intrarea pe rod are loc la 2-3 ani după plantare, afinul poate da roade de calitate chiar și după 30 de ani, dacă realizezi tăierile de regenerare a tufelor, după 15-20 de ani de la plantare, efectuezi lucrările de întreținere la timp și aplici măsurile fitosanitare pentru prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor. În ceea ce privește înființarea culturii, este bine să ții cont de particularitățile afinului, legate de necesarul de umiditate, căldură, lumină și de tipul de sol potrivit.

Cerințe față de temperatură

Potrivit lucrării „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic” (coord. D. Sumedrea, I. Isac, M. Iancu, A. Olteanu, M. Coman, I. Duțu, 2014), temperaturile optime pentru dezvoltarea armonioasă a afinului, care preferă clima răcoroasă și umedă, se încadrează în intervalul 18-30°C. Nu se comportă bine în timpul verilor cu temperaturi extreme (la peste 42°C, creșterea încetează) și fără precipitații. Arbustul prezintă o rezistență foarte mare la ger, putând supraviețui chiar și la -36°C, însă numai dacă țesuturile tulpinilor și ale ramurilor sunt bine maturate. În caz contrar, afinul poate degera și la temperaturi de doar -10°C. Este de reținut că, în perioada de repaus vegetativ, afinul are nevoie de 700 până la 1200 de ore de frig (între 0 și 7°C), în funcție de soi.

Cerințele față de sol

La fel ca temperatura, calitatea solului este foarte importantă pentru reușita unei culturi de afin. Planta preferă solurile acide, ușoare spre mijlocii, bine drenate (nu suportă umezeala persistentă în sol), bogate în materie organică. Totodată, limitele optime ale reacției solului, exprimate în valori ale pH-ului, ar trebui să fie între 4,3 și 5,5.

Cerințele față de apă

Afinul este foarte pretențios în ceea ce privește necesarul de apă, mai ales în perioada creșterii și în cea a maturării fructelor. Nu îi priește ca apa să stagneze mult timp în sol, dar nu suportă nici uscăciunea excesivă. Zonele în care precipitațiile anuale depășesc 800-900 mm și au o distribuție uniformă pe parcursul anului, mai cu seamă în timpul fazei de vegetație, sunt ideale pentru cultivarea afinului, fără să fie nevoie de un sistem de irigare. Dacă aceste condiții naturale de umiditate nu sunt întrunite, atunci este obligatorie irigarea, pentru asigurarea necesarului de apă.

Cerințele față de lumină

Mai ales în perioada înfloririi și a legării fructelor, este important ca afinul să primească suficientă lumină directă de la soare. Deși se poate dezvolta normal și în condiții de semiumbră, arbustul va rodi mai slab, fructele vor fi mai mici și nu vor fi intens colorate, tulpinile vor crește mai scurte și mai fragile.

Alegerea terenului pentru cultura afinului

Afinul este o specie care se adaptează cel mai bine la condițiile unei clime răcoroase și umede. Este motivul pentru care zonele ideale pentru înființarea unei culturi a afinului sunt dealurile înalte, montane și premontane, cu altitudini de 600-900 de metri. Cu toate acestea, afinul poate fi plantat, cu succes, și la câmpie.

Principalele soiuri de afin cultivate în România

Soiurile existente în cultură sunt autofertile, adică fecundarea se face cu polen propriu, la fel ca la zmeur sau căpșun, de exemplu, nefiind nevoie de polenizatori. Principalele soiuri de afin cultivate în România sunt:

  • Bluecrop - soi viguros, cu tufă densă și înaltă; unul dintre cele mai răspândite soiuri în culturile de la noi din țară, fiind bine adaptat condițiilor climatice; fructele sunt de mărime mijlocie, de 1,5-1,7 g, albastru-deschis, prinse în ciorchini răsfirați; sezon mijlociu de coacere (început de iulie și până la sfârșitul lunii sau început de august); soi rezistent la atacul ciupercilor de scoarță sau de frunze; este apreciat pentru productivitatea mare, în anii de plină rodire putându-se obține 4-6 kg de fructe pe tufă; totodată, este un soi rezistent la secetă;
  • Silmutan - soi viguros, recomandat pentru recoltarea mecanizată; coacerea este timpurie, fructele sunt de mărime mijlocie, albastre, ferme și dulci; se comportă bine în condiții de ger și prezintă o foarte bună rezistență la boli și dăunători;
  • Blueray - soi viguros, cu fructe foarte mari, albastre, cu pulpă verde, care pot atinge între 2 g și 2,2 g; coacerea este semitimpurie, fructele sunt aromate și prezintă o rezistență bună la crăpare;
  • Coville - soi viguros, cu fructe mari, de 1,9-2,1 g, de culoare albastră; coacerea este târzie, fructele cresc în ciorchini răsfirați, iar pulpa este fermă; sunt rezistente la crăpare și foarte gustoase;
  • Duke - soi viguros, cu tufe cu tulpini numeroase și moderat ramificate; coacerea este timpurie, aproximativ în același timp cu perioada de maturare a fructelor din soiurile Weymouth, Simultan sau Earlyblue; fructele sunt mijlocii spre mari, de culoare albastră; este un soi rezistent la antracnoză (Gloeosporium fructigenum) și arsura bacteriană (Erwinia amylovora) și prezintă toleranță la arsura ramurilor (Phomopsis spp.) și septerioză (Septoria albopunctata);
  • Earlyblue - soi viguros, cu fructe mari, albastre, pulpă fermă și aromate; coacerea este timpurie;
  • Weymouth - soi de vigoare mică spre mijlocie, cu fructe de 1,1-1,3 g, de culoare albastră; coacerea este foarte timpurie și într-un interval scurt de timp; fructele sunt dispuse în ciorchini rari și sunt foarte puțin aromate.

Surse:

➢ Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2020
➢ „Cultura afinului”, Ing. Felicia Elena Andronic, Agenția Zonei Montane, 2017
➢ „Pomicultura pentru toți”, Nicolae Tănăsescu, Editura Universității din Pitești, 2005

Tehnologii de cultivare a afinului

O cultură de afin reușită presupune alegerea a 2-3 soiuri diferite, material săditor de calitate, adică arbuști cu vârsta de 2-3 ani, cu un sistem radicular foarte bine dezvoltat. Afinul intră pe rod după 2-3 ani de la înființarea culturii, producțiile consistente fiind realizabile începând cu anul 5-6. Reține că afinul poate rodi chiar și din primul an de la înființarea culturii, dar recomandarea este ca în primii 2-3 să îndepărtezi mugurii de rod și să te concentrezi pe dezvoltarea tufelor, pentru că arbuștii tineri vor rodi oricum timid, deci producțiile nu vor fi satisfăcătoare.

Poți opta pentru plantarea:

  • convențională - plantarea butașilor se face în gropi de 40x40x40 cm, în care este indicat să pui 15-20 l de turbă acidă și, dacă solul este sărac, poți adăuga 5-10 l de gunoi de grajd; după plantare, este nevoie de mușuroire, cu sol afânat;
  • pe paturi înălțate - este un sistem de plantare care presupune formarea unor biloane, sub formă de trapez, cu înălțimea de 30-35 cm, baza mare de 100-110 cm și cea mică, de 40-50 cm; în biloane, pui un amestec de sol și rumeguș, turbă acidă, gunoi de grajd); plantarea butașilor se realizează pe mijlocul biloanelor;
  • în vase de vegetație - este o tehnologie de cultură mai puțin folosită, dar foarte utilă pentru situațiile în care solul nu corespunde cerințelor afinului (nu are un pH corespunzător, de exemplu); plantarea butașilor se face în vase de 60-90 de litri, în sol cu pH între 4,3 și 5,5, amestecat cu turbă acidă, rumeguș, gunoi de grajd.

Perioada optimă pentru plantare

Perioada optimă pentru înființarea unei culturi de afin este toamna, în lunile octombrie-noiembrie. Dacă zona în care vrei să plantezi afinii este secetoasă, atunci recomandarea este să faci acest lucru primăvara, cât mai devreme. În cazul în care zona este cu precipitații abundente, atunci momentul ideal pentru plantare este în martie-aprilie. Distanțele de plantare se stabilesc în funcție de sistemul de cultură și de vigoarea solului.

Pregătirea terenului și a materialului săditor

Înainte de înființarea unei culturi de afini, este importantă pregătirea terenului, astfel:

  • îndepărtarea vegetației lemnoase și a rădăcinilor;
  • nivelarea terenului;
  • arătura de desfundare, la 40-50 cm adâncime;
  • scarificarea, la 60-80 cm, în cazul solurilor cu permeabilitate scăzută.

Cultura de afin se înființează folosind material săditor, adică plante de 2-3 ani, bine înrădăcinate și care au 30-45 de cm înălțime. Pentru reușita unei culturi de afin, este indicat să folosești material săditor certificat Vf, adică virus free/fără virusuri și organisme similare acestora. Este important acest aspect, pentru că butașii pot fi afectați de numeroase boli virale, cum ar fi:

  • virusul deformării frunzelor afinului (Blueberry shoestring virus - BSSV), transmis prin afide;
  • oprirea creșterii (Blueberry stunt phytoplasma), transmisă prin afide;
  • mături de vrăjitoare (Blueberry witches’ broom phytoplasma), transmisă prin afide;
  • falsa înflorire (Cranberry false blossom phytoplasma), transmisă prin afide;
  • mozaicul afinului (Blueberry mosaic agent), transmis prin vectori necunoscuți;
  • virusul pătării inelare roșii a afinului (Blueberry red ringspot caulimovirus), transmis prin vectori necunoscuți;
  • virusul pătării inelare (Cranberry ringspot agent), transmis prin vectori necunoscuți.

Lucrări de întreținere a culturii de afin

O recoltă bogată și sănătoasă depinde și de modul în care efectuezi lucrările agrotehnice necesare întreținerii culturii de afin. Acestea se referă în mod special la întreținerea solului, conducerea plantelor, irigare, tăierile de întreținere, rodire și regenerare, fertilizare la momentul optim. Pe lângă aceste operațiuni, la fel de importante sunt, însă, și măsurile fitosanitare de prevenire și combatere a buruienilor (erbicidare), bolilor (fungicide) și a dăunătorilor (insecticide).

Mulcirea solului și înierbarea - întreținerea solului

Pentru cultura afinului, este importantă mulcirea suprafeței din jurul tufelor (cca 50 cm de jur împrejur) cu rumeguș, paie, folii speciale de mulcire, pentru că, în felul acesta, poți ameliora caracteristicile fizice ale solului, accentuându-se aciditatea, dar și pentru că este o modalitate de a menține solul curat de buruieni. O altă metodă de a menține solul curat este efectuarea de lucrări ale solului, la 5-10 cm adâncime pe rând și la 10-15 cm adâncime pe intervale. Aceste lucrări superficiale ale terenului sunt recomandate mai ales în anii I și II.

Dezinfectarea solului

În cazul în care solul este infestat cu agenți patogeni, dăunători și paraziți (nematozi, viermi sârmă), este recomandată dezinfectarea biologică a terenului. Concret, este vorba despre cultivarea, ca plante premergătoare culturii afinului, a unor specii din Familia Crucifere, precum rapița, muștarul sau Tagetes spp, ele fiind, ulterior, încorporate în sol. Aceste plante eliberează în sol substanțe din grupa glucosinolatelor, care inhibă dezvoltarea virusurilor, bacteriilor, ciupercilor, nematozilor din sol.

Conducerea arbuștilor

Spre deosebire de speciile spontane, care au tulpini aproape târâtoare și scunde, speciile de afin de cultură pot atinge și 1-3 m înălțime și este nevoie de operațiunea de conducere, sub formă de tufă, formată din 10-16 tulpini, cu vârste diferite. În acest scop, se poate folosi un sistem de susținere. Ai, însă, și posibilitatea de a opta pentru gardul fructifer, fără sistem de susținere, tot ceea ce trebuie să faci fiind îndepărtarea tulpinilor care se dezvoltă spre intervalul dintre rânduri. De obicei, această variantă este recomandată dacă vrei să cultivi afinul în sistem mecanizat.

Tăierile de întreținere, fructificare și regenerare

Potrivit lucrării „Cultura afinului” (F. E. Andronic, 2017), pentru cultura afinului sunt necesare trei tipuri de tăieri:

  • tăieri de formare - se execută în primul an după înființarea culturii, la plantele care au vârsta de doi ani; se îndepărtează 2-4 ramuri, în vederea ramificării lor; se scurtează ⅓ din lungimea tuturor creșterilor viguroase, verticale și bine plasate în tufă; se îndepărtează ramurile mai puțin viguroase; în următorii 2-3 ani, tăierile de formare se realizează doar la jumătate dintre creșterile viguroase, pentru ca lumina să pătrundă uniform în tufă și producția de fructe să fie etajată;
  • tăieri de fructificare - este necesară îndepărtarea, de la bază, a tulpinilor mai vechi de 5-6 ani, a celor care sunt bolnave, rupte, rău plasate (care îndesesc coroana) sau a celor care împiedică mecanizarea lucrărilor (cresc înspre intervalul dintre rânduri); la nevoie, se poate realiza și rărirea și scurtarea ramurilor de semischelet, în lemn de 2-4 ani, în partea superioară a tufelor;
  • tăieri de regenerare - se realizează în două situații: 1. Se constată un declin productiv, ca urmare a îmbătrânirii arbuștilor; 2. Procesul de uscare este evident, după 20-30 de ani de la înființarea culturii; se taie toate tulpinile, în zona mugurilor dorminzi de la bază; în primul an după regenerare, tufele încep să crească viguros, iar o parte dintre ramuri se scurtează la ⅓ și cealaltă parte, la ½ din lungimea lor; în anul III, afinii vor rodi normal.

Irigarea culturii afinului

Pentru cultura afinului sunt recomandate două sisteme de irigare: prin aspersiune și prin picurare. În funcție de stadiul de dezvoltare a arbuștilor, cantitatea de apă este diferită și poate varia între 150 și 300 mc/ha.

Fertilizarea culturii afinului

Se face cu gunoi de grajd și îngrășăminte minerale, afinul având cerințe reduse față de fosfor sau potasiu, dar foarte mari față de azot. Pentru a te asigura că realizezi fertilizarea corect, în funcție de soiul ales și de zona în care ai înființat cultura, consultă-te cu specialiștii în domeniu, citește cu atenție etichetele produselor de fertilizare, ca să știi care sunt dozele recomandate și la ce intervale ar trebui aplicate.

Înmulțirea afinului

După înființarea culturii, afinul se poate înmulți prin trei metode:

  • butășirea în verde - recoltezi butașii, după primul val de creștere vegetativă;
  • butășirea în uscat - recoltezi butașii imediat după intrarea în repaus vegetativ;
  • despărțirea tufelor - se realizează în perioada de repaus vegetativ.

Recoltarea și depozitarea afinelor

În cazul culturii afinului, sunt necesare 2-3 recoltări, pentru soiurile cu maturare concentrată, și 6-8 recoltări, pe o durată de 4-7 săptămâni, dacă este vorba despre soiuri cu maturare lentă.

Recoltarea se poate realiza:

  • manual - în cazul în care fructele sunt destinate consumului în stare proaspătă; fructele se grupează pe soiuri, în recipiente de 0,5 kg, așezate în lădițe de 3-5 kg;
  • mecanizat - cu ajutorul combinelor; recoltarea mecanizată implică pierderi cantitative și calitative și, de aceea, este destinată producțiilor industriale;
  • semimecanizat - fructele se culeg manual și sunt colectate într-un punct comun.

Indiferent de metoda de recoltare, este recomandat ca operațiunea să fie realizată în zilele în care nu plouă . Totodată, este important ca bacele să fie sănătoase și să rămână întregi după colectare. Afinele se pot păstra 4-5 zile, la 10-12°C, în spații uscate sau 4 săptămâni, în depozite frigorifice, la 0-2°C.

Bolile comune și principalii dăunători ai culturii de afin

Potrivit lucrării „Bolile și dăunătorii căpșunului și ai arbuștilor fructiferi” (M. Cristian, M. Călinescu, M. Sumedrea, 2020), principalele boli ale afinului și dăunătorii comuni sunt:

Principalele boli în cultura afinului

  • Putregaiul cenușiu. Este una dintre cele mai întâlnite și păgubitoare infecții fungice care afectează arbuștii fructiferi cum sunt afinul, căpșunul, zmeurul, murul, dar și pomii fructiferi precum mărul, părul, prunul, caisul. Boala este cauzată de ciuperca Botrytis cinerea și evoluția ei este favorizată de primăverile și verile umede, în care se înregistrează temperaturi cuprinse între 5 și 30°C. Ciuperca atacă toate organele vegetative ale afinului, cele mai agresive forme ale bolii înregistrându-se la nivelul florilor și al fructelor. Florile atacate se usucă, iar fructele putrezesc în timpul transportului. Peste iarnă, ciuperca rezistă sub formă de scleroți în resturi vegetale.
  • Antracnoza. Infecție fungică, provocată de Colletotrichum gloeosporioides, ciupercă ce iernează în leziunile prezente pe tulpini și lăstari. Pe lăstarii tineri apar leziuni brun-închise, cu cercuri, iar pe frunze apar pete brun-roșcate, de forme diferite. Organele atacate au aspectul de ars, cu pete care se adâncesc.
  • Cancerul tulpinilor. Infecție fungică, provocată de ciuperca Botryosphaeria dothidea, cunoscută și sub numele de „cancerul scoarței afinului”. Atacurile severe duc la pieirea plantelor tinere în 2-3 ani, prin necroza și moartea tulpinilor.
  • Arsura lăstarilor. Infecție fungică, provocată de ciuperca Phomopsis vaccinii. Atacul duce la ofilirea și la moartea lăstarilor.
  • Cancerul lăstarilor. Infecție fungică, provocată de ciuperca Fusicoccum putrefaciens sin. Godronia cassandrae. Lăstarii sever afectați se brunifică și se usucă. Cancerele se extind de la an la an și cuprind ramurile arbuștilor în totalitate, în 8-10 săptămâni, ducând la uscarea acestora.
  • Septorioza. Infecție fungică, provocată de ciuperca Septoria albopunctata Cooke, cunoscută și sub numele de „pătarea în ochi”. Atacul agentului patogen afectează procesul de fotosinteză, poate determina defolierea tufelor de afini, reducerea diferențierii mugurilor de rod și poate duce la pierderi însemnate de recoltă.
  • Făinarea. Infecție fungică, provocată de ciuperca Microsphaera vaccinii, în mod special către mijlocul verii. Atacul împiedică asimilarea fotosintetică a arbuștilor și afectează creșterea, prin defolierea prematură a tufelor.
  • Monilioza. Infecție fungică păgubitoare, provocată de ciuperca Monilia vaccini corymbosa, și cunoscută și sub denumirea de „mumifierea fructelor”. Atacul se manifestă inițial pe lăstarii tineri (arsuri și brunificări acoperite de o pulbere de spori). În unele cazuri, simptomele pot fi observate și pe inflorescențe. Lăstarii atacați se brunifică în două săptămâni. În condiții de precipitații abundente, fructele atacate cad, iar cele rămase pe plante se înnegresc.
  • Alte boli ale culturii de afin: rugina frunzelor (Pucciniastrum myrtilli Arthur sin. Pucciniastrum vaccinii (Wint.) Joerst.), înroșirea frunzelor (Exobasidium corticis).

Principalii dăunători ai culturii afinului:

  • Cicada gheboasă (Ceresa bubalus);
  • Gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus);
  • Gărgărița florilor de afin (Anthonomus musculus);
  • Gărgărița fructelor de afin (Conotrachelus nenuphar);
  • Musca afinului (Rhagoletis pomonella);
  • Cotarul verde (Operophtera brumata);
  • Păduchele țestos (atacuri ocazionale) (Eulecanium corni).

Măsuri de combatere a bolilor și a dăunătorilor culturii de afin

O cultură de afin sănătoasă și productivă pe termen lung implică, pe lângă respectarea lucrărilor agrotehnice specifice, monitorizarea culturii și consultarea specialiștilor, pentru a observa la timp primele semne de îmbolnăvire sau ale atacurilor dăunătorilor și, implicit, pentru a acționa eficient. Totodată, este important să aplici corect măsurile fitosanitare necesare. Citește cu atenție instrucțiunile produselor folosite, pentru a te asigura că știi care este doza optima ce trebuie administrată pentru faza de vegetație a plantei, precum și care este timpul de pauză dintre două tratamente.

Irigarea rațională, astfel încât apa să nu stagneze în sol sau pe frunzele arbuștilor, cultivarea soiurilor rezistente la boli și dăunători, fertilizarea echilibrată, igienizarea culturii sunt câteva dintre măsurile preventive prin care poți evita atacurile diverșilor agenți patogeni. Dincolo de aceste operațiuni, sunt importante tratamentele cu fungicide.

Una dintre cele mai întâlnite boli la culturile de afin, care poate provoca pagube semnificative, este putregaiul cenușiu (cauzat de ciuperca Botrytis cinerea). Pentru combaterea acestuia, BASF recomandă aplicarea fungicidului Scala® , unul dintre puținele fungicide din România omologat la arbuști fructiferi. Este un produs lichid, substanța activă fiind pirimetanil. Modul de acțiune al fungicidului Scala® este complex: are în primul rând acțiune de contact, activitate translaminară, acțiune sub formă de vapori. Astfel, produsul inhibă stadiile de dezvoltare ale agentului patogen, de la germinarea sporilor, creșterea tubului germinativ și până la dezvoltarea miceliului. Fungicidul poate fi folosit și pentru combaterea rapănului (Venturia spp.), în cazul afinului canadian.

CulturaSpectru de combatereDoza recomandatăMomentul aplicăriiNumăr de tratamente
AfinPutregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)2 l/haîn perioada de vegetație cuprinsă între BBCH 60-79, respectiv, de la începutul înfloritului până când fructele sunt 90% dezvoltate2 tratamente pe sezon, cu 10 zile pauză
Afin canadianRapăn (Venturia spp.)0,75 l/haîn perioada de vegetație cuprinsă între BBCH 60-79, respectiv, de la începutul înfloritului până când fructele sunt 90% dezvoltate4 tratamente pe sezon, cu 7 zile pauza între ele
Număr de zile până la recoltare: 3 zile

În ceea ce privește erbicidarea, potrivit lucrării „Pomicultură generală” (M. Istrate, 2009), afinul, la fel ca și coacăzul, are un sistem radicular fin, iar în solurile ceva mai grele și mai umede, se dezvoltă în stratul superficial al solului, adică la o adâncime de 10-40 de cm. Din acest motiv, arbustul nu suportă, în nicio etapă a dezvoltării sale, îmburuienarea sau înțelenirea. De aceea, este necesar să lucrezi solul pe rândul de plante și să aplici corect măsurile de prevenire și de combatere a buruienilor (pălămida, pirul, ștevia, volbura, coada calului, menta), utilizând erbicide specifice, conform recomandărilor specialiștilor.

Pentru combaterea dăunătorilor, dincolo de aplicarea tratamentelor cu insecticide, sunt eficiente măsurile preventive, precum îndepărtarea resturilor vegetale care pot fi contaminate cu larve, distrugerea buruienilor ce pot fi gazde ale insectelor dăunătoare, arăturile sau capcanele.

Afinul este unul dintre cei mai apreciați arbuști fructiferi, ce poate rodi chiar și după 30 de ani de la plantare. Pentru a obține rezultatele dorite, însă, este important să ții cont de particularitățile speciei, să realizezi la timp și corect lucrările agrotehnice și să aplici măsurile de prevenire și de combatere a buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

Bibliografie:

„Pomicultura pentru toți”, Nicolae Tănăsescu, Editura Universității din Pitești, 2005
„Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic”, coordonatori Dorin Sumedrea, Ilarie Isac, Mihail Iancu, Aurelian Olteanu, Mihail Coman, Ion Duțu, Editura Invel Multimedia, 2014
„Pomicultură generală”, Prof. Univ. Dr. Mihai Istrate, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, 2009
„Cultura afinului”, Ing. Felicia Elena Andronic, Agenția Zonei Montane, 2017
„Bolile și dăunătorii căpșunului și ai arbuștilor fructiferi” - Marin Florin Cristian, Mirela Călinescu, Sumedrea Mihaela, ICDP Pitești Mărăcineni, 2020
Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România pentru anul 2020, https://istis.ro/image/data/download/catalog-oficial/CATALOG%202020.pdf

Produse BASF recomandate

Interviu.Cultivarea afinului în zona Vrancea

De acum poți primi noutățile BASF și pe WhatsApp

De acum poți primi noutățile BASF și pe WhatsApp

Te poți abona la informările noastre în 3 pași simpli. Știri, sfaturi, recomandări, rapid și ușor, direct pe WhatsApp.

Mai multe detalii
Să fii fermier. Cea mai importantă meserie din lume

Să fii fermier. Cea mai importantă meserie din lume

Trăim cel mai provocator moment din istoria agriculturii. Dar și cel care ne oferă cele mai mari oportunități.

Descoperă noua campanie BASF
Acest produs este disponibil sub formă de microambalaj

Acest produs este disponibil sub formă de microambalaj

Poate fi achiziționat în fitofarmacii sau prin intermediul distribuitorilor autorizați

Vezi detalii și de unde poți cumpăra
Echipa vânzări BASF din zona ta

Echipa vânzări BASF din zona ta

Ai întrebări despre produsele noastre?

Contactează-ne acum
Ne puteți găsi de acum și pe Facebook!

Ne puteți găsi de acum și pe Facebook!

Nu uita să dai like paginii noastre pentru a fi la curent cu ultimele știri, dar și pentru a afla sfaturi oferite de colegii noștri.

Accesează pagina
Fii un fermier informat!

Fii un fermier informat!

Serviciile mele: gestionează rapid și ușor abonările la newslettere și alte comunicări prin SMS. Vei primi astfel informații personalizate din partea noastră.

Abonează-te acum
Mergi sus