BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

Cultura grâului - Când semănăm grâul, tehnologii, tratamente și îngrășăminte

27 apr. 2017

Cum se seamănă și se îngrijesc culturile din grâu, astfel încât să obțineți un profit optim pe hectar

  • Care sunt cele mai utilizate soiuri de grâu?
  • De ce să alegi un anumit soi de grâu pentru România
  • Tratarea semințelor de grâu înainte de semănat
  • Semănatul grâului
  • Cum și când se face fertilizarea grâului?
  • Erbicidarea grâului
  • Care sunt cele mai întâlnite boli ale grâului și cum le putem combate?
  • Primul tratament la grâu
  • Regulatori de creștere. De ce este necesară aplicarea de regulatori de creștere la grâu?
  • Tratamentele 2 și 3 la grâu
  • Recoltarea grâului

Producția de grâu a României a crescut în 2016 cu 7% față de 2015, până la 8,413 milioane de tone și a înregistrat o medie de peste 4 t/ha, pe fondul unui climat blând, lipsit de secetă. Datele furnizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale arată că, în 2016, s-au cultivat 2,075 milioane ha cu grâu și secară și s-a obținut o producție medie de 4,054 kilograme la hectar, deci un total de 8,41 milioane de tone de grâu, față de 7,85 milioane de tone în 2015.

Depășirea pragului de patru t/ha de grâu este o premieră pentru România ultimilor 10 ani, în condițiile în care cele mai mari producții medii au fost obținute anul trecut, respectiv 3,84 t/ha, în 2011 — 3,68 t/ha, în 2014 — 3,58 t/ha și în 2008 — 3,40 t/ha, conform datelor publicate pe site-ul MADR și citate de Agerpres.

Lipsa secetei este unul dintre factorii importanți în obținerea unei recolte bogate. Profesorul Gheorghe Sin, președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu – Șișești” (ASAS), este de părere că unul dintre motivele principale pentru care producția de grâu din România nu se ridică la nivelul celor din Uniunea Europeană este climatul arid, cu temperaturi foarte ridicate în luna iunie, care forțează bobul de grâu să se maturizeze. De aceea, el îi sfătuiește pe fermieri să se orienteze spre soiuri de grâu mai rezistente la secetă, fenomen care apare cel puțin o dată la 3-4 ani.

Care sunt cele mai utilizate soiuri de grâu?

Soiurile de grâu cu o capacitate ridicată de producție trebuie să aibă o rezistență bună la principalii factori de risc ai climatului din România, toleranță bună față de principalele boli foliare și să permită creșterea unei culturi de calitate.

Dacă în Franța, Germania, Marea Britanie sau Italia, cei mai mari producători de grâu din Europa, sunt cultivate în special soiuri timpurii (Apache, Autan) sau semi-timpurii (Renan, Reflection), în România, soiurile pentru agricultura de performanță sunt cele semi-timpurii sau cele tardive, care să facă față cu succes climatului mai arid.

Soiurile Glosa, Otilia, Pajura, Pitar și Dropia

  • GLOSA este un soi de grâu de toamnă, timpuriu, rezistent la secetă, recomandat în sudul țării. Este un soi rezistent la iernare, la cădere și la rasele actuale de rugină galbenă. Talia medie a plantei este de 85-95 cm.
  • OTILIA este un soi cu spic alb, aristat, piramidal, cu densitate medie și lungime medie-lungă. Acest soi este rezistent la iernare și cădere, la secetă și arșiță. Are calități deosebite pentru panificație, comparativ cu alte soiuri, pe lângă conținutul mai mare de gluten și proteine (12,47%) aluatul obținut din grâul Otilia având o elasticitate superioară.
  • PAJURA este un soi de grâu realizat recent de cercetătorii de la Fundulea și este recunoscut pentru producțiile sale pe o densitate mare de spic la metrul pătrat. Soiul precoce Pajura este dedicat terenurilor foarte fertile și tehnologiilor intensive. Are o rezistență bună la cădere, la iernare, secetă și arșiță.
  • PITAR este un soi foarte precoce, adaptat pentru zona de sud a țării, de câmpie. Acest soi are niște indici foarte buni de calitate pentru panificație și o rezistență bună la cădere, precum și la iernare sau secetă.
  • DROPIA are o foarte bună adaptabilitate la condițiile din țara noastră. Este un soi precoce, aristat, cu talia scurtă, ceea ce îl recomandă să fie cultivat atât la irigat cât și la neirigat. Are o bună rezistență la iernare, dar și o foarte bună rezistență la secetă și la arșiță. Are un nivel mijlociu de rezistență la principalele boli foliare.

Soiurile Athlon și Hystar

ATHLON este un soi din clasa de panificație A, nearistat, semitimpuriu, cu înflorire timpurie și o rezistență la principalele boli criptogamice. Dă producții foarte mari în anii cu ierni blânde și are un conținut mare de proteină și o calitate bună a glutenului.

HYSTAR este un hibrid semitimpuriu de succes, cu randament ridicat de boabe. Dă producții ridicate și stabile chiar și în condiții de secetă și se pretează foarte bine având cultura premergătoare rapița, însă oferă producții bune și după cultura porumbului.


Soiul Exotic

EXOTIC este un soi aristat, cu capacitate bună de înfrățire, are rezistență bună la iernare și un conținut ridicat de gluten. Este rezistent și la cădere, la secetă și arșiță și are un ritm rapid de creștere în primăvară. Zonele recomandate pentru cultivarea acestui soi sunt cele cu favorabilitate pentru grâul de toamnă.

Soiurile Apache și Anapurna

APACHE este o varietate de grâu nearistată, de talie medie-timpurie și cu o adaptabilitate foarte ridicată. Are o putere mare de înfrățire și de umplere a bobului, toleranță bună la iernare, cădere și boli specifice. Grâul panificabil superior are o greutate specifică bună.

ANAPURNA este un soi de talie medie, care este recomandat pentru toate zonele de cultură a grâului din România, dar în special pentru ferme tehnice. Are o toleranță foarte bună la Septorioză și Rugina galbenă, toleranță medie la Rugina brună, dar și foarte bună toleranță la iernare și la cădere.

Soiurile Izvor și Chevalier

IZVOR este un soi precoce, aristat, cu talie mare, de 90-105 cm, care se remarcă prin rezistența sa excelentă la secetă, datorită capacității sale ridicate de osmoreglare. Este cultivat în toate zonele de cultură a grâului din țară, mai puțin în Transilvania și are caracteristici bune de morărit și panificație. Producția este de 7.000-7.500 kg/ha.

CHEVALIER este un soi semi-tardiv, nearistat, de calitate A, cu o talie mică, de 20 cm, și foliaj lax. Acesta face parte dintre soiurile cultivate în Moldova, Oltenia și Muntenia, fiind recunoscut și apreciat pentru stabilitatea sa și rezistența bună la condiții de ger și secetă.

De ce să alegi un anumit soi de grâu pentru România

Pe lângă factorul climatic, fermierii români care vor să obțină performanța în culturi ar trebui să ia în considerare și alte aspecte, atunci când se decid asupra soiului de grâu pe care îl vor cultiva.

  • Producția obținută - unele soiuri de grâu pot da o producție mai mare la hectar.
  • Talia - există soiuri cu talie mică, medie sau înaltă
  • Rezistența la bolile foliare - întreținerea culturii de grâu necesită și aplicarea fungicidelor, însă cu cât soiul este mai rezistent la principalele boli foliare, cu atât producția va fi de o calitate mai bună.
  • Conținutul de proteine și gluten cresc prețul pe care îl poate obține un fermier la desfacerea producției. Acest factor este influențat de alegerea unor semințe de calitate, care să își valorifice investiția. Pentru a îndeplini cerințele de calitate pentru semănat, semințele de grâu trebuie să aibă o puritate fizică de peste 98% și germinație de peste 85%.
  • Valoarea nutritivă a boabelor și calitatea producției

Soiul de grâu trebuie însă să se adapteze cât mai bine condițiilor climatice și solului pe care este cultivat, astfel încât producția și calitatea obținute să fie cât mai mari. Unele soiuri fac bine față secetei și gerului, altele se adaptează chiar și pe soluri cu o fertilitate scăzută. Alegerea soiului de grâu trebuie făcută luând cu grijă în calcul toți acești factori.


Tratarea semințelor de grâu înainte de semănat


Tratamentul semințelor de grâu înainte de semănare se face preventiv, pentru a proteja plantele de agenții patogeni care se transmit prin sămânță, cu spori pe tegumentul bobului (mălura comună, fuzarioza) sau cu spori în interiorul bobului (tăciunele zburător). Unele terenuri sunt mai expuse atacului dăunătorilor în toamnă, caz în care se recomandă utilizarea insecticidelor. Mai ales în cazul monoculturilor, care favorizează acumularea în sol a unor rezerve mari de organisme dăunătoare, metoda optimă de tratare include aplicarea unor produse insecto-fungicide, care să prevină atât apariția bolilor, cât și atacul dăunătorilor.


Tratamentele se pot face prin mai multe modalități: tratare uscată, umedă prin pulverizare, încrustare, mocirlire, drajare sau tratare cu spumă. Pentru tratamentul semințelor există utilaje speciale, care pot trata cele mai comune tipuri de semințe și cereale. Aceste utilaje au avantajele de a fi mai rapide, de a trata semințele în mod egal, având un grad de acoperire și uniformizare foarte bun, și de a menține în permanență substanța chimică omogenizată. Prețul unei astfel de mașini de tratat semințele pornește de la câteva mii de euro, însă ea este indispensabilă oricărui fermier care vrea să crească o cultură profitabilă.


Semănatul grâului


Cultura de grâu are avantajul de a fi integral mecanizată. De asemenea, grâul este o foarte bună cultură premergătoare, întrucât recoltarea are loc devreme și permite efectuarea arăturilor încă din vară. Ca urmare, după grâu poate fi semănată, în principiu, orice cultură agricolă; după recoltarea soiurilor timpurii de grâu pot fi amplasate unele culturi succesive.


Care este perioada optimă pentru semănarea grâului?


Determinarea perioadei bune pentru a semăna grâul se calculează astfel încât plantele să aibă un timp de vegetație de 40-50 de zile în toamnă, iar până la intrarea în iarnă să se acumuleze o sumă a temperaturilor biologic active de 400-500 grade Celsius, ceea ce permite plantelor de grâu să aibă 2-3 frați și 4-5 frunze și să aibă o rezistență maximă la condițiile nefavorabile din timpul iernii.


Astfel, perioada propice pentru semănarea grâului este cuprinsă între 1-10 octombrie, pentru sudul și vestul țării și pentru Câmpia Transilvaniei sau între 25 septembrie-5 octombrie, pentru zona colinară, nordul țării și depresiunile intramontane.


Semănatul prea timpuriu face ca plantele de grâu să se dezvolte prea mult până la intrarea în iarnă, ceea ce poate face plantele sensibile la ger și la stratul de zăpadă (apariția fenomenului de asfixiere). De asemenea, acestea sunt mai expuse dăunătorilor (muștelor și afidelor), iar cultura se îmburuienează și lanul poate fi prea des în primăvară, cu plante predispuse la cădere și la atacul bolilor foliare.


Pe de altă parte, semănatul tardiv face ca plantele de grâu să intre în iarnă neînfrățite și necălite, cu rezistență scăzută la ger, iar lanul își pierde din densitate, este mai expus îmburuienării, iar vegetația se va prelungi până în vară, fiind expuse fenomenului de șiștăvire.


Densitatea recomandată la semănatul grâului și adâncimea


Densitatea la semănat este stabilită calculând cum se pot obține la recoltat 500-700 spice/metru pătrat. Astfel, densitatea trebuie să fie cuprinsă între 450-550 boabe germinabile/m², ținând cont de umiditatea solului, calitatea patului germinativ, perioada de semănare și particularitățile soiului ales.


Distanța dintre rânduri la care se seamănă grâul în România este de 12,5 cm, iar utilajele de semănat sunt setate pe această distanță. Pe plan mondial, distanța poate varia între 10-18 cm.


Adâncimea de semănat depinde de umiditatea solului la momentul semănatului, textura acestuia și soiul cultivat. O umiditate optimă și o textură mijlocie spre grea cere o adâncime de semănat de 4-5 cm. Pe un sol uscat, cu textură ușoară, semănatul se poate face mai adânc, la 5-6 cm. Iar în cazul soiurilor cu coleoptilul scurt, adâncimea de semănat nu trebuie să fie mai mare de 4 cm.


Cum și când se face fertilizarea grâului?


Grâul este una dintre plantele care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor organice și minerale, în toate condițiile climatice din țara noastră. Planta nu are un consum mare de elemente nutritive, însă grâul este foarte pretențios la fertilizare, din mai multe motive. În primul rând, sistemul său radicular este slab dezvoltat și nu poate utiliza substanțele greu solubile din sol, elementele nutritive se absorb în cantitate mare într-un timp scurt, de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, astfel că plantele nu își mai pot asigura necesarul acestor elemente și în perioada următoare. Fertilizarea grâului asigură un flux constant de substanțe nutritive grâului, astfel încât producția obținută să fie una cât mai mare.

Fertilizarea de toamnă a grâului


Grâul de toamnă trebuie să găsească în sol o cantitate mare și accesibilă de elemente nutritive, astfel încât să aibă cât mai multe resurse nutritive în toamnă și iarnă, când plantele vegetează în condiții de ger. Plantele consumă mai multe resurse nutritive toamna și pentru că aceasta este perioada de formare a aparatului radicular, de înfrățire a plantelor și de acumulare a rezervelor pentru iarnă.

Îngrășămintele minerale reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de creștere a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din România. Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor aplicate, iar importanța acestora este cu atât mai mare pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioși sau după plantele premergătoare care consumă o cantitate mare de azot - porumb, sfeclă pentru zahăr sau cartof. Plantele fertilizate toamna vor avea o energie funcțională ridicată, fapt care va determina o producție crescută, dar și scurtarea perioadei de vegetație.

Îngrășămintele organice frecvent utilizate sunt gunoiul semifermentat de grajd și mustul de gunoi. Acestea pot fi aplicate direct în cultura grâului, dar și plantelor premergătoare. Acest tip de îngrășământ este folosit cu precădere pe solurile foarte argiloase, pe cele puternic erodate sau prea ușoare, deoarece îngrășămintele organice au ca rol, pe lângă aportul nutritiv, și îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice și biologice ale acestui sol.

Aplicarea amendamentelor calcaroase este necesară mai ales pe solurile acide, cu pH mai mic de 5,8, cu scopul de a neutraliza 50% din aciditatea hidrolitică. Fertilizarea se face cu carbonat de calciu (piatră de var, dolomit) o dată la 4 ani, direct pe cultura de grâu sau pe cultura premergătoare, și trebuie să fie încorporate sub arătură.


Fertilizarea de primăvară a grâului

Fertilizarea de primăvară se face timpuriu, când grâul pornește în vegetație, iar solul conține puține elemente solubile. Fertilizarea trebuie făcută pe etape, în funcție de nevoile biologice ale plantelor. Se folosesc în special azotul, dar și ureea, cât timp temperaturile sunt situate sub 15°C.

Odată cu intrarea în vegetație, îngrășămintele trebuie aplicate dimineața, atunci când temperatura solului este încă sub 0°C. Îngrășămintele sunt esențiale în special pe câmpurile slab dezvoltate în toamnă, pentru a favoriza înfrățirea în primăvară. Însă pe câmpurile în care culturile sunt bine dezvoltate, îngrășămintele aplicate timpuriu cresc riscul frângerii plantelor, motiv pentru care este recomandată întârzierea îngrășării solului. Există mai multe scheme de fertilizare, iar alegerea celei pe care o veți urma depinde de mai mulți factori: tipul de sol, hibridul de grâu cultivat, clima zonei, densitatea semănatului, precum și producția planificată.

Azotul este principalul element nutritiv de care are nevoie grâul. Acesta ajută la dezvoltarea plantelor, le întărește structura și ajută la formarea componentelor de producție. Pentru solurile care sunt deja bogate în azot, suplimentarea cu acest element nutritiv poate duce la o dezvoltare prea puternică a vegetației, cu înfrățire mare și o cultură care consumă mai multă apă și elemente nutritive, mai vulnerabilă în fața bolilor.

Azotatul de amoniu este un îngrășământ cu efect acidifiant, care se prezintă sub forma unor granule solubile în apă. Se poate aplica pe toate tipurile de sol și la toate culturile, atât pentru fertilizarea de bază, cât și pentru următoarele tratamente de fertilizare din timpul perioadei de vegetație.

Ureea trebuie aplicată atât asupra solului, cât și a plantelor, însă nu în același timp cu semănatul, pentru a evita formarea amoniacului. Acesta poate răni germenii sau plantele tinere, încă nedezvoltate. Din acest motiv, este recomandat să încorporați îngrășământul, pentru a reduce pierderile.


Erbicidarea grâului


Grâul este pretențios față de lucrările efectuate pentru pregătirea solului. Aceste lucrări se efectuează în mod diferit, în funcție de plantele premergătoare și de umiditatea solului la momentul lucrării. Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire la cultura de grâu, întrucât pierderile de recoltă cauzate de creșterea buruienilor sunt cuprinse între 10 - 70%.

Buruienile dicotiledonate sunt cele care produc cele mai mari pagube, iar pentru combaterea lor este obligatoriu să nu săriți peste erbicidare. Împotriva acestui tip de buruieni se poate aplica erbicidul Biathlon® 4D, care are la bază două substanțe active: tritosulfuron și florasulam, care acționează încă din primele ore de la aplicare. Acest erbicid are o fereastră largă de aplicare și este independent față de condițiile meteo. Buruienile monocotiledonate sunt o problemă pentru culturile de grâu în zonele de colină, cu umiditate ridicată.

Care sunt cele mai întâlnite boli ale grâului și cum le putem combate?

Daunele provocate de diverșii agenți patogeni asupra aparatului foliar al grâului reduc capacitatea de asimilare a plantelor și cauzează pierderi de producție sau o scădere a calității grâului obținut.

Făinarea grâului poate fi observată pe frunze, tulpini și spice. Aceasta se remarcă prin apariția unor pustule albicioase, care produc o masă de spori, și își schimbă în timp culoarea în cenușiu sau brun. Făinarea apare toamna și atacă plantele de grâu răsărite, care sunt infectate de sporii rămași pe miriște de la culturile anterioare. Boala rezistă iernii, iar când temperaturile cresc, la începutul primăverii, începe să își multiplice sporii. Fertilizarea cu azot în exces și densitatea mare la semănare favorizează apariția și dezvoltarea puternică a bolii.


La soiurile sensibile, pagubele pot fi mari (până la 20%), combaterea timpurie fiind extrem de importantă. Pentru combatere se pot folosi fungicidele Duett® Ultra, Tango® Super și Capalo® , având un spectru larg de combatere și o eficacitate foarte bună și efect de lungă durată împotriva făinării.

Fuzarioza tulpinilor și arsura spicelor provoacă apariția unor leziuni brune pe teaca frunzelor, la baza tulpinilor și la locul de apariție a rădăcinilor embrionare. Infecția se extinde apoi asupra tecii, cauzând apariția unor striuri alungite, de culoare brun-închisă. Nodurile inferioare se colorează și ele, iar pe plantele mature, infecțiile produc un putregai la baza tulpinii. Fuzarioza se dezvoltă mai ales în condiții ridicate de umiditate și cauzează pagube de producție, dar și acumularea de microtoxine în bob.

Pentru controlul fuzariozei este necesar să se aplice un complex de măsuri de prevenire și combatere. Astfel, pe solele cu atac puternic de fuzarioză nu se vor cultiva cereale păioase sau porumb timp de 2-3 ani la rând. Se vor folosi semințe calitate, tratate cu fungicide specifice. De asemenea, tratamentele din vegetație cu fungicide (Duett® Ultra, Tango® Super, Osiris®, Capalo®), îndeosebi cele după înspicare, au un efect important și asupra fuzariozei.

Septorioza grâului apare foarte timpuriu în vegetație și continuă cu un atac sever în primăvară, provocând pagube însemnate, de 10-15%, în funcție de condițiile climatice. Septorioza se caracterizează prin apariția pe plăntuțele tinere de grâu a unor pete apoase pe frunzele bazale, care se brunifică și apoi se necrozează. Pe plantele mature petele sunt brune, delimitate uneori de nervuri, ceea ce le imprimă o formă rectangulară. Odată cu evoluția bolii, picnidiile negre devin mai vizibile pe leziuni. Petele se pot uni, determinând apariția unor suprafețe mari de țesut necrozat, de culoare maro.

În România placeholder: "septorioza_urmari_grave", Septoria tritici producând cele mai mari pagube. Pentru combaterea septoriozei, aceste fungicide au o eficacitate dovedită pentru orice tip de sol sau soi de grâu și se remarcă prin efectul lor îndelungat de protejare a plantelor. Priaxor® EC este cel mai avansat fungicid pentru cereale , cu o acțiune preventivă, curativă și eradicativă dată de cele doua substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin. Combinația celor două substanțe active oferă control asupra unui spectru larg de boli foliare. În special asupra septoriozei, și aduce un beneficiu împotriva managementul rezistenței.

Ruginile grâului atacă frunzele și tulpinile plantelor, iar în condiții favorabile pot cuprinde treptat toate frunzele și contribuie la apariția fenomenului de șiștăvire și la pierderi de recoltă.

Primul tratament la grâu

Primul tratament al grâului se efectuează primăvara, la reluarea vegetației, când plantele sunt în creștere activă (începutul alungirii paiului și apariția frunzei stindard). Acest prim tratament este deosebit de important, întrucât multe dintre bolile foliare atacă în prima fază de vegetație a plantelor. De asemenea, aplicarea tratamentului depinde și de condițiile de câmp, însă este recomandat ca acesta să fie făcut cât mai devreme posibil, preventiv, pentru a elimina apariția și dezvoltarea agenților patogeni încă din prima fază.

Împotriva făinării se poate aplica fungicidul Capalo®, cu formulare „stick and stay”, care combate boala prin cele două substanțe active pe care le conține: metrafenonă și fenpropimorf și este independent față de condițiile meteo.
Fermierii care vor să aplice un fungicid cu spectru larg de acoperire pot folosi și Tango® Super, care are la bază substanța activă fenpropimorf, cu acțiune sistemică, foarte eficientă împotriva tuturor bolilor foliare, dar și împotriva septoriozei.

Priaxor® EC este cel mai avansat fungicid pentru cereale, cu o acțiune preventivă, curativă și eradicativă dată de cele doua substanțe active: fluxapiroxad (SDHI) și piraclostrobin. Combinația celor două substanțe active oferă control asupra unui spectru larg de boli foliare și aduce un beneficiu împotriva managementul rezistenței.

Pentru a afla cum se face amestecul corect în rezervorul utilajului de stropit, astfel încât substanța să aibă eficiență maximă, în acest articol veți găsi toate informațiile despre cum trebuie realizat testul de miscibilitate, dar și care sunt ordinea standard și etapele de introducere în amestec a produselor.


Regulatori de creștere. De ce este necesară aplicarea de regulatori de creștere la grâu?

O producție de cereale care să depășească 5 t/ha nu poate fi obținută fără utilizarea unor regulatori de creștere, care să prevină căderea plantelor și ruperea acestora. Regulatorii de creștere au început să fie folosiți mai ales de marii fermieri, pentru a-și proteja plantele de principalii factori care duc la căderea grâului: tipul soiului cultivat, rezistența la cădere și înălțimea tulpinii. Umiditatea, vremea ploioasă și vântul contribuie direct și ele la acest fenomen, care poate cauza pierderi de până la 40% din totalul producției.

Acești regulatori au în compoziție substanțe active care se comportă similar hormonilor naturali ai plantei, îi reglează creșterea și ajută la consolidarea tulpinii. Singurul regulator de creștere disponibil pe piață care are și efect de consolidare a sistemului radicular este Medax® Top. Acesta reduce riscul căderii plantelor, îmbunătățește înfrățirea, ajută la obținerea numărului optim de spice pe m² și îi ajută pe fermieri să își maximizeze profitul obținut de pe urma unei culturi.


Când se aplică regulatorii de creștere?

Regulatorii de creștere limitează dezvoltarea tulpinii pe înălțime, ceea ce înseamnă că au o fereastră de aplicare flexibilă, de la începutul alungirii tulpinii, până la apariția frunzei stindard. Temperaturile optime aplicării trebuie să fie cuprinse între 5-20 de grade Celsius.


Efectele pozitive ale aplicării regulatorilor de creștere

Regulatorii de creștere au numeroase efecte benefice asupra plantelor de grâu:

  • Crește rezistența plantei și reduce riscul de cădere
  • Consolidează sistemul radicular
  • Este foarte flexibil în aplicare
  • Crește concentrația de clorofilă și asigură o înălțime uniformă a fraților
  • Crește producția și scad costurile de recoltare sau uscare
  • Creșterea în diametru a stratului sclerenchimatic
  • Creșterea conținutului de masă uscată a pereților celulari
  • Creșterea conținutului de lignină
  • O ancorare mai bună a plantelor în sol
  • Îmbunătățirea absorbției azotului și a altor nutrienți
  • Reducerea stresului cauzat de secetă și de bolile rădăcinilor


Tratamentele 2 și 3 la grâu

Fungicidele oferă protecție asupra plantelor de grâu doar pentru o perioadă limitată de timp. Pentru ca plantele să se mențină sănătoase până la recoltă, este nevoie de aplicarea unor tratamente suplimentare, care să protejeze grâul în toate fazele de vegetație. Dacă stropirea grâului se face prea târziu, când bolile au afectat deja plantele, suprafețele foliare care au fost deja distruse nu mai pot fi refăcute. Așadar, aplicarea unui singur tratament nu este suficientă din mai multe motive: aplicarea prea timpurie nu atinge și nu protejează și frunzele stindard, care nu au apărut încă la acel moment. Frunza stindard are un rol esențial în stabilirea producției și de aceea ea trebuie să beneficieze de protecție pe toată perioadă de vegetație.

Pe de altă parte, aplicarea prea târzie a tratamentului, când planta este deja cuprinsă de boli, nu mai poate salva pagubele deja produse în culturi. În plus, tratamentele târzii fac imposibilă regăsirea fungicidului și pe etajele foliare inferioare. De aceea, pentru a proteja toate frunzele sunt necesare două sau mai multe tratamente.

Tratamentele 2 și 3 ale culturii de grâu trebuie să protejeze ultimele etaje foliare și să prevină pierderile de producție cauzate de boli. Bolile foliare care apar de regulă în perioada de după formarea frunzei stindard pot reduce masa foliară și pot încetini procesele metabolice ale plantei, constând în pagube la recoltă. Al doilea tratament trebuie să protejeze plantele împotriva septoriozei și ruginilor. Acesta se efectuează la apariția frunzei stindard și până la sfârșitul înspicatului. Se pot aplica fungicidele utilizate și în primul tratament al culturilor de grâu, care vor fi la fel de eficiente în protecția plantelor. Recomandăm aplicarea fungicidelor Priaxor® EC sau Duett Ultra.

Duett® Ultra are o acțiune sistemică și este destinat combaterii în vegetație a complexului de boli foliare și ale spicului.

După înspicarea grâului, cultura trebuie protejată și în faza de înflorire, când fuzarioza este principala boală care poate pune probleme, în special în condiții de umiditate ridicată și temperaturi de peste 20°C. Fuzarioza poate afecta nu numai cantitatea producției, ci și calitatea acesteia, deoarece cauzează apariția unor micotoxine periculoase în plante. Pentru prevenirea și combaterea ei, recomandăm produsele, DUETT® ULTRA (tratamentul 2), Tango® Super (tratamentul 2) sau fungicidul Osiris®.


Momentul potrivit pentru a recolta grâul este atunci când planta ajunge la maturitate, iar boabele prezintă o umiditate de 14-15%. În această perioadă, pierderile sunt minime, iar boabele pot fi păstrate în condiții optime, fără a mai fi necesare operațiunile speciale de uscare. Fermierii care cultivă grâu pe suprafețe foarte extinse încep uneori recoltarea chiar și la umidități de 16-17%, pentru a evita întârzierile.

Recoltarea se încheie în momentul în care boabele au ajuns la o umiditate de 12-13%. Sub aceste valori, vor apărea pierderi cauzate de scuturare, din cauza supracoacerii boabelor, dar și a vremii nefavorabile. Perioada ideală de recoltare este de 5-8 zile, însă ea poate fi scurtată la 5-6 zile, în condiții de arșiță, și poate fi prelungită la 6-8 zile, în condiții de vreme cu umiditate ridicată.


Procesul de recoltare se realizează cu ajutorul combinelor universale autopropulsate. Pentru a evita pierderile de recoltă și spargerea boabelor la treierat, combinele trebuie reglate frecvent.

La recoltare, culturile de grâu trebuie să fie uniform dezvoltate, lipsite de buruieni, iar plantele să nu fie căzute. Atunci când cultura de grâu a fost cuprinsă de buruieni sau plantele sunt căzute, recoltarea se va face în două etape. Prima etapă presupune tăierea plantelor la o înălțime de 15-20 cm, cu ajutorul unui vindrover, și lăsarea în brazdă timp de câteva zile, pentru uscare. Urmează apoi treierarea plantelor, cu ajutorul combinei dotate cu un ridicător de brazdă.

Prețul pe care îl pot obține fermierii la recoltare este dificil de anticipat, deoarece, pentru multe cereale, prețul este stabilit la nivel global, iar grâul se numără printre aceste cereale. Prețul este stabilit în funcție de mai mulți factori: cotația la burse, prețul grâului în regiune, cantitatea cumpărată și, elementul principal, cantitatea de gluten conținută de boabele de grâu.

Prețul grâului variază și în funcție de zona în care este produs. Astfel, pentru anul trecut, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat următoarele prețuri pentru grâul de panificație:

  • Banat - 628,48 lei/tonă (138,99 euro/tonă)
  • Muntenia - 658,34 lei/tonă (145,59 euro/tonă)
  • Oltenia - 683,23 lei/tonă (151,10 euro/tonă)

Prețul grâului furajer:

  • Banat 620,00 lei/tonă (137,11 euro/tonă)
  • Oltenia 644,00 lei/tonă (142,42 euro/tonă)

Înainte de a depozita grâul în silozuri, acestea trebuie curățate și trebuie realizate operațiuni de dezinsecție și deratizare. Condițiile de depozitare sunt stabilite și prin lege, iar spațiile trebuie să îndeplinească toate condițiile optime legate de gradul de umiditate, gradul de impurități, gradul de aerare al cerealelor.

România a ajuns pe locul al doilea în Uniunea Europeană la exportul de grâu și orz, în 2016. Anul trecut, fermierii români au exportat peste 840.000 de tone de grâu, numai în primele șapte săptămâni ale sezonului de agricultură, iar exportul a atins 1,589 milioane de tone până la finele anului.

Germania se află pe locul 1 în topul exportatorilor din UE. Din Germania s-au exportat, de la începutul anului fiscal 2016/17, 1,892 milioane de tone de grâu, pe locul al doilea se află România cu 1,589 milioane de tone, urmată de Franța cu 1,351 milioane de tone și Polonia cu 971.000 de tone de grâu.

Mergi sus