BASF Agricultural Solutions România

Agricultură

Contact

Cultura salatei: înființare, condiții optime, combaterea bolilor

08.01.2019

Află când și cum poate fi înființată cultura salatei și cum pot fi combătute eficient cele mai comune boli

Salata verde este cultivată pe toate continentele, iar cele mai mari suprafețe cultivate se află în țările din vestul Europei, Japonia și SUA. La noi în țară, salata este cultivată în cultură pură, dar și în sistem de culturi asociate și succesive, iar conform Tratatului de legumicultură, aceste culturi ocupă 14.000-15.000 ha anual din terenurile cultivate. Salata este cultivată pentru căpățâni, fiind consumată cu precădere în stare proaspătă. Aceasta conține numeroși nutrienți și vitamine, iar în 100 grame de frunze de salată se găsesc 32 mg fosfor, 43 mg calciu, 350 mg potasiu, 0,3 mg fier și vitamine în următoarele cantități: 4,2 mg vitamin A, 15 mg vitamina C, 0,07 mg vitamina B1 și 0,08 mg vitamina B2. Este important de menționat că, datorită perioadei scurte de vegetație și rezistenței la frig, aceasta poate fi cultivată primăvara devreme sau toamna târziu, fiind o sursă de venit importantă pentru fermieri, cu profitabilitate mare.

  • Informații generale despre cultura salatei - particularități și soiuri
  • Când și cum se înființează cultura salatei
  • Care sunt cerințele de îndeplinit pentru cultura salatei
  • Principalele boli și dăunători și modalități de combatere

Informații generale despre cultura salatei - particularități și soiuri

Salata (Lactuca sativa) este o plantă din genul Lactuca și face parte din ordinul Asterales și din familia Asteraceae, la fel ca floarea-soarelui , fiind folosită cu precădere în alimentație. Părțile cel mai des utilizate sunt frunzele, însă pot fi folosite și tulpinile sau semințele.

Rădăcina salatei este pivotantă și pătrunde în sol până la o adâncime cuprinsă între 60 și 70 cm. În părțile laterale se formează numeroase ramificații care pot ajunge până la 10-15 cm lungime.

Frunzele se dezvoltă diferit, în funcție de soi. De regulă, frunzele sunt colorate în nuanțe vii, care variază între verde, roșu sau galben. Sunt scurt pețiolate, cu suprafață gofrată, iar marginile pot fi netede sau dințate. Pe măsură ce se dezvoltă, planta va forma o căpățână cu forme și mărimi diferite, în funcție de soi.

Tulpina florală este puternic ramificată și are în vârf un capitul cu flori galbene. Tulpina apare la 45-65 de zile după semănarea salatei și poate ajunge la o înălțime cuprinsă între 1 și 1,2 m.

Florile sunt grupate în capitule ovoidal cilindrice, sunt ligulare sau tubulare, de mici dimensiuni și galbene.

Fructul este mic, poate avea o culoare albă-argintie, neagră sau cafenie, fiind prevăzut cu un papus.

Principalele soiuri de salată

Soiurile de salată pot fi semitimpurii, timpurii, semitardive și tardive. Pentru mai multe informații, puteți consulta Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România.

Când și cum se înființează cultura salatei

Pentru înființarea unei culturi de salată trebuie respectate următoarele cerințe:

Perioada potrivită

De regulă, salata se poate semăna în trei etape, în perioada martie-septembrie, în funcție de perioada de consum, astfel:

  • Pentru primăvară - plantat sau semănat toamna târziu sau primăvara timpuriu
  • Pentru vară - din aprilie până spre sfârșitul lunii iunie
  • Pentru toamnă - la sfârșitul verii
  • Salata are o perioadă scurtă de vegetație. Aceasta poate fi recoltată la 45-50 de zile după semănat, iar după 120 de zile se pot recolta semințele.

Plante premergătoare

Plante premergătoare indicate înainte de înființarea culturii salatei sunt următoarele: vinetele, tomatele, ardeii, fasolea, castraveții, varza sau mazărea.

Metoda de cultivare

Salata poate fi cultivată prin două metode: prin semănat direct sau prin răsad. De asemenea, poate fi cultivată în spații protejate, sere și solarii (pentru a putea pune pe piață producții primăvara devreme), dar și în câmp.

Răsaduri

Este importat să se folosească răsaduri viguroase (de 25-30 de zile), sănătoase și dezvoltate uniform. Trebuie evitate răsadurile slab dezvoltate, cu forme alungite sau bolnave. Răsadurile potrivite pot fi obținute prin semănare în sere sau în solarii cu substrat încălzit biologic, brazde în câmp deschis sau răsadnițe. Pentru producerea acestor răsaduri se face o semănare eșalonată (2-3 serii), la fiecare 10-15 zile, cu o cantitate de 2-3 grame de semințe la 1 mp.

Semănat

Salata poate fi cultivată și direct în câmp. Pentru fiecare hectar se poate folosi o cantitate de 2-2,5 kg sămânță.

Distanța de plantare

Pentru plantarea ulterioară a răsadurilor sau pentru semănarea în câmp trebuie formate în câmp straturi înălțate, cu o lățime de 104 cm. Pe aceste straturi se plantează câte 4 rânduri, la distanțe egale, sau în benzi de 2 rânduri, cu o distanță de 40 cm între benzi și 20 cm între rânduri. Distanța între plante pe rând trebuie să fie de 13-18 cm.

Răsadurile pot fi plantate cu plantatorul, cu lingura de plantat sau cu săpăliga. Adâncimea de plantare trebuie să fie aceeași cu cea la care răsadul a fost plantat anterior în seră sau răsadniță.

În cazul semănării în câmp, adâncimea de semănat poate fi cuprinsă între 1 și 3 cm, în funcție de umiditatea solului.

Răritul

Această lucrare este esențială pentru culturile semănate direct în câmp. Răritul trebuie efectuat odată cu prima prășilă. Scopul este de a păstra plantele viguroase la o distanță cuprinsă între 13 și 18 cm una de alta.

Completarea golurilor

În cazul culturilor de salată cultivate prin răsad, trebuie efectuată completarea golurilor, la 2-3 zile după plantare. Este important să se folosească același tip de răsad precum cel cultivat anterior.

Recoltare și depozitare

Salata se recoltează manual sau cu ajutorul unei combine, când timpul este răcoros și nu există umezeală. Dacă frunzele sunt umede, se pot altera mult mai ușor. Tăierea căpățânilor se face la aproximativ 1 cm sub colet.

După recoltare trebuie îndepărtate toate frunzele pătate, uscate sau rupte, se sortează și se așază în lădițe, una lângă alta, pe cel mult 2 rânduri, cu tăietura în sus.

Salata trebuie depozitată în camere frigorifice, la o temperatură cuprinsă între 0 și 1 grad Celsius și umiditate de 95%, timp de cel mult 10 până la 12 zile.

Care sunt cerințele de îndeplinit pentru cultura salatei

Iată care sunt condițiile necesare pentru dezvoltarea unei culturi de salată calitativă:

Temperatura

Salata este o plantă puțin pretențioasă la căldură și este rezistentă la frig, iar în funcție de temperatură, se dezvoltă astfel:

  • La 2-3 grade Celsius răsar semințele
  • La 5-10 grade Celsius semințele germinează, iar plantele încep să răsară la 6-10 zile de la semănat
  • Salata rezistă bine la temperaturi cuprinse între -5 și -6 grade Celsius, dacă se află în faza de rozetă cu 5-6 frunze. Poate rezista și la temperaturi de -2 și -3 grade Celsius în faza de formare a căpățânilor și de dezvoltare a tulpinii.
  • Astfel, temperatura optimă pentru ca frunzele să crească și să se formeze căpățânile este în jur de 16 grade Celsius, iar pentru ca tulpina și florile să se formeze este nevoie de o temperatură cuprinsă între 20 și 22 de grade Celsius. E important de specificat faptul că, la temperaturi ridicate, de peste 25 grade Celsius, unele soiuri de salată nu răsar, frunzele se etiolează, iar căpățâna nu se formează sau poate fi afânată.

Lumina

Salata are nevoie de multă lumină. Astfel, cultura de salată are nevoie de suficientă lumină pentru ca perioada de vegetație să fie scurtă și să formeze tulpini florale înainte de formarea căpățânii. De regulă, la începutul perioadei de vegetație, salata se poate dezvolta și în condiții de umbră de scurtă durată, putând fi cultivată și alături de alte legume. Pentru sere, pe timpul iernii, există soiuri speciale care se pot dezvolta și cu lumină mai slabă.

Umiditatea

Salata are nevoie de un nivel crescut de umiditate, în special când răsare și când se formează căpățânile. Astfel, nivelul optim de umiditate trebuie să fie cuprins între 70% și 80%. Dacă umiditatea este scăzută și temperaturile crescute, atunci recolta va fi scăzută. Totodată, trebuie evitat și excesul de umiditate, deoarece acesta duce la apariția bolilor.

Irigarea

Având în vedere cerințele culturii salatei pentru umiditate, este important să se facă irigarea solului pentru a menține un nivel optim de umiditate. Irigarea de face în trei etape, prima imediat după înființarea culturii, cea de-a doua când încep să se formeze căpățânile, iar cea de-a treia când căpățânile încep să crească.

Conform Tratatului de legumicultură, norma de udare este cuprinsă între 200-300 mc/ha.

Solul

Cultura de salată este pretențioasă față de tipul de sol. Are nevoie de soluri bogate în humus, cu un pH de 6-7,2. Trebuie evitate solurile acide, ușoare sau grele, dar și cele sărace.

Fertilizarea

Pentru o recoltă bogată, cultura de salată are nevoie de îngrășăminte pe bază de azotat de amoniu, deoarece acesta ajută la formarea rapidă a căpățânilor și la obținerea unei recolte bogate.

Fertilizarea de bază se face după înlăturarea resturilor vegetale, folosind o cantitate de 100 kg de îngrășăminte pe bază de azot și fosfor. Se va aplica apoi o fertilizare cu azotat de amoniu (200 kg/ha), odată ce rozeta are în jur de 8-10 frunze.

În perioada de vegetație se mai aplică încă 2-3 fertilizări cu azotat de potasiu (200-250 kg/ha) și azotat de amoniu (300-400 kg/ha).

Principalele boli și dăunători și modalități de combatere

O cultură care să respecte cerințele de calitate trebuie să fie în primul rând sănătoasă, astfel că este necesar să fie combătute în mod eficient bolile care ar putea afecta cultura salatei, dar și să se cunoască principalii dăunători.

Bolile salatei

Principalele boli care pot apărea în cultura salatei sunt următoarele:

  • Mana salatei (Bremia lactucae) - apare atât în culturile de câmp, cât și în cele din spații protejate, din cauza umidității crescute și a temperaturilor cuprinse între 10 și 21 de grade Celsius. Această boală afectează dezvoltarea salatei și calitatea recoltei. Atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete unghiulare galbene pe partea superioară a frunzelor și apariția unui puf în partea inferioară. Pentru combatere, aplică Acrobat® MZ 69 WG , la o doză de 2 kg/ha.
  • Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) - atacul se prezintă prin apariția unor pete gri-maronii spre maro-portocaliu, cu un aspect apos, localizate pe nervurile frunzelor sau pe frunzele de la bază. Această boală poate afecta rapid toată planta, chiar și după recoltare. Dacă nu este tratată la timp, plantele se ofilesc și mor. Pentru combaterea putregaiului cenușiu, aplică Signum® , la o doză de 1.5 kg/ha.
  • Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) - este cea mai agresivă boală de sol a salatei. Aceasta atacă tija și frunzele de la bază ale plantelor și duce la putrezirea coletului, dar și a frunzelor aflate la bază, aproape de sol. Pentru combaterea putregaiului cenușiu, aplică Signum®, la o doză de 1.5 kg/ha. Mai mult decât atât, BASF lansează în 2019 fungicidul Dagonis pentru combaterea putregaiului alb, extinzând gama de produse pentru legumicultură.
  • Căderea plăntuțelor (Pythium ultimum) - această boală atacă în special răsadurile și apare în condiții de umiditate ridicată a solului și temperaturi crescute, peste 20 de grade Celsius. Ciuperca atacă răsadurile în zona coletului, spre rădăcină și tulpină, ducând la prăbușirea lor pe sol.
  • Antracnoza salatei (Microdochium panattonianum) - semnele atacului pot fi recunoscute după apariția unor pete cu aspect umed, pe ambele părți ale frunzelor, de culoare galbenă în centru și maro în exterior, cu o dimensiune de 2-3 mm. Treptat, petele se măresc, capătă un aspect neregulat și duc la uscarea și necrozarea frunzelor.
  • Fuzarioza salatei (Fusarium oxysporum) - această boală atacă încă din faza de răsad, iar vasele lemnoase ale rădăcinilor capătă o culoare roșie spre maroniu, iar frunzele se îngălbenesc, ofilesc și mor. Plantele afectate de fuzarioză nu vor putea să formeze căpățâni.
  • Făinarea salatei (Golovinomyces cichoracearum) - această boală atacă în special frunzele mature și poate fi recunoscută după apariția unui praf alb pe ambele părți ale frunzelor. Ulterior, frunzele afectate se decolorează și se deformează.
  • Cercosporioza (Cercospora longissima) - atacul poate fi recunoscut după apariția unor pete ovale, de culoare maronie și cu centrul alb, având un diametru de 1 cm, iar dacă temperaturile sunt ridicate (25-35 de grade Celsius) petele cresc și afectează o mare parte din frunze.
  • Verticilioza (Verticillium dahliae) - atacul apare la baza plantei, iar frunzele se îngălbenesc și se ofilesc, însă rămân atașate de căpățână. Țesuturile rădăcinii pot căpăta diferite culori (maro, negru, verde), dispuse sub forma unor dungi.

Dăunătorii salatei

Dăunătorii culturii salatei pot fi:

  • Limaxul cenușiu (Deroceras agreste) - acest dăunător atacă cel mai des noaptea sau pe timp ploios, iar în general se adăpostește în sol. Atacul poate fi recunoscut după prezența unor găuri în centrul și pe marginea frunzelor.
  • Puricele negru (Phyllotreta atra) - aceștia atacă frunzele, dar și florile sau semințele. În cazul unui atac masiv, plantele slab dezvoltate pot fi distruse în totalitate.
  • Viermii de sârmă (Agriotes spp.) - atacă atât culturile salatei din câmp, dar și din seră și au o generație la fiecare 4 sau 5 ani.
  • Musculița albă a verzei (Aleyrodes brassicae) - acest dăunător atacă frunzele salatei, iar plantele afectate se îngălbenesc și dezvoltarea lor este stopată.
  • Păduchele verde al castraveților (Aphis gossypii) - acesta suge sucul celular, iar frunzele afectate se decolorează, se deformează sau se usucă.

Combaterea bolilor

Combaterea agenților patogeni la timp este cu atât mai importantă cu cât, odată ce boala reușește să avanseze, calitatea culturii și cantitatea recoltei vor fi afectate. Combaterea acestora trebuie făcută cu un fungicid eficient, ce are un mod de acțiune complex.

Signum® este un fungicid care combină două substanțe, piraclostrobin și boscalid, cu moduri diferite de acțiune, fiind eficient în combaterea putregaiului cenușiu și putregaiului alb. Acționează prin inhibarea germinației sporilor, a creșterii tubului germinativ și asupra sporulării. Se aplică în doze de 1,5 kg/ha. În plus, are și efecte fiziologice vizibile, efecte AgCelence: efect de înverzire, susține fotosinteza și o preluare optimă a nutrienților. Veți obține recolte de bună calitate și, bineînțeles, vandabile.

Acrobat® MZ 69 WG combină două substanțe active, dimetomorf și mancozeb, cu un mod dublu de acțiune, sistemic și de contact. Acest fungicid este eficient în combaterea manei, deoarece întrerupe formarea pereților celulari ai ciupercii, fiind activ în toate stadiile ciclului evolutiv al bolii și asigură o protecție îndelungată culturii. Și, foarte important, are acțiune preventivă, curativă și antisporulantă.

Mergi sus