BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

De ce nu se asociază fermierii români

21 oct. 2016

Editorial: ce putem învăța din exemplul Olandei și de ce rămân micii agricultori reticenți

Mulți dintre fermierii români motivează refuzul de a face parte dintr-o cooperativă deoarece încă asociază acest concept cu vechea colectivizare, iar facilitățile fiscale de care pot beneficia membrii unei astfel de structuri nu par a fi prea motivante. În urmă cu câțiva ani, autoritățile au venit cu propunerea de a aduce câteva modificări Legii cooperației agricole. Acestea presupuneau o serie de scutiri și reduceri de taxe. La sfârșitul lunii iulie aceste schimbări au intrat în vigoare. Însă, nici această lege nu i-a determinat pe micii fermieri să se asocieze.


La o primă vedere, este o măsură normală ca cei care se asociază să nu mai fie impozitați de două ori și mai mult, să primească și beneficii în ceea ce privește scutirile de taxe. Chiar dacă beneficiile sunt limitate la cinci ani. Poate că este un impuls dat micilor fermieri să intre într-o asociație. Dar este nevoie de mai mult de atât. Pe lângă beneficiile fiscale, trebuie schimbată și mentalitatea înrădăcinată în ceea ce privește noțiunea de asociere. Avantajele ar fi multe, iar un exemplu recent e dat de hipermarketurile care nu au cum să cumpere sutele de tone de produse românești necesare la raft din simplul motiv că producătorii români nu au suficientă capacitate de producție. Singuri, bineînțeles, pentru că dacă s-ar asocia, altfel ar sta lucrurile.


Revenind, cel mai probabil, în mintea micului fermier termenul de cooperativă încă înseamnă colectivizare. De aici și teama de a intra într-o cooperativă, chiar dacă are parte de reduceri de taxe sau impozite, ce-i drept pe termen limitat. În condițiile în care micul fermier se confruntă cu multă birocrație atunci când vine vorba de accesarea fondurilor europene, sau de comercializarea produselor pe care le deține, în cadrul unei asociații aceste lucruri ar fi gestionate mult mai ușor.


În primul rând, asociațiile pot accesa sume mai mari când vine vorba de fonduri europene, iar în al doilea rând aceste organizații au o putere mai mare de negociere în ceea ce privește contractele cu hipermarket-urile care vor să cumpere produsele țăranului român. Un exemplu în acest sens este Olanda. Această țară a reușit să devină al doilea cel mai mare exportator de produse agricole, livrând produse agroalimentare în valoare de 65 de miliarde de euro, anual, în întreaga lume.


Modelul olandez – ce putem învăța de la alții


Prin fructificarea potențialului agricol, Olanda a demonstrat că este cel mai eficient stat din lume în utilizarea potențialului agricol. Cu o suprafață arabilă de 820.000 de hectare, agricultura din Olanda angajează 4% din populația activă și contribuie la PIB-ul țării cu peste 11%. În schimb, România cu o suprafață arabilă 9,5 milioane de hectare, de 10 ori mai mare decât a Olandei, a reușit anul trecut să exporte produse agroalimentare de doar 5 miliarde euro.


Dar, la baza acestei creșteri fulminante a stat asocierea. Fermierii olandezi sunt organizați în holding-uri, în cadrul cărora sunt încheiate contracte de cooperare între producători, colectori de produse agricole, distribuitori și consultanți (ce oferă expertiză atât pe partea economică, cât și pe cea legislativă). Aceste holding-uri sunt înființate în funcție de specificul producției, fie că este vorba despre cultivarea cerealelor, creșterea animalelor sau horticultură.


Dacă alții au demonstrat că se poate, atunci și fermierul din România va reuși. Da, fermierul român a demonstrat că muncește. Drept mărturie stau producțiile pe care le obține an de an. Producția de rapiță a României s-a majorat în acest an cu 38%, până la 1,26 milioane tone, iar producția de orz a urcat cu 24,5%, la 1,33 milioane tone. Însă datele cele mai spectaculoase sunt cele privind producția de grâu și secară, care s-a majorat în acest an cu 5,5%, ajungând la 8.428.604 tone, un nivel-record istoric.


Însă, micul fermier trebuie, în primul rând, să-și schimbe mentalitatea despre modul cum se face agricultură. Pentru că la baza rezultatelor fenomenale din ultima perioadă au stat, în primul rând, profesioniștii. De la ei trebuie să învețe și ceilalți. Și, odată asociat, țăranul român poate că și-ar face mai puține griji pentru birocrație și ar începe să devină mai eficient, pentru ca în final să obțină un randament și mai bun la hectar. De cealaltă parte, autoritățile ar trebui să continue să ofere facilități pentru agricultorii care înființează asociații și asta nu doar pentru cinci ani.

Diana State

Jurnalist cu peste 7 ani de experiență în presa națională. De-a lungul anilor, a semnat pentru publicații de renume, precum Adevărul, Curierul Național, sau revista Capital. În prezent, Diana este specializată pe domeniul agricol și semnează articole pentru agenția News.ro. Din postura de jurnalist, este în permanență în contact atât cu fermierii, cât și cu autoritățile, reușind să surprindă fenomenul din perspectiva ambelor tabere.

Mergi sus