Digitalizarea, coloană vertebrală a viitorului agroalimentar românesc

Experiența practică a specialiștilor din sectorul agroalimentar românesc confirmă valoarea și perspectivele digitalizării, în sistemul agroalimentar autohton. „Plecăm la drum, în fiecare dimineață, cu elementul de noutate după noi, fiindcă noutatea vine și din imprevizibilitatea agriculturii. Dacă nu reușim să ne adaptăm continuu la noutate și să acceptăm tehnologiile noi, nu vom reuși să rămânem performanți, împreună. Este vremea parteneriatelor, deoarece nu le putem ști pe toate. Noi, la AgriCrops, suntem ingineri agronomi cu studii și cu experiență în fermele proprii sau ca foști angajați în companii multinaționale, cu tradiții în agricultură. Lipsindu-ne această componentă a digitalizării, a inteligenței artificiale, pe care o acceptăm și o îmbrățișăm, dar nu o putem stăpâni în totalitate, lăsăm specialiștii să vină alături de noi în parteneriat, să ne furnizeze cele mai bune mașinării, unelte și tool-uri folosite în agricultura digitală și smart. Nu vorbesc doar despre drone, ci și despre soft-urile pe care acestea le utilizează în analize. Și nu vorbesc doar despre drona de aplicare a tratamentelor care pare a fi interesul zilei pentru fermieri. În realitate, aplicabilitatea digitalizării este mult mai amplă, iar cei care găsesc valoare în acest lucru pot simți rapid beneficiul inteligenței artificiale. S-au creat condiții pentru o boală, noi nu mai așteptăm să vedem boala, facem tratamentele preventiv și salvăm mult, fiindcă suntem în era „cost saving” („salvează costul”). Nu mai facem tehnologie max. Asta nu înseamnă minimizare, dimpotrivă, ne trebuie producții mari. Datorită contextului climatic și economic, prețurile sunt cum sunt, devenim obligați să producem mai mult cu mai puțin, iar acest lucru se poate realiza doar prin soluții digitale”, sublinia Dr. Ing. Mariana Enache, Director Marketing și Dezvoltare în cadrul AgriCrops Chim România, cu sediul la Iași.

În domeniul creșterii și exploatării animalelor, tehnologiile digitale, cum ar fi Internetul Lucrurilor (IoT), analiza datelor mari (big data) și inteligența artificială (IA), transformă modul în care fermierii își desfășoară activitatea. „Instrumentele inteligente (zgărzi, brățări, senzori), pot facilita identificarea rapidă, monitorizarea și controlul bolilor infecțioase în rândul animalelor, contribuind la dezvoltarea unor soluții care pot să îmbunătățească nu doar prevenția, ci și intervențiile rapide în fața unor epidemii. Utilizarea roboților de muls, pe de o parte, poate reprezenta o soluție la problema lipsei forței de muncă iar, pe de altă parte, poate oferi informații amănunțite și prețioase despre calitatea laptelui și sănătatea animalelor, ceea ce, cu ajutorul algoritmilor AI, poate conduce la optimizarea furajării și reproducției. Nu în ultimul rând, tehnologiile digitale reprezintă aliați importanți în asigurarea condițiilor corespunzătoare de microclimat și de bunăstare a animalelor, cu menținerea unui nivel optim de eficiență economico-financiară”, menționa Dr. medic veterinar și cercetător științific Andra-Sabina Neculai-Văleanu.

Principiul digitalizării își află, în această perioadă, un corespondent tot mai bine conturat și în domeniul procesării materiilor prime, determinând o mai mare transparență în ceea ce privește trasabilitatea și siguranța alimentelor, asociată reducerii consumului de resurse și scăderii pierderilor de pe întreg lanțul de producție, depozitare, distribuție și vânzare.

Nu trebuie trecut cu vederea faptul că și în domeniul introducerii digitalizării în sistemul agroalimentar românesc provocările sunt multiple și complexe. De la investițiile inițiale destul de costisitoare și, uneori, chiar descurajante pentru fermierii mici și mijlocii, până la mentalitatea rezistentă la schimbare sau limitele competențelor și abilităților digitale ale celor care trebuie să utilizeze aceste noi instrumente de lucru, toate reprezintă riscuri în fața reușitei. Depășirea barierelor din calea digitalizării, în timp util și cu rezultatele scontate, nu poate fi realizată în mod independent și spontan de către fiecare fermier, procesator sau comerciant. Ea necesită un sistem bine articulat, care să includă o susținere financiară corespunzătoare, programe de școlarizare și formare profesională, o infrastructură suficient de bine dezvoltată și o siguranță cibernetică garantată pentru operarea optimă a tehnologiilor inteligente.

În acest context, rolul politicilor publice și al programelor susținute cu fonduri europene și naționale devine major. Îndeplinirea acestui rol ar putea reprezenta calea către un ecosistem integrat, predictibil și rezilient, în care domeniul agroalimentar românesc, prin digitalizare și o bună pregătire profesională, și-ar redefini modul de a produce și de a consuma alimentele, eliminând vulnerabilitățile și ineficiența. Rămâne speranța că, la toate nivelurile, va fi înțeleasă și valorificată oportunitatea de a demonstra că digitalizarea sistemului agroalimentar românesc nu înseamnă doar introducerea unor tehnologii noi, ci aplicarea unei strategii capabile să transforme provocările în oportunități și să poziționeze România ca un actor de referință pe scena alimentară europeană și globală, cu beneficii majore îndeosebi asupra viitorului agroalimentar al țării.