Interdicția de fertilizare pe perioada iernii: termene, limite și excepții
21.11.2025
A început perioada de interdicție la nivel național, cu o singură excepție. Conform Ghidului de bune practici agricole, începând cu data de 15 noiembrie, nu se mai pot aplica îngrășăminte pe câmp. Măsura este obligatorie pentru fermierii care vor să primească subvențiile APIA și are rolul de a proteja pânza freatică și a preveni poluarea cu nitrați.
Potrivit north_east Agrointel , fermierii trebuie să țină cont că fertilizarea este interzisă pe toată perioada iernii, iar intervalul exact diferă în funcție de zonă. În zona 1, interdicția se aplică între 15 noiembrie și 10 martie, în zona 2 între 10 noiembrie și 20 martie, iar în zona 3 între 5 noiembrie și 25 martie. Practic, terenurile sunt blocate pentru fertilizare între 115 și 140 de zile, în funcție de regiune.
Excepția care permite aplicarea limitată de azot în timpul iernii
Există, însă, o excepție importantă. La culturile semănate în toamnă sau la culturile extratimpurii pentru care semănatul se face chiar în perioada de interdicție, se pot aplica îngrășăminte în doză redusă, de maximum 50 kg substanță activă de azot la hectar. Această doză se aplică doar dacă plantele au nevoie, în funcție de stadiul lor de dezvoltare. În interiorul solariilor și serelor, interdicția nu se aplică dacă temperatura depășește 5°C.
În privința cantităților maxime de azot, legislația este strictă. Îngrășămintele organice nu pot depăși 170 kg azot pe hectar pe an. Pentru îngrășămintele chimice, limita diferă în funcție de panta terenului. Pe terenurile cu pantă de până la 12%, se pot aplica 150 kg azot la porumb și sfeclă, 120 kg la grâu și rapiță și 100 kg la alte culturi. Pe terenurile mai înclinate, dozele scad la 120, 90 și, respectiv, 80 kg azot pe hectar. Pentru livezi, vii și alte culturi permanente, limita este de 100 kg azot, iar pentru pajiștile permanente, de 80 kg azot pe hectar pe an, fiind necesar un plan simplificat de fertilizare.
Dacă fermierii folosesc studii agrochimice, cantitățile de azot se calculează în funcție de producția planificată și de nivelul de aprovizionare al solului, însă rămâne obligatoriu ca azotul provenit din îngrășăminte organice să nu depășească 170 kg pe hectar pe an. Presiunea nutrienților pe exploatație se determină pe baza cantității de azot produs în fermă și a cantităților aduse din exterior, raportate la suprafața pe care se aplică îngrășămintele. Valoarea finală trebuie să fie întotdeauna sub limita legală.
