BASF Agricultural Solutions România
Agricultură

Contact

Cum poate depăși micul fermier nivelul de subzistență

23 sept. 2016

Editorial: Ce variante au micii fermieri pentru dezvoltarea fermei?

Agricultura a ajuns să contribuie din ce în ce mai puțin la Produsul Intern Brut. Dacă în urmă cu 20 de ani agricultura avea o contribuție de 18% în PIB, în 2015 ponderea a scăzut dramatic la 4,8% pentru că sectorul nu a depășit încă nivelul de subzistență.


Cum ar putea fi redresată situația? Prin investiții. Care este singura variantă pentru ca țăranul român să obțină bani pentru modernizarea fermei sale? Fondurile europene. Iar bani de la UE cum se obțin? Prin multă birocrație și cofinanțare. Cum se evită birocrația stufoasă? Autoritățile promit simplificarea procedurilor. Cum se obține cofinanțarea? Prin intermediul instituțiilor bancare sau instituțiilor financiare nebancare (IFN), pentru că în exercițiul financiar 2014-2020 și ele pot finanța proiectele europene. Cine obține cofinanțare de la bănci? Fermierii mari și cei care dau adeverință de la Agenția pentru Plăți din Agricultură. Cine finanțează micii fermieri? IFN-urile, dar acestea au un buget mic de finanțare: 5,5 miliarde de lei, în timp ce băncile au 13,3 miliarde de lei.


Agricultura este un sector subfinanțat pentru micii agricultori. Cât de importanți sunt micii fermieri? Potrivit statisticilor Eurostat, la nivelul Uniunii Europene există peste 10 milioane de ferme, din care mai mult de o treime se regăsesc în România. Trei sferturi din exploatațiile agricole din România au sub două hectare. Chiar și o statistică locală realizată de Ministerul Agriculturii arăta că din 1.270.000 de fermieri, circa 800.000 erau fermieri cu suprafeţe între 1 şi 5 hectare. Ceea ce înseamnă că agricultura de subzistență încă se mai practică la o scară largă în România.


Cine pune piedică investițiilor în agricultură?


În aceste condiții multe ferme nu au ajuns să fie modernizate. Și atunci, ne întrebăm care este soluția? Și revenim la investiții. Câte investiții s-au făcut în agricultura autohtonă? Între 2007-2013, România a accesat fonduri pentru agricultură în valoare de 7,15 miliarde de euro, sumă care nu a fost suficientă. Ce bani se pot accesa până în 2020? Aproape 9,5 miliarde de euro. Ce pot face ei cu banii? Pot cumpăra noi utilaje agricole, astfel încât să-și crească productivitatea în fermă. Dar dacă țaranul român își modernizează ferma și produce legume, are cui să vândă? Nu prea are piață de desfacere, deoarece hipermarketurile vor o anumită calitate și cantitate. Iar de cele mai multe ori, micii producători nu pot asigura una sau alta.


Micul fermier nu poate livra astfel, așa că ce poate el să facă? Trebuie să se asocieze, pentru că doar așa se poate negocia mai bine prețul produsului. Și în cele din urmă legumele țăranului român ajung în supermarket. Dar acestea nu prea sunt la mare căutare dacă nu sunt perfecte. Clientul român s-a învățat să cumpere roșii mari si frumoase din Polonia pentru că oricum sunt și mai ieftine față de cele românești.


Oare nu însuși clientul român pune o piedică producătorilor locali prin noile obiceiuri de consum? Nu tocmai această preferință, pentru produse care arată bine la raft, dar nu au gust, este unul dintre factorii care determină supermarketurile să importe bunuri agroalimentare? Și atunci o variantă ar fi exportul. Dar cum să ajungi la export, când România livrează în cea mai mare parte materie brută și prea puțin produse finite. În același timp importurile sunt mult peste exporturi.


De fapt, de ce are nevoie micul fermier român?


Astfel, deficitul comercial al României a fost negativ din 2002, excepție făcând anii 2013 și 2014. În 2015 a redevenit negativ. În primele cinci luni din 2016, deficitul balanței comerciale cu produse agroalimentare s-a adâncit la aproape 570 de milioane de euro. Produsele finite autohtone nu sunt competitive, de aceea nu ajung pe piața din Europa. Cauzele sunt multe, dar poate cea mai importantă rămâne prețul. În lipsa unor programe de sprijin pentru fermieri, aceștia pur și simplu nu pot concura cu cei din UE sau alte țări.


Nu e singurul aspect, însă. Micul fermier din România nu are și nici nu va avea puterea necesară pentru a livra mult și bine. Sau pentru a procesa materia primă. Mai simplu spus, micul fermier are nevoie de curaj pentru a ieși dintr-o carapace. E nevoie de curaj și încredere în celălalt pentru a se asocia. Dar agricultorul român are nevoie de curaj și pentru a ieși din zona de confort în care stă de prea mult timp. Poate că ar fi momentul să se confrunte și cu alte incertitudini, în afară de cea a ploii. Poate că ar fi momentul să intre în hora accesării fondurilor europene, să se implice activ în dezvoltarea fermei, în achiziția de utilaje, produse de protecție a plantelor și tehnologii performante.


Și până la urmă ce sorți de izbândă are micul fermier în România? E greu de spus, în momentul de față. Dar se poate spune sigur că soluții nu sunt doar investițiile și speranța că autoritățile vor crea un mediu propice pentru dezvoltare. Nu. Micul fermier român trebuie să aibă viziune și încredere. Astfel, poate ajunge la nivelul la care subvenția să fie mai mult un bonus pentru el, nu o necesitate.

Diana State

Jurnalist cu peste 7 ani de experiență în presa națională. De-a lungul anilor, a semnat pentru publicații de renume, precum Adevărul, Curierul Național, sau revista Capital. În prezent, Diana este specializată pe domeniul agricol și semnează articole pentru agenția News.ro. Din postura de jurnalist, este în permanență în contact atât cu fermierii, cât și cu autoritățile, reușind să surprindă fenomenul din perspectiva ambelor tabere.

Mergi sus