Roller-coaster pe piața cerealelor

Ce se întâmplă cu prețul grâului?

Începutul lunii septembrie a adus un șoc pozitiv pentru fermieri: grâul a atins un vârf de aproximativ 256 de euro pe tonă, cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Bucuria n-a durat însă mult. În doar câteva zile, prețurile s-au prăbușit cu circa 20 de euro pe tonă, după care au reușit să mai recupereze puțin teren.

Pe bursa Euronext, contractele pentru livrare în decembrie 2026 au crescut cu 3 euro, ajungând la 244 euro/tonă.

Livrările pentru martie 2027 au urcat cu 2,50 euro, ajungând la 244,50 euro/tonă.

Pe scurt, piața este extrem de sensibilă: orice zvon despre vreme, stocuri sau război mișcă imediat banii investitorilor.

Australia și Canada salvează situația la grâu

Din fericire, raportul USDA de la jumătatea lunii septembrie ne arată că la nivel global nu ducem lipsă de grâu. Producția mondială pentru sezonul 2026/2027 este estimată să treacă de 822 de milioane de tone.

De unde vine acest plus de optimism? Australia a dat lovitura cu o recoltă mult mai mare decât se aștepta toată lumea, fiind pregătită să dea o mână de ajutor la exporturi.

Canada stă și ea foarte bine pe partea de grâu de calitate superioară. Aceste țări reușesc să acopere din golurile lăsate de problemele din alte regiuni.

Regiunea Mării Negre ține prețurile sub tensiune

Problema cea mare a grâului acum este cum ajunge el la cumpărători. Regiunea Mării Negre rămâne cel mai mare focar de risc. Atacurile asupra porturilor și problemele logistice din Rusia și Ucraina blochează sau îngreunează transporturile.

Din această cauză, țări din Asia, Africa sau Orientul Mijlociu au început să se orienteze spre alți furnizori, cumpărând masiv din Australia sau Argentina.

Această mutare a clienților schimbă regulile jocului și pentru fermierii din Europa, care trebuie să fie foarte atenți la concurența internațională.

Argentina dă lovitura cu o recoltă-mamut de porumb

La porumb, situația arată cu totul altfel datorită Americii Latine. Argentina are o recoltă uriașă, estimată la 71,7 milioane de tone. În august și septembrie, exporturile lor au explodat la 10 milioane de tone (de trei ori mai mult decât media normală), reușind să acopere lipsa porumbului ucrainean.

Statele Unite au înregistrat o ușoară scădere a producției prognozate de USDA.

Uniunea Europeană rămâne stabilă, produce în jur de 50,6 milioane de tone, dar va trebui să importe cam 23,5 milioane de tone.

Ce fac orzul, rapița și soia?

Orzul stă și el foarte bine. Australia a anunțat o recoltă-record de 17,1 milioane de tone, la care se adaugă plusuri venite din Ucraina și Kazahstan.

La rapiță, prețurile joacă încontinuu alături de prețul petrolului și al uleiurilor vegetale folosite pentru biocombustibili. În plus, lipsa rapiței ucrainene pe piața UE ține prețurile sus, în jur de 552,50 euro/tonă.

SUA a raportat o recoltă record de soia, iar cererea uriașă venită din China menține prețurile la niveluri ridicate.

Mesajul pieței

Marfă este destulă pe glob, dar nimeni nu garantează că ea va ajunge ușor și la timp acolo unde este nevoie. Pentru fermierii români, asta înseamnă că nu mai este de ajuns să se uite doar la ce se întâmplă în țară, ci trebuie să urmărească atent mișcările din Australia, America sau Marea Neagră.