Transformările rurale și noile sisteme agro-alimentare

Situația demografică și urbanismul la nivelul Uniunii Europene

Uniunea Europeană, din perspectivă demografică, potrivit datelor Eurostat, la 1 ianuarie 2020 se afla pe locul al treilea în clasamentul mondial, cu o populație de aproximativ 447,3 milioane de locuitori (9,2% din cei 7,8 miliarde de oameni de pe Terra). Continentul european a pierdut suprafețe agricole însemnate, ca urmare a extinderii orașelor și a transformărilor din mediul rural iar, odată cu ieșirea Marii Britanii din structura sa, a pierdut și 67 milioane de oameni.

În România, suprafața agricolă este în scădere

România, deși în ultimii ani a consemnat o scădere a populației, se află în topul țărilor membre ale UE în care se localizează mai mult de două treimi din populația Uniunii Europene (4,3%), urmată de Țările de Jos (3,7%) și precedată de Polonia, Spania, Italia, Franța și Germania. Suprafața agricolă utilizată a scăzut față de anul 2010 cu 543 mii ha, ceea ce reprezintă 4,1% din totalul de 12,8 milioane hectare de teren agricol, potrivit rezultatelor provizorii ale celui mai recent Recensământ General Agricol runda 2020. Concomitent, față de anul 2010, s-a redus și numărul exploatațiilor agricole, de la 3859 mii până la 2887 de mii (reducere cu 25,2%).

Specialiștii subliniază faptul că între urmările firești ale acestor evoluții se numără cerința de sporire a producției agricole pe unitatea de suprafață, atragerea suprafețelor peri-urbane și urbane în sistemele alimentare pe principiul lanțului scurt, precum și accentuarea semnalelor și acțiunilor de reducere a pierderilor și risipei de alimente, de materii prime și de sub-produse din industria agro-alimentară.

Fermerii au nevoie de susținere pentru menținerea nivelului actual de producție agricolă

La rândul lor, fermierii și producătorii de alimente semnalează faptul că, dacă nu vor fi susținuți suficient și în mod constant, nu vor reuși să răspundă necesității de a crește productivitatea și, mai rău, nici măcar nu vor reuși să mențină nivelul actual de producție, accentuându-se pericolul insecurității alimentare. Îngrijorător este faptul că la toate problemele evocate mai sus se adăugă cel puțin alte două categorii de provocări imposibil de depășit în mod individual, respectiv un model climatic tot mai nefavorabil agriculturii și un cadru legislativ articulat pe ambiții de mediu considerate excesiv de restrictive și, chiar, păguboase, în raport cu legislația mai relaxată de pe alte continente. „Fermierii europeni (prin poziția exprimată de Copa-Cogeca) subliniază că sunt într-un pericol iminent de a nu mai putea face față concurenței de pe piața mondială și că este esențială coerența dintre toate politicile UE: PAC, Green Deal și politica comercială. Comisia trebuie să garanteze că importurile din țări terțe respectă, la nivel de fermă, toate standardele de producție impuse producătorilor locali. Dar este acest lucru cu adevărat posibil? Mai ales în condițiile liberalizării comerțului? Ne putem aștepta ca fermierii din țările terțe să excludă 10% din suprafața agricolă de la producție, așa cum li se cere fermierilor din UE în cadrul Acordului verde? Câte substanțe active pentru protecția plantelor au la dispoziție concurenții de pe alte meridiane? Managerii de risc europeni interzic aproape săptămânal pesticide în baza principiului precauției, dar uită de celălalt principiu major care ar trebui să le guverneze deciziile, cel al inovării, care ar trebui să aducă pe piață noi produse și tehnologii sigure. Agricultura a devenit din ce în ce mai globalizată de-a lungul anilor, deci există riscul ca competitivitatea acestui sector în UE sa fie erodată de dumpingul climatic din țări care nu vor avea aceeași abordare în materie de mediu și climă. Aceasta va duce, de fapt, la relocarea emisiilor de carbon : producătorii UE ar fi pur și simplu înlocuiți de producători de alimente care nu au aceleași constrângeri costisitoare. În schimb, dacă sunt încurajați să adopte politici de sechestrare a carbonului, fermierii din UE ar putea contribui la atingerea țintelor de sustenabilitate ale UE”, arăta Forumul APPR, organizație națională de fermieri și procesatori a cărei reprezentantă (Cristina Cionga, director adjunct Forum APPR), deține din data de 8 martie 2023 funcția de Vicepreședinte al Grupului de Lucru „Cereale” în cadrul COPA-COGECA.

Consolidarea sistemelor alimentare din rural, urban și peri-urban, o posibilă soluție

Conștientinzând accentuarea dramatică a complexității problemelor și căutând soluțiile optime pentru a asigura securitatea alimentară și accesul echitabil la hrană pentru întreaga populație mondială (aflată, la rândul său, în creștere), specialiștii devin tot mai preocupați de consolidarea sistemelor alimentare, inclusiv a celor urbane și peri-urbane aflate în expansiune, în contextul transformării din ultimii ani a mediului rural. În această perioadă, Grupul de experți la nivel înalt pentru securitatea alimentară și nutriție (HLPE-FSN) din cadrul FAO-ONU desfășoară o consultare mondială, pentru elaborarea unui raport care va fi prezentat la cea de-a 52-a sesiune plenară a CFS în octombrie 2024. “În lipsa unei planificări specifice a sistemului alimentar, vânzarea și consumul de alimente foarte procesate este în creștere în majoritatea centrelor urbane, în timp ce comerțul local, inclusiv din zonele peri-urbane și urbane, care oferă alimente sănătoase, proaspete, la prețuri accesibile și adesea în cantități mai mici, este neglijat, contribuind la așa-numitele „deșerturi alimentare”. Aceste tendințe au de obicei un impact negativ asupra securității alimentare și nutriției (Peyton, Moseley și Battersby, 2015; Battersby, 2017; Acharya et al., 2020). Orașele pierd rapid terenuri agricole peri-urbane, care le-au furnizat istoric alimente proaspete și sănătoase. Aceste tendințe înseamnă că zonele urbane și peri-urbane concentrează și riscuri de insecuritate alimentară și malnutriție, care au devenit clare în timpul pandemiei de COVID-19 și care au fost exacerbate de dezastrele naturale și de conflicte. În același timp, zonele urbane și peri-urbane sunt pline de resurse, servind drept noduri pentru educație, tehnologie și inovare, sănătate și servicii sociale, precum și pentru producția, procesarea și distribuția alimentelor, toate acestea fiind roluri care ar putea fi îmbunătățite”, puncta FAO-ONU.

Rămâne de văzut cum vor răspunde specialiștii internaționali care recomandă guvernelor direcții de acțiune și de politici specifice, problematicilor și opiniilor care deja își găsesc ecouri similare în multe părți ale lumii, semn că într-adevăr provocările legate de asigurarea securității alimentare și de accesul echitabil la hrană se manifestă într-un sistem globalizat, care ar trebui să asigure inclusiv premise egale în privința condiționalităților din domeniul obținerii alimentelor, depozitării și distribuirii acestora către populație.