Adaptarea culturilor la temperaturi ridicate: măsuri eficiente pentru menținerea productivității
05.12.2025
Temperaturile ridicate afectează culturile horticole prin apariția unor efecte precum: stresul abiotic, instalarea bolilor și atacul dăunătorilor. Este necesară adaptarea lucrărilor de întreținere și protecție pentru a menține productivitatea plantațiilor pomicole sau viticole.
Schimbările climatice intensifică provocările agriculturii, iar temperaturile ridicate reduc producțiile de fructe și legume prin apariția agresivă a bolilor, a dăunătorilor și a dezechilibrelor nutriționale. Factorii abiotici, precum seceta sau radiația solară ridicată, accentuează vulnerabilitatea culturilor și impun soluții eficiente pentru adaptarea plantelor de cultură la aceste fenomene semnificative și des întâlnite în ultima perioadă. Află cum poți menține productivitatea în condiții de stres termic prin tehnologii de ultimă generație și bune practici agricole!
CUPRINS:
Schimbările climatice: o scurtă clarificare
Schimbările climatice includ următoarele fenomene:
- creșterea temperaturilor medii anuale (temperaturi ridicate);
- distribuția neuniformă a precipitațiilor;
- secetă;
- variații mari de temperatură (între zi și noapte);
- înghețuri târzii de primăvară;
- fenomene meteorologice extreme:furtunile violente, grindina, inundații.
Influența temperaturilor ridicate asupra culturilor
Schimbările climatice din ultimii ani au demonstrat un impact tot mai puternic asupra agriculturii, în special prin creșterea frecvenței zilelor cu temperaturi ridicate. Anii 2024 și 2025 au adus în România abateri termice majore, confirmând tendința de încălzire și efectele negative asupra productivității agricole.
Date statistice, potrivit Administrației Naționale de Meteorologie[1]:
- În 2024, regimul termic a fost cald în cea mai mare parte a României, cu abateri ale temperaturii medii anuale de peste +2,0 °C;
- Iunie 2025 a fost a treia cea mai caldă lună iunie din perioada 1901–2025, după 2024 și 2019, cu o medie lunară de 22,1 °C și valori maxime de peste 40 °C în sudul țării;
- Iulie 2025 a atins maxime extreme, până la 43,4 °C la Calafat (temperatura maximă lunară), egalând sau depășind recordurile absolute la 11 stații meteorologice;
- În august 2025, temperatura medie lunară a fost de 22,4 °C, cu 21-25 de zile tropicale (când temperatura maximă ≥ 30 °C) și maximum 10 zile caniculare (când temperatura maximă ≥ 35 °C) în sud.
De exemplu, impactul temperaturilor ridicate asupra viței de vie se resimte printr-o serie de dezechilibre fiziologice și tehnologice:
- Stresul termic și stresul hidric. Depășirea pragului de 35 °C determină arsuri pe frunze și struguri, iar lipsa apei amplifică pierderile de producție;
- Diminuarea fotosintezei. La temperaturi extreme, plantele își reduc procesul de fotosinteză, ceea ce încetinește acumularea de substanțe nutritive esențiale în struguri;
- Scăderea producției de struguri. Căderea florilor, maturarea accelerată și dezechilibrele între zaharuri și aciditate duc la diminuarea volumului recoltei;
- Limitări în vinificație. Calitatea vinului este afectată prin reducerea aromelor complexe.
Este necesară ajustarea tehnologiilor de întreținere și aplicarea unor practici agricole adaptate, pentru a limita efectele negative ale valurilor de căldură.
Seceta, diferențele mari de temperatură dintre zi și noapte, precipitațiile neuniforme, pierderile de producție dramatice, în special în zonele sudice și estice ale țării, unde resursele de apă sunt deja limitate - sunt câteva dintre fenomenele resimțite în ultimii ani.
Pe termen lung, strategiile agricole moderne trebuie să se concentreze pe adaptarea culturilor la temperaturi ridicate, prin măsuri ca: selecția soiurilor rezistente, rotația culturilor, gestionarea eficientă a resurselor de apă, protecția eficientă împotriva bolilor și dăunătorilor. Astfel, fermierii pot reduce riscurile și pot menține productivitatea chiar și în condiții climatice dificile.
Strategii eficiente pentru adaptarea culturilor la schimbările climatice
Schimbările climatice influențează direct viabilitatea culturilor agricole și horticole. Pentru a asigura rezistența acestora în fața secetei, valurilor de căldură sau înghețurilor târzii, sunt necesare strategii adaptate fiecărei culturi și fiecărei zone de producție.
De exemplu, în plantațiile pomicole și viticole, recomandăm:
- În perioada vegetației, lucrările solului trebuie efectuate în funcție de precipitații și de deficitul de apă din sol. În acest mod, se evită pierderile inutile de umiditate și se îmbunătățește capacitatea de reținere a apei;
- Scarificarea solului permite eliminarea rădăcinilor superficiale și pătrunderea apei în profunzime, reducând efectele secetei;
- Selecția soiurilor adaptate la zona geografică garantează o mai bună rezistență în condiții climatice variabile și extreme.
- Utilizarea de portaltoi adânc înrădăcinați asigură accesul la rezerve de apă din straturile profunde ale solului;
- Mulcirea și benzile înierbate contribuie la scăderea temperaturii solului, mențin umiditatea și diminuează stresul asupra plantelor;
- Administrarea îngrășămintelor se face doar după cartarea agrochimică, pentru a oferi o nutriție echilibrată, care ajută plantele să reziste mai bine la secetă și îngheț;
- Tăierile și lucrările în verde au rolul de a regla încărcătura de rod și de a direcționa resursele către fructe;
- Udările în zonele irigabile trebuie aplicate încă din toamnă, pentru a completa deficitul de apă și pentru a asigura o pornire viguroasă în vegetație. Normele de udare calculate corect previn pierderile de apă și susțin dezvoltarea rădăcinilor;
- Perdelele forestiere și plasele de protecție creează microclimate favorabile, reducând riscul de stres abiotic și protejând culturile de fenomenele extreme;
- Tratamentele preventive protejează culturile prin acțiune timpurie și eficientă;
- Normarea la timp a producției evită supraîncărcarea plantelor și sporește calitatea recoltei.
În horticultură, inclusiv în cazul plantelor ornamentale , schimbările climatice impun tehnologii noi și selecția unor soiuri mai tolerante. Plantele decorative, prin natura lor, sunt adesea cultivate în spații expuse direct la zone însorite și la fluctuații bruște de umiditate. Alegerea unor varietăți rezistente, utilizarea mulcirii pentru protecția solului și instalarea de sisteme de protecție împotriva razelor solare intense devin importante pentru menținerea calității estetice și a valorii comerciale. Aceste măsuri susțin adaptarea plantelor la diferite condiții de mediu, contribuind la menținerea productivității și a calității culturilor într-o agricultură expusă provocărilor climatice.
Revyona®: Protejează-ți culturile cu o soluție dovedită rezistentă la radiațiile UV
Radiația UV (ultraviolete) se referă la radiația electromagnetică emisă de Soare, cu lungimi de undă mai scurte decât lumina vizibilă, situate între 100 nm și 400 nm. Radiația UV este invizibilă pentru ochiul uman, dar are efecte importante în agricultură.
Radiațiile ultraviolete au un impact negativ major asupra tratamentelor fitosanitare, deoarece pot provoca degradarea chimică a substanțelor active și instabilitatea formulărilor. În culturile de viță de vie și pomi fructiferi, acest lucru înseamnă reducerea eficacității și riscul pierderilor de producție. În acest sens, Revyona® - cu rezistență la indice UV dovedită - reprezintă o soluție inovatoare, care nu este degradată de acțiunea razelor solare și își păstrează performanța chiar și în condiții de expunere prelungită.
Prin caracteristicile sale, Revyona® sprijină adaptarea plantelor la schimbările de mediu, oferind protecție împotriva unor boli importante care afectează culturile horticole. Formularea sa modernă permite acțiunea în diverse situații, de la perioade umede la intervale secetoase, fiind utilizată cu succes atât la vița de vie, cât și în livezile de pomi fructiferi, atunci când se respectă instrucțiunile de pe ambalaj de aplicare a tratamentelor:
- Viță de vie (struguri de masă și pentru vin): Revyona® combate eficient două dintre cele mai agresive boli: făinarea viței de vie (Erysiphe necator) și putregaiul negru (Guignardia bidwellii). În aplicări preventive, eficacitatea împotriva făinării atinge 99%, iar în tratamentele curative ajunge la 91%. Într-un studiu BASF, realizat pe ciorchini infectați cu o populație de Erysiphe necator, care includea 35% fenotipuri cu mutația Y136F, asociată rezistenței la triazoli, Revyona® a obținut un control de 99%, cu 39% mai ridicat față de un triazol convențional testat, a cărui eficacitate era de 60%. Pentru putregaiul negru, testele au arătat o eficacitate de 100% pe ciorchini, oferind protecție completă chiar și în condiții de presiune ridicată a infecției.
- Măr și păr: Revyona® asigură combaterea rapănului la măr (Venturia inaequalis), rapănului la păr (Venturia pyrina) și a făinării mărului (Podosphaera leucotricha), atât pe frunze, cât și pe fructe. Eficacitatea dovedită în multiple teste s-a situat la un nivel foarte ridicat, de aproximativ 90%. Un aspect foarte important și unic este faptul că eficacitatea produsului este constantă, indiferent dacă temperatura în momentul aplicării este sub 13°C sau atinge valori ridicate de 25°C;
- Specii sâmburoase (cireș, prun, piersic, cais, nectarin): În aceste culturi, Revyona® este eficient împotriva moniliozei (Monilinia spp.). Performanța rămâne constantă și în condiții de temperaturi variabile, ceea ce confirmă stabilitatea formulării și încrederea pe care pomicultorii o pot avea în acest fungicid.
Rolul geneticii plantelor în dezvoltarea rezistenței la temperaturi foarte ridicate
Genetica joacă un rol-cheie în capacitatea speciilor cultivate de a suporta stresul termic. Prin selecția și ameliorarea soiurilor, cercetătorii urmăresc introducerea unor trăsături precum rezistența la deshidratare, stabilitatea proceselor fotosintetice la temperaturi extreme sau o eficiență mai mare în utilizarea resurselor de apă. Aceste caracteristici permit obținerea unor plante capabile să continue ciclurile de dezvoltare chiar și atunci când valorile termice depășesc pragurile optime pentru creștere.
Un alt aspect al geneticii îl reprezintă adaptarea mecanismelor interne ale plantelor, cum ar fi sinteza proteinelor de șoc termic, reglarea stomatelor sau acumularea de metaboliți secundari cu rol protector. Prin astfel de procese, plantele dezvoltă o mai bună toleranță la fluctuațiile bruște de temperatură, reduc pierderile cauzate de arsurile solare și își mențin potențialul productiv. Cercetarea genetică devine, așadar, un instrument indispensabil în consolidarea rezilienței culturilor agricole.
Schimbările climatice amplifică presiunea asupra agriculturii, iar metodele eficiente trebuie să îmbine tehnologiile de protecție, bunele practici de gestionare a resurselor și selecția genetică a soiurilor rezistente. Prin adaptarea plantelor la temperaturi foarte ridicate, fermierii pot menține stabilitatea producțiilor și pot asigura continuitatea lanțului alimentar într-un mediu agricol tot mai expus la extreme climatice.
[1] “Caracterizări Climatologice Lunare.” Administrația Națională de Meteorologie , 2021, www.meteoromania.ro/clim/caracterizare-lunara/index.html (accesat la 29.09.2025).
