Căderea prematură a fructelor în plantațiile pomicole: cauze și soluții pentru protejarea recoltei

Ce înseamnă căderea prematură a fructelor și cum afectează randamentul livezilor?

Căderea prematură a fructelor reprezintă desprinderea timpurie a fructelor de pe ramurile pomilor, înainte de atingerea maturității fiziologice sau comerciale. Acest fenomen poate avea cauze multiple și afectează aproape toate speciile pomicole (de exemplu, mărul, părul, gutuiul, cireșul, piersicul, caisul, prunul etc.), având consecințe directe asupra cantității și calității producției.

Randamentul livezilor este grav compromis atunci când căderea fructelor apare frecvent sau se manifestă pe suprafețe mari. De exemplu, în cultura mărului , pierderile cauzate de acest fenomen pot ajunge la 20-30% din producția potențială. Căderea prematură a merelor este adesea legată de dezechilibre nutriționale, infecții bacteriene sau fungice ori de condiții climatice neprielnice. Utilizarea regulatorilor de creștere poate reduce considerabil aceste pierderi și poate stabiliza producția anuală.

Fructele căzute la sol devin surse de infecții, atrag dăunători și pot afecta negativ ciclurile următoare de vegetație. Identificarea tipului de cădere - fiziologică (naturală, parte din autoreglarea pomului), patologică (provocată de boli sau dăunători) sau mecanică/accidentală (produsă de factori externi: vânt, ploi torențiale, loviri mecanice, vibrații) - este primul pas în stabilirea celor mai bune măsuri de prevenire.

Cauzele principale ale căderii premature a fructelor

Pentru a gestiona eficient acest fenomen, este necesară o analiză clară a factorilor declanșatori, care pot fi fiziologici, nutriționali, climatici, patologici sau hormonali.

Dezechilibre fiziologice și nutriționale

Un aport dezechilibrat de macro și microelemente, în special deficiențele de bor, calciu sau potasiu, poate duce la o slabă retenție a fructelor pe ramuri. De exemplu, în cultura prunului , aceste carențe favorizează dezvoltarea vegetativă excesivă (frunze, lăstari), în detrimentul celei generative (fructe). Excesul de azot și lipsa microelementelor conduc, astfel, frecvent la căderea fructelor la prun, un fenomen agravat de alternanța de rodire și de lipsa răriri fructelor.

La culturile pomicole, deficiențele de calciu accelerează procesul de maturare a fructelor, ceea ce conduce la căderea prematură a acestora și crește riscul apariției bolilor de depozit, iar lipsa potasiului în fazele de mărire a fructelor poate duce la slăbirea mecanică a pedunculului și desprinderea timpurie a rodului.

Stresul hidric și condițiile meteorologice extreme

Condițiile climatice extreme, precum grindina, vânturile puternice sau valurile de căldură, provoacă leziuni mecanice și dezechilibre fiziologice care afectează retenția fructelor în pom până la maturitatea deplină/coacere. În perioadele de caniculă, au loc pierderi mari de apă din țesuturile plantei și fructelor, slăbind capacitatea pomilor de a susține fructele până la maturare. Solurile slab drenate agravează fenomenul prin reducerea oxigenării rădăcinilor, ceea ce accentuează stresul metabolic. Variațiile bruște de temperatură amplifică impactul stresului termic la pomi , generând dezechilibre hormonale și declanșând căderea timpurie a fructelor.

Oscilațiile de umiditate din sol, fie din cauza secetei, fie din cauza ploilor abundente, afectează capacitatea pomului de a menține un aport constant de apă și nutrienți. Deficitul hidric reduce turgescența celulară și încetinește transportul substanțelor nutritive, slăbind conexiunea dintre fruct și ramură. Excesul de umiditate, în schimb, poate duce la fisurarea fructelor sau la sufocarea rădăcinilor. Dezechilibrele frecvente favorizează căderea prematură a rodului, mai ales în etapele critice de creștere.

Infecții fungice, bacteriene și atacuri de dăunători

Bolile fungice precum rapănul, monilioza sau ciuruirea frunzelor afectează direct rezistența fructelor pe ramuri, prin compromiterea țesuturilor și reducerea vitalității pomului. În cultura de gutui , aceste infecții duc frecvent la pierderi de rod înainte de maturare. Fructele afectate prezintă pete, deformări sau slăbirea pedunculului, ceea ce le face vulnerabile la cădere. Așadar, dacă te întrebi de ce cad gutuile înainte să se coacă, este posibil ca problemele să fie de natură patologică (de exemplu, cauzate de focul bacterian Erwinia amylovora ), agravate de lipsa tratamentelor fitosanitare adecvate.

Infecțiile bacteriene, precum cancerul bacterian (cauzat de Agrobacterium tumefaciens), pot bloca vasele conducătoare, afectând fluxul de nutrienți și declanșând căderea prematură.

Monilioza (Monilinia laxa) afectează fructele la sâmburoase, apare deseori și căderea lor prematură, cauzând și pierderi economice semnificative. Fructele nu mai pot fi valorificate.Utilizarea materialului săditor contaminat, lipsa igienei în livadă și aplicarea incorectă a tratamentelor contribuie la răspândirea agenților patogeni.

Dăunătorii care sapă galerii sau înțeapă țesuturile, de exemplu, viermele merelor, viespea merelor, cariul lemnului, provoacă slăbirea fructelor și devitalizarea ramurilor. Combinația dintre stresul biotic și absența măsurilor preventive favorizează pierderi masive de producție.

Polenizare deficitară și probleme hormonale

Calitatea polenizării influențează direct dezvoltarea fructelor și retenția acestora pe ramuri. În perioade reci și ploioase, polenizatorii naturali, cum sunt albinele, își reduc activitatea, ceea ce duce la o legare deficitară a fructelor. Polenizarea incompletă generează fructe cu semințe puține sau absente, ceea ce semnalează planta să renunțe la ele pentru a conserva resursele. Dezechilibrele hormonale pot perturba sinteza substanțelor necesare susținerii fructului.

În cultura părului , problema este agravată de lipsa soiurilor polenizatoare compatibile sau de alegerea incorectă a acestora. Polenizarea încrucișată este recomandată chiar și pentru soiurile considerate autofertile, pentru a stimula producția. Intervențiile externe cu stimulatori hormonali pot corecta parțial dezechilibrele și pot reduce pierderile de rod.

Măsuri preventive și corective pentru prevenirea căderii premature

Prevenirea eficientă a acestui fenomen începe cu un plan integrat de măsuri agronomice și fitosanitare, adaptat speciei și condițiilor locale. Este necesar să asigurăm un echilibru între nutriție, irigare, protecție fitosanitară și intervenții mecanice în livadă. Alegerea corectă a tratamentului pentru căderea fructelor depinde de identificarea exactă a cauzei și aplicarea lui în fazele optime.

Managementul echilibrat al fertilizării și irigării

Managementul nutritiv și hidric al plantațiilor pomicole are un rol determinant în menținerea echilibrului fiziologic și în asigurarea unei fructificări stabile. Aplicarea rațională a îngrășămintelor trebuie corelată cu fazele fenologice ale speciei, pentru a susține procesele metabolice și acumulările de substanță uscată. Regimul de irigare se ajustează în funcție de variațiile în cerințele de apă ale pomilor și de capacitatea de reținere a solului, evitând șocurile hidrice care pot declanșa căderea prematură a fructelor.

Schema de fertilizare trebuie adaptată în funcție de textura solului, gradul de aprovizionare cu elemente nutritive și cerințele specifice ale soiului cultivat. Administrarea echilibrată a macroelementelor sprijină formarea pedunculului și coeziunea celulară a fructelor. Irigarea controlată, bazată pe tensiometre de sol și monitorizarea evapotranspirației, optimizează absorbția nutrienților și reduce incidența dezechilibrelor fiziologice.

Rărirea fructelor: momentul optim și tehnica aplicării

Rărirea manuală sau chimică ajută la reglarea încărcăturii de rod și previne epuizarea pomului. Această intervenție se realizează în fazele incipiente de dezvoltare, imediat după legarea fructelor. Se urmărește menținerea unui raport echilibrat între frunze și fructe pentru a susține nutriția optimă.

Rărirea realizată în mod neuniform poate cauza suprasolicitarea unor ramuri, ceea ce duce la căderi localizate. Se recomandă rărirea în zile răcoroase, pentru a evita stresul termic suplimentar. La speciile cu tendință de alternanță de rodire (de exemplu, mărul), această practică este necesară pentru uniformizarea producției.

Tratamente fitosanitare corect aplicate

Aplicarea corectă a fungicidelor pentru pomi fructiferi este esențială în prevenirea infecțiilor care slăbesc legătura dintre peduncul și fruct. De exemplu, Delan^® Pro combate eficient rapănul la măr și păr – o boală care afectează direct caliciul și pedunculul fructului. Acest tip de infecție este una dintre cauzele frecvente ale căderii fructelor la măr și păr, mai ales în anii cu umiditate crescută. Produsele Dagonis^®, Revyona^®, Sercadis^®, Signum^®, toate din portofoliul BASF, oferă protecție împotriva bolilor fungice ce afectează diverse specii pomicole.

Aplicarea tratamentelor trebuie făcută conform stadiilor BBCH și condițiilor meteorologice. Utilizarea unor programe integrate reduce rezistența agenților patogeni și menține sănătatea pomilor pe termen lung. Supravegherea permanentă a simptomelor incipiente permite intervenții la timp și cu eficacitate maximă.

Utilizarea regulatorilor de creștere

Aplicarea regulatorilor de creștere pentru pomi fructiferi contribuie la echilibrarea vegetației și la reducerea creșterii vegetative, evitand astfel fenomenul de cădere a fructelor. Produsul controlează creșterea lăstarilor și redirecționează resursele către fructe. Regalis^® Plus – regulator de creștere pentru pomi fructiferi – este un produs de la BASF destinat culturii mărului, părului și prunului, care ajută la limitarea creșterii vegetative și la reducerea riscului de cădere. Efectul acestuia se bazează pe reducerea biosintezei giberelinelor, rezultând o fixare mai bună a fructelor. Produsul are și efect secundar asupra reducerii presiunii bolilor prin aerisirea coronamentului.

Practici agrotehnice adaptate soiului și condițiilor locale

Adoptarea unui set de bune practici personalizate în funcție de soi, tipul de sol și climatul zonei contribuie la minimizarea pierderilor. Printre acestea se află:

• alegerea soiurilor cu fructificare constantă previne dezechilibrele de producție, limitând avortarea fructelor. Astfel, livada rămâne productivă și în anii dificili din punct de vedere climatic;
• tăierile corecte de fructificare stimulează dezvoltarea ramurilor de rod și uniformizează încărcătura. Această intervenție este importantă pentru speciile sensibile la căderea prematură a prunelor;
• fertilizarea corectă permite ajustări rapide în perioadele sensibile ale dezvoltării fructului. Această strategie reduce riscul deficiențelor care conduc la slăbirea pedunculului.

Căderea prematură a fructelor poate fi controlată printr-o abordare integrată și adaptată fiecărei livezi. Identificarea corectă a cauzei și aplicarea țintită a tratamentului pentru căderea fructelor sunt cheia unei recolte sănătoase și productive. Prin corelarea măsurilor agronomice, fitosanitare și biologice, pomicultorii pot proteja eficient potențialul de producție.