Cultivarea ardeilor: Plantare, îngrijire și recoltare

• Informații generale despre ardei
• Soiuri de ardei și hibrizi
• Când se cultivă ardeii
• Condiții de climă și sol
• Cultura ardeilor în câmp
• Cultura ardeilor în sere și solarii
• Combaterea buruienilor la cultura ardeilor
• Boli și dăunatori la cultura de ardei
• Recoltarea ardeilor

Ardeiul este una dintre cele mai consumate legume din țara noastră și o cultură de interes pentru fermieri. Aflăm împreună secretele producțiilor de calitate.

Ardeiul (Capsicum annuum) este o specie a genului Capsicum, care face parte din familia Solanaceae, familie de plante superioare angiosperme dicotiledonate din ordinul lamiale.

Se cultivă pentru fructele sale, care au întrebuinţări multiple în alimentaţia omului, atât în stare proaspătă, cât şi gătită sau conservată. Este o plantă anuală erbacee, cu tendinţa de lemnificare în a doua parte a perioadei de vegetaţie. Are un habitus mediu dezvoltat, sub formă de tufă globuloasă de până la 40-50 cm înălţime şi 30-40 cm diametru. În seră, tulpina poate ajunge la 1,5 - 2,2 metri.

Conform Uniunii pentru Protecţia Originii Varietale (U.P.O.V.) exista nouă forme de bază ale fructelor de ardei: aplatizat, rotund, sub formă de inimă, pătrat, dreptunghiular, trapezoidal, triunghiular, îngust triunghiular și în formă de corn. Mărimea fructelor variază de la câţiva centimetri și câteva grame până la 20-25 cm în lungime, respectiv 250-300 de grame. Suprafaţa fructelor este lucioasă, netedă sau uşor muchiată (lobată), cu trei până la 5-7 muchii rotunjite.

Conform statisticilor FAO (Food and Agriculture Organisation of the United Nations), în lume se cultivă în prezent peste 1,2 milioane ha, cu o producţie totală de peste 14,5 milioane tone. Cele mai mari suprafeţe se întâlnesc în China (peste 95 mii ha) și în Mexic (90 mii ha). În Europa se cultivă peste 135 mii ha, cei mai mari cultivatori fiind Spania cu 23 mii ha, Bulgaria cu 23 mii ha, România cu circa 15-20 mii ha şi Ungaria cu peste 16.000 ha.

Soiuri de ardei și hibrizi

În funcţie de varietatea botanică, sortimentul de ardei se clasifică astfel:

• ardei dulci: Capsicum annuum L. var. grossum Sendt. (ardei gras şi gogoşar) și Capsicum annuum L. var. longum Sendt. (ardei lung)
• ardei iuţi: Capsicum annuum L. var. accuminatum Irish

În România se cultivă următoarele grupe horticole de ardei:

• Ardeiul gras - are fructe mari, dulci, în formă de prismă, trunchi de piramidă, inimă.
• Ardeiul gogoşar - fructe mari, dulci, rotunde, puternic turtite, cu suprafaţa mai mult sau mai puţin lobată.
• Ardeiul lung - fructe mari, dulci, cu pulpa mai subţire decât la formele anterioare, de formă conică, alungită, uneori aplatizată, drepte sau curbate.
• Ardeiul iute - fructe mici, iuţi, cu pulpa subţire, de formă conică-alungită sau sferică.
• Ardeiul de boia - fructe asemănătoare ardeiului lung sau iute, cu gust dulce sau iute, cu o mare concentraţie în pigmenţi coloranţi.

În țara noastră se întrunesc toate condițiile pentru dezvoltarea ardeilor și pentru obținerea unor producții ridicate și de calitate. Epoca de plantare diferă în funcție de maniera de cultivare - răsaduri, respectiv semănat direct în câmp. În ambele cazuri, însă, data orientativă pentru plantarea ardeilor începe după ce în sol sunt asigurate temperaturi de peste 14-15 grade Celsius (25 aprilie-15 mai).

Condiții de climă și sol

Clima și solul sunt elemente deosebit de importante în cultura ardeiului și dictează în mare măsură producția. Germinația la ardei începe de la 14 - 15 grade Celsius. Plantele cresc şi se dezvoltă optim la temperaturi de 22-25 grade Celsius. Limitele extreme admise pentru creşterea plantelor sunt cuprinse între 15 şi 35 grade Celsius.

Totodată, dezvoltarea ardeiului se realizează în condiţii optime, dacă în sol este asigurat un nivel de 70-80% din capacitatea de câmp, iar în aer o umiditate relativă de 60-70%. Necesarul de apă este mai mic în prima lună de la plantare, în vreme ce în perioadele înfloririi, fructificării şi creşterii fructelor, nevoile ardeiului pentru apă sunt maxime, recomandându-se chiar niveluri până la 90% din capacitatea de câmp.

Ardeiul solicită soluri bine structurate, uşoare, luto-nisipoase sau mijlocii, adânci, permeabile, bogate în elemente fertilizante (azot, fosfor, potasiu), cu un conţinut ridicat de humus (4-5%) şi un pH de 6-6,5. Sunt recomandate zone cu soluri aluviale, cernoziomurile levigate, solurile brun-roşcate, de pădure, luto-argiloase. Se vor evita solurile mai grele, cu permeabilitate redusă.

Plantarea ardeilor în câmp se realizează direct prin semănarea în câmp, cât și prin răsaduri. Alegerea terenului se face în funcţie de planta premergătoare. Cele mai bune premergătoare sunt speciile leguminoase (mazărea, fasolea), legumele cucurbitacee, cele din grupa cepei, legumele verdeţuri, dar şi leguminoasele perene (lucerna şi trifoiul). Se evită cultivarea după solanacee sau legume care lasă o mare rezervă de agenţi patogeni de sol (de exemplu, Fusarium).

Pregătirea terenului începe toamna cu administrarea a 40-50 tone gunoi de grajd pe hectar, 300 kg/ha superfosfat și 100 kg/ha sulfat de potasiu. Primăvara se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Pregătirea terenului implică și erbicidarea cu produse specifice.

Ardeiul este cultivat în câmp prin producerea prealabilă a răsadurilor și mai rar prin semănat direct.

Răsadurile se produc în răsadniţe, spaţii încălzite (sere şi solarii). Răsadurile se produc la pat, în cuburi nutritive sau în palete alveolare. Producerea răsadurilor începe deseori în următoarele perioade:

• ardeiul gras pentru cultură timpurie: în perioada 20-25 februarie
• ardeiul gras pentru culturile obişnuite de vară: între 25 februarie - 15 martie
• ardeiul lung şi gogoşarii pentru culturile târzii în perioada 5-20 martie

Pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se folosesc 1,2 - 1,5 kg sămânţă. Se seamănă în rânduri, la distanţe de 8-10 cm, şi la 2-3 cm pe rând, rezultând undeva la 400 - 500 fire pe metru pătrat. Este recomandată menținerea unei temperaturi între 22 și 25 de grade Celsius ziua şi 18 - 20 grade Celsius noaptea. Până la plantarea în câmp se fac aerisiri, tratamente fitosanitare și se aplică îngrăşăminte foliare.

Vârstă optimă a răsadurilor este de 60-65 de zile. Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadului se udă abundent. Plantarea începe când în sol se înregistrează 15 grade Celsius, se plantează mai întâi ardeiul gras timpuriu, în perioada 25 aprilie-5 mai, apoi ardeiul gras, gogoşar şi lung în perioada 5-20 mai.

Distanţele de plantare diferă în funcție de varietate:

• La ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, realizând o densitate de 65-88.000 de plante pe hectar
• La ardeiul gogoşar distanţele pe rând sunt de 20-25 cm, densitatea fiind cuprinsă între 54.000-65.000 plante pe hectar
• La ardeiul lung distanța pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000 de plante pe hectar
• La ardeiul iute distanţă pe rând este de aproximativ 10 cm, cu o densitate de 80-130 mii plante pe hectar.

Lucrări de îngrijire necesare la cultura ardeilor în câmp:

• Completarea golurilor - La 4-5 zile de plantare se face completarea golurilor, se aplică 3-4 prășile mecanice între rânduri şi 2 prăşile manual pe rând. Odată cu prășilele mecanice se realizează un muşuroit uşor.
• Irigarea - Se face o udare după plantare, după care nu se udă circa două săptămâni. Până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 m3 pe hectar, umiditatea din sol trebuie să fie de 80-85% din capacitatea de câmp.
• Fertilizarea culturii de ardei în câmp - În timpul perioadei de vegetaţie se pot aplică 2-3 fertilizări cu îngrăşăminte chimice.
• Pe suprafeţe mici se face copilitul şi cârnirea plantelor.

În sere şi solarii se cultivă în mod obişnuit ardei gras, dar și ardeiul lung şi iute. Pregătirea terenului se începe toamna odată cu defrişarea culturii anterioare. Se realizează o fertilizarea de bază cu 50-70 t/ha gunoi de grajd și se aplică și îngrășăminte chimice. Se execută mobilizarea solului la 28-30 cm și se dezinfectează solul cu produse specifice și se aplică erbicide, dacă e nevoie.

Răsadurile se produc foarte des în cuburi nutritive , semănatul începând din luna februarie. Se folosesc 800 g seminţe pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar. Răsadurile se plantează în sol după circa 60 de zile de la semănare.

Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menţine pe adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14-15 grade Celsius (începutul lunii aprilie). Densitatea de plantare este de 60.000 - 65.000 pl/ha.

După plantare, se udă local fiecare plantă cu 0,5 -1 l apă, iar în timpul vegetaţiei numărul udărilor poate ajunge la 18-20. Se face completarea golurilor, dacă este necesar şi se menţine solul afânat prin 4-5 prăşile.

Imediat după plantare, solarul se ţine închis pentru acumulare de căldură, aerisirea se face numai între orele 10 şi 16, şi când temperatura din solar depăşeşte 27 grade Celsius.

Lucrări de îngrijire necesare la cultura ardeilor în spații protejate:

• Completarea golurilor se face la 4-5 zile de la plantare. Odată cu această lucrare, dacă este nevoie, se aplică încă o udare la întreaga cultură
• Solul se menţine afânat prin aplicarea a 2-3 prăşile între rânduri. La 40-50 de zile de plantare,după ultimul prăşit, se poate face mulcirea cu paie sau cu folie de polietilenă. Pentru folosirea la maximum a luminii naturale, în perioada noiembrie-martie, geamurile se menţin perfect curate.
• Temperatura se menţine constant între 22-24 grade Celsius timp de 8-10 zile de la plantare. Noaptea temperatura aerului poate fi 17-18 grade Celsius, în zilele cu nori la 18 - 20 grade Celsius, iar în zilele însorite la 20-24 grade Celsius.
• Irigare - La început sunt aplicate udări dese cu norme mici de apă 200-250 m3/ha, se încerca menţinerea umidităţii până la recoltare la 70-80% din capacitatea de câmp.Temperatura apei de udat ar trebui să fie între 24-26 grade Celsius.
• Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de cerinţele plantelor şi de rezultatul analizelor agrochimice. De regulă, se efectuează 4-6 fertilizări faziale.

Buruienile concurează cu planta de cultură pentru nutrienții din sol, apă și lumină, motiv pentru care trebuie eliminate. Erbicidarea cu STOMP^® AQUA este o soluție foarte eficientă pentru combaterea buruienilor în cultura ardeiului. Este un erbicid pelicular pe bază de pendimetalin, din clasa dinitroaniline, care se absoarbe prin vârfurile de creștere coleoptil/hipocotil. Dezvoltarea buruienilor este stopată, iar acestea mor imediat după germinare sau răsărire, fiind eliminate timpuriu din competiţie.

Este un erbicid ce combate buruienile anuale monocotiledonate și unele dicotiledonate anuale din semințe. Produsul trebuie să se afle pe sol înainte de răsărirea buruienilor. La cultura ardeiului doza de aplicare este de 1.5–3 l/ha, aplicat înaintea transplantării.

Îngrijirea unei culturi implică negreșit și combaterea bolilor și dăunătorilor, care dacă nu sunt bine controlate pot să creeze pagube importante.

Dăunătorii culturilor de ardei sunt în măsură să compromită producția, motiv pentru care este neapărată nevoie să acordăm atenția cuvenită combaterii lor. Putem combate omida fructelor (Helicoverpa armigera) la cultura ardeiului din câmp și solarii cu ALVERDE^® , un insecticid pe bază de Metaflumizon, care acţionează asupra sistemului nervos al insectelor, inhibând impulsurile nervoase, determinând iniţial o paralizie “relaxantă” a insectelor, urmată apoi, la un interval de câteva ore până la câteva zile, de moartea acestora.

Tot în cazul dăunătorilor, amintim și atacul de păianjen roșu (Tetranychus urticae) care este deosebit de periculos.

Cele mai frecvente boli din culturile de ardei sunt: pătarea bacteriană a ardeilor, Putrezirea fructelor de ardei sau alternarioza, făinarea, fuzarioza, mana, putregaiul umed, putregaiul cenușiu.

• Pătarea bacteriană a ardeilor - produsă de bacteria Xanthomonas campestris pv. Vesicatoria. Un atac uşor al acestei bacterii determina apariţia unor pete necrotice proeminente pe frunze, iar un atac sever poate cauza căderea frunzelor şi apariţia acestor pete inclusiv pe tulpină şi pe fructe.
• Putrezirea fructelor de ardei sau alternarioza - infecţie fungică provocată de Alternaria solani sau Alternaria tenuis, care se manifestă prin apariţia pe fructe a unor pete umede şi moi de culoare galben-verzui care se degradează ulterior, se brunifică şi se adâncesc, iar pe suprafaţă petelor se formează un puf de culoare neagră-cenuşie.
• Fusarioza ardeilor - cauzată de ciupercă Fusarium oxysporum, care atacă culturile de ardei din sere, solarii şi din câmp în perioadele cu precipitaţii abundente. Plantele se ofilesc treptat, în jurul caliciului fructelor apar pete umede, de culoare maro-cenuşie, care treptat se extind pe toată suprafaţă.
• Mana (Phytophthora capsici) - poate atacă rădăcinile, frunzele, florile şi fructele, cauzând ofilirea plantelor, leziuni ale tulpinii, pătarea frunzelor şi putrezirea fructelor. Pe fructele infectate apar pete mari, cu aspect apos, apoi brune şi înconjurate de o zona mai deschisă. Petele cresc şi cuprind întregul fruct.
• Antracnoză - infecţie fungică provocată de Colletotrichum piperatum şi C. capsici, caracterizată prin apariţia unor pete circulare şi adâncite pe suprafaţă fructelor. Apariţia antracnozei este favorizată de umiditate şi temperaturi ridicate.
• Putrezirea vârfului fructelor de ardei - boală determinată în principal de lipsa calciului din sol în perioada de formare a fructelor. Se manifestă prin apariţia în prima faza a unor pete mici, umede în vârful fructelor, după care acestea capătă o culoare brun-negricioasă şi se dezvoltă putând acoperi mai bine de jumătate din suprafaţa fructului.
• Putregaiul umed (Erwinia carotovora) - determină putrezirea ardeilor și gogoşarilor după recoltare, transformându-le rapid într-o masă moale, acoperită de o pâslă cenușie negricioasă.
• Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea) - se manifestă în sere, solarii, iar în anii cu precipitaţii abundente şi în câmp. Pe fructe atacul se prezintă sub formă de pete adâncite, umede de culoarea brună, de forme şi mărimi neregulate. În condiţii de umiditate ridicată, pe suprafaţă petelor se dezvoltă un puf cenuşiu.

Recoltarea ardeilor se face în funcție de varietate și sunt necesare în medie 60-70 de zile de la plantare și până la recoltare. La ardei gras recoltarea poate începe în prima decadă a lunii iulie şi continuă până la 10 octombrie. La ardei lung şi gogoşar recoltarea începe în a două decadă a lunii august, până la căderea brumelor. Recoltarea se realizează manual, prin tăierea pedunculului.

Ardeiul rămâne o cultură importantă în țara noastră. Este o legumă apreciată pentru calitățile sale și, prin respectarea lucrărilor tehnologice, se pot obține producții de bună calitate, iar legumicultorii cu experiență știu foarte bine valoarea acestei culturi.

Surse: Nistor Stan şi colab., 2003- Legumicultură volumul III, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

M. Bălaşa, 2002- Legumicultură, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti.