Importanța dezvoltării agriculturii în direcția sustenabilității
06.06.2025
Agricultura românească are nevoie de oameni implicați pentru un viitor sustenabil
Mai mult decât o simplă meserie, agricultura a devenit o responsabilitate, față de mediul înconjurător și față de oameni. Este un domeniu în continuă schimbare, care are nevoie de tehnologie și de oameni responsabili din punct de vedere sustenabil pentru a susține un parcurs modern și sigur. Acest subiect este elaborat de către Cristian Andrici, inginer agronom și fermier de performanță, în north_east episodul 6 al podcastului „Câmp Deschis”.
Cristian Andrici și-a descoperit rapid pasiunea, urmând Liceul Silvic din Câmpulung Moldovenesc, iar apoi și-a continuat studiile la Universitatea Agronomică din Iași. A obținut o bursă de studii în Franța timp de doi ani, după care s-a întors la Iași pentru a-și finaliza studiile, obținând și un doctorat în domeniu.
Pentru a introduce acest subiect de mare interes, el explică care sunt diferențele dintre sustenabilitate și durabilitate în agricultură, doi termeni adesea confundați. Subliniază că, agricultura sustenabilă este o parte integrată a conceptului mai larg de dezvoltare durabilă, dar cei doi termeni nu sunt identici.
Durabilitatea se referă la rezistența în timp. Un utilaj, o tehnologie sau o practică agricolă este durabilă dacă funcționează bine pe termen lung, fără degradare. Sustenabilitatea, în schimb, implică un echilibru între producție, protecția mediului și responsabilitate socială. Nu este vorba despre „a nu ține mult”, ci despre a nu compromite resursele pentru viitor. Asta înseamnă sol sănătos, apă folosită eficient și practici care protejează natura și comunitățile locale.
Agricultura în schimbare: de ce formarea profesioniștilor este esențială
Sustenabilitatea agricolă înseamnă practici care reduc sau elimină amprenta de carbon, protejează resursele naturale și contribuie la regenerarea ecosistemelor (flora, fauna, insecte utile, microorganisme). Invitatul atrage atenția asupra problemelor grave legate de accesul necontrolat la produsele fitosanitare în rândul micilor fermieri. Deși unii dintre ei sunt responsabili față de mediu, încă sunt cazuri în care ambalajele de pesticide sunt aruncate necorespunzător, bidoanele pentru colectarea laptelui sunt refolosite sau există o lipsă de educație privind utilizarea pesticidelor. Toate aceste practici au un impact negativ asupra mediului și siguranței alimentare. Tocmai de aceea, formarea profesională ar trebui să devină o condiție esențială pentru accesarea acestor resurse.
Noile priorități ale fermierilor: gestionarea eficientă a apei și adaptarea la condițiile climatice
Cristian Andrici subliniază în această discuție faptul că resursele de apă dulce sunt în scădere, iar distribuția precipitațiilor este tot mai dezechilibrată. În acest context, fermierii trebuie să renunțe la practicile clasice și să adopte tehnologii care conservă apa în sol, reducând dependența de irigații. De asemenea, precipitățiile violente, localizate, în volume mari pe durate scurte, afectează grav culturile. Soluția menționată de el este tranziția către un sistem conservativ, cu lucrări minime asupra solului, evitând întoarcerea brazdei și protejând structura solului împotriva eroziunii și pierderilor de carbon.
Nutriția plantelor și fertilizanții dezvoltați local
Pentru a răspunde reglementărilor europene privind eliminarea azotului neprotejat și pentru a reduce impactul asupra mediului, Cristian Andrici a dezvoltat o gamă proprie de fertilizanți cu azot protejat, omologată de Ministerul Agriculturii. Produsele conțin acizi humici și fulvici, care oferă o nutriție constantă timp de 3 luni și au fost testate atât în stațiuni de cercetare, cât și în ferme comerciale. Astfel, au fost reduse semnificativ cantitățile de produs aplicate, iar producțiile au crescut cu până la 30%. Mai important însă este faptul că toate aceste beneficii au fost obținute fără un impact negativ asupra mediului.
Sustenabilitate aplicată cu rezultate vizibile
Pentru Cristian Andrici, sustenabilitatea nu este doar un concept discutat în teorie, ci o realitate aplicată zi de zi în propria fermă. Cu o abordare pragmatică și deschidere către inovație, el a implementat o serie de măsuri care nu doar protejează mediul, ci contribuie și la eficiența economică.
Un exemplu clar este adoptarea tehnologiei minimum tillage, adică lucrări minime ale solului, pe care o folosește de peste cinci ani. A renunțat treptat la arătura clasică cu plugul, reducând astfel compactarea solului și menținând structura naturală a brazdei. Această schimbare a avut efecte vizibile inclusiv asupra consumului de combustibil, care a scăzut de la 70-75 litri/ha/an, cât era în tehnologia convențională, la mai puțin de 50 litri/ha/an în prezent.
Mai mult decât atât, prin utilizarea unor unelte precum Gruberul vertical, care permite lucrări de sol fără întoarcerea stratului superficial, reușește să păstreze carbonul în sol, diminuând astfel emisiile de gaze cu efect de seră.
Digitalizare, agricultură de precizie și decizii bazate pe date reale
Printre subiectele-cheie ale discuției se numără monitorizarea în timp real a solului, climei și nutrienților prin senzori și stații meteo. Aceste date permit aplicarea tratamentelor doar atunci când este necesar, reduc consumul de resurse, protejează fauna și scad amprenta de carbon. De asemenea, o soluție eficientă pentru optimizarea resurselor și maximizarea randamentelor în zonele fertile, fără risipă, este analizarea solului prin scanări electromagnetice și folosirea datelor pentru a semăna și a fertiliza cu rată variabilă.
Terenurile românești, între deschidere și responsabilitate
Deși este un susținător al principiului liberei circulații a capitalului, Cristian Andrici consideră că ar fi ideal ca terenurile agricole din România să fie lucrate în principal de fermieri români. Nu dintr-un spirit de izolare, ci din convingerea că un viitor sustenabil pentru agricultură locală se construiește prin implicare celor care cunosc cel mai bine specificul solului, al climei și al comunităților rurale.
Această viziune nu se limitează doar la proprietatea asupra terenului, ci se extinde asupra întregului model de dezvoltare agricolă. Pentru a construi o agricultură durabilă, România are nevoie de procesare locală, lanțuri integrate și o strategie națională pentru zootehnie. Nu trebuie să exportăm materie primă, ci produse finite, valoroase, care susțin economia și consumul intern sănătos. Terenurile ar trebui lucrate de fermieri autohtoni, care cunosc și respectă valoarea pământului, pentru că, sustenabilitatea reală vine din apartenență, responsabilitate și dorința de a construi pe termen lung.
Descoperă discuția completă dintre cei doi protagoniști, în care au fost abordate aceste teme de interes și multe altele, o puteți urmări mai jos.
