Nutriția plantelor și fertilizarea solului în agricultura de azi
16.07.2025
Într-un peisaj agricol marcat de incertitudini, fertilizarea nu mai este doar o tehnologie, ci o strategie esențială. În episodul 7 al podcastului „Câmp Deschis”, dr.ing. Mihai Radu explică rolul echilibrului nutrițional și cum deciziile greșite pot compromite întreaga cultură.
Fertilizarea solului și nutriția plantelor sunt două dintre cele mai importante procese pentru succesul oricărei ferme moderne. Într-un context agricol marcat de instabilitate economică și schimbări climatice rapide, modul în care hrănim plantele face diferența între o cultură profitabilă și una compromisă.
Despre toate aceste aspecte discutăm în north_east episodul șapte al podcastului „Câmp Deschis” , alături de dr.ing. Mihai Radu, director tehnic al companiei Belor România și fermier activ. Cu o experiență solidă atât în cercetare și distribuție, cât și în lucrul direct cu pământul, invitatul nostru oferă o viziune clară și echilibrată asupra rolului nutriției în agricultură.
Dincolo de aportul clasic de elemente nutritive, Mihai Radu explică faptul că fertilizarea trebuie înțeleasă ca o știință a echilibrului chimic, în care fiecare element joacă un rol esențial. O cultură nu poate da randament dacă îi lipsește un singur element vital, chiar dacă toate celelalte sunt în cantiate suficientă. Este principiul legii lui Liebig, care spune că randamentul unei culturi este limitat de factorul aflat în cel mai mic exces. În acest sens, fertilizarea devine un joc fin al echilibrului, nu o simplă aplicare de produse.
Pe fondul presiunilor financiare tot mai mari, tot mai mulți fermieri ajung să ia decizii emoționale, reducând investițiile în îngrășăminte, în speranța că vor face economii. Realitatea, însă, arată contrariul: tăierile bugetare în acest domeniu esențial se traduc în scăderi de producție, pierderi economice și dezechilibre în sol. Fertilizarea trebuie privită ca o investiție strategică, nu ca un cost opțional. Este nevoie de cunoaștere, planificare și încredere în soluțiile testate științific, nu de decizii luate sub presiunea fricii.
Un alt subiect important abordat în discuție este gestionarea corectă a azotului, element esențial pentru dezvoltarea plantelor, dar și unul dintre cele mai instabile. Ureea, una dintre cele mai populare surse de azot, este eficientă doar în anumite condiții, în special în prezența apei și la temperaturi scăzute. În lipsa acestor condiții, azotul se poate pierde ușor prin volatilizare sau levigare, afectând randamentul culturii și generând pierderi economice. Aceste riscuri, de multe ori invizibile în fazele incipiente, devin evidente doar în etapele avansate ale vegetației, când deja este prea târziu pentru corecturi.
Pentru a preveni aceste pierderi, cercetarea agricolă a adus soluții moderne, precum îngrășămintele tehnologizate cu inhibitori de urează sau produse cu eliberare controlată. Aceste formule inteligente acționează în funcție de condițiile din teren, reduc pierderile de azot și optimizează perioada în care acesta este disponibil pentru plantă. Granulele nu reacționează imediat, ci oferă un decalaj controlat, astfel încât planta să beneficieze de azot exact când are nevoie. În plus, această abordare are și beneficii ecologice: emisiile de amoniac sunt reduse, iar riscul de poluare a solului și a apelor subterane scade semnificativ.
Discuția subliniază și importanța înțelegerii reacțiilor chimice din sol. De multe ori, neajunsurile din teren nu vin din lipsa îngrășămintelor, ci din administrarea greșită a acestora. Fermierii au nevoie nu doar de produse mai bune, ci și de cunoștințe mai bune. Aici intervine rolul vital al consultanței tehnice: specialiștii din companiile de agribusiness devin parteneri valoroși în procesul de decizie, oferind acces la cele mai noi informații și tehnologii disponibile.
Un exemplu concret este gama Airtek dezvoltată de Belor, care oferă îngrășăminte adaptate la condițiile din România, cu eficiență ridicată și risc minim de pierderi ale azoutului. Este o soluție gândită nu doar pentru performanță agronomică, ci și pentru predictibilitate economică într-un sector tot mai expus incertitudinilor. Pentru ca aceste soluții să aducă rezultate așteptate, este esențial ca fermierii să țină cont de formula aleasă și de condițiile locale. Nu toate îngrășămintele cu azot sunt la fel, eficiența lor depinde de tipul moleculei și de modul de acțiune în sol. În plus, fertilizarea trebuie adaptată la specificul culturii și al terenului, mai ales în zonele unde riscul de levigare este ridicat. În astfel de cazuri, fracționarea dozelor și aplicarea etapizată poate face diferența dintre o investiție eficientă și una risipită. Acest tip de personalizare a tehnologiei de nutriție devine tot mai necesar într-o agricultură expusă unor variabile greu de controlat.
Pe măsură ce vremea devine tot mai impredictibilă, iar inputurile mai scumpe, fermierul modern trebuie să joace un rol activ în deciziile tehnologice. El nu mai este doar un executant, ci un antreprenor, care trebuie să înțeleagă, să analizeze și să decidă informat. Succesul nu mai ține doar de instinct sau de tradiție, ci de capacitatea de a înțelege procesele agronomice în profunzime, de a interpreta date despre sol, climă și dezvoltarea culturilor și de a adapta constant tehnologiile utilizate.
Este, așadar, o tranziție de la agricultura intuitivă la agricultura bazată pe date, în care deciziile privind fertilizarea, protecția culturilor sau momentul optim de aplicare se bazează pe analize de sol, prognoze meteo, modele de evoluție fenologică și alte instrumente moderne. În acest context, echilibrul între cost, cunoaștere și tehnologie devine esențial pentru obținerea unor producții sustenabile și profitabile. Fermierul de azi nu mai este doar un executant al lucrărilor de câmp, ci principalul motor al productivității, capabil săestioneze riscurile și să transforme incertitudinea în oportunitate.
În acest peisaj agricol tot mai dinamic, o altă provocare majoră este respectarea reglementărilor legale privind aplicarea îngrășămintelor. De exemplu, în zonele cu precipitații ridicate, levigarea azotului în profunzime poate duce la contaminarea pânzei freatice, motiv pentru care există perioade legale stricte pentru aplicare. Însă în zonele secetoase, unde acest risc este minim, aplicarea uniformă a reglementărilor poate deveni o frână nejustificată. În acest context, devine esențial ca fermierii să coreleze cadrul legal cu realitatea din teren și să adopte strategii personalizate.
Tot mai clar se conturează ideea că succesul unei culturi nu depinde doar de produsul folosit, ci de modul în care este înțeles și aplicat. Eficiența îngrășămintelor nu ține doar de moleculă, ci și de sol, climă, cultură și tehnologie. De aceea, investiția în educație agricolă și în consultanță devine, poate, cel mai rentabil input. Așa cum spune și dr.ing. Mihai Radu, cunoașterea rămâne cel mai bun antidot împotriva deciziilor luate din teamă și singura cale spre o agricultură sustenabilă, profitabilă și rezilientă.
Urmărește tot episodul
