Evaluarea și diagnosticarea bolilor transmisibile prin sămânță și/sau sol: metode moderne pentru o intervenție promptă

Cum se transmit bolile prin sămânță și sol la cerealele păioase?

Transmiterea bolilor la cerealele păioase prin intermediul semințelor și solului reprezintă o cale majoră de infestare care afectează producțiile încă din primele stadii de vegetație. Sămânța contaminată poate purta agenți patogeni sub formă de miceliu sau spori, integrați în tegumentul seminței sau în interiorul acesteia. Odată cu germinarea, acești patogeni infectează plantele tinere, compromițând dezvoltarea normală.

În cazul culturilor de toamnă, infecțiile latente pot persista în plantele hibernante și pot exploda în fazele de înfrățire și alungire a paiului. În ceea ce privește sursa din sol, multe dintre ciupercile patogene se mențin pe resturi vegetale sau ca forme de rezistență (peritecii) în solul neîntreținut corespunzător. Acestea pot rămâne viabile mai mulți ani, infectând plantele tinere în momentele favorabile, în special în condiții de umiditate ridicată și temperaturi moderate.

Astfel, bolile transmisibile prin sol pot apărea și în absența unor surse externe de infecție, făcând imposibilă eradicarea lor fără măsuri agrofitotehnice riguroase. De aceea, în cultura grâului și a altor cereale păioase, rotația corectă, eliminarea samulastrei și utilizarea seminței certificate sunt esențiale pentru a preveni apariția și răspândirea acestor boli.

Bolile transmise prin sămânță și sol: impactul asupra cerealelor păioase

Transmiterea bolilor prin sămânță și sol constituie un risc major pentru culturile de grâu și orz, afectând plantele din primele faze de vegetație și reducând potențialul de producție. Semințele infectate pot purta patogeni atât pe tegument cât și în interior, declanșând infecții sistemice după germinare.

La fel de periculoase sunt bolile transmisibile prin sol, în care agenții patogeni supraviețuiesc sub formă de miceliu sau spori în resturile vegetale sau în solul contaminat, declanșând infecții directe la răsărire.

Printre cele mai cunoscute boli cu transmitere prin aceste căi se numără:

Mălura (Tilletia spp.)

Mălura comună este una dintre cele mai vechi și periculoase boli ale grâului, provocată de ciupercile Tilletia tritici și Tilletia laevis. Infecția are loc la momentul germinării semințelor infectate, când miceliul ciupercii pătrunde în plantele tinere și rămâne latent până în faza de înspicare. Atunci, patogenul colonizează boabele, transformându-le în spori negri, cu un miros puternic de pește alterat (trimetilamină).

Din cauza infecției, spicul rămâne verde mai mult timp, este ușor deschis, iar boabele afectate se pot recunoaște prin conținutul prăfos și aspectul modificat. Pierderile sunt agravate în anii cu primăveri umede, iar transmiterea se face predominant prin sămânța infectată sau solul contaminat cu spori căzuți în timpul recoltatului.

Mucegaiul de zăpadă (Microdochium nivale)

Mucegaiul de zăpadă , provocat de Microdochium nivale, se manifestă în condiții de ierni lungi și umede, cu strat gros de zăpadă. Boala afectează grâul, orzul și secara, în special pe terenuri joase, slab drenate. Atacul poate apărea încă din toamnă, dar se intensifică sub zăpadă, ducând la formarea de vetre de plante moarte sau afectate. Plăntuțele bolnave se decolorează, se acoperă cu un miceliu alb-roz și putrezesc la colet.

Boala compromite răsărirea și densitatea, iar în primăvară, zonele afectate rămân goale sau cu plante slab dezvoltate. Sămânța infectată și resturile vegetale sunt principalele surse de infecție, ceea ce impune măsuri preventive stricte și monitorizare atentă a condițiilor de iernare.

Fuzarioza (Fusarium spp.)

Fuzarioza este una dintre cele mai răspândite și păgubitoare boli ale cerealelor păioase. Infecția poate apărea în toate stadiile de vegetație, de la răsărirea plăntuțelor până la maturitate, afectând rădăcinile, coletul și spicele. Sursele principale de infecție sunt sămânța contaminată, resturile vegetale infectate și solul, unde ciuperca poate supraviețui sub formă de miceliu sau spori.

Condițiile favorabile includ temperaturi moderate, umiditate atmosferică ridicată și densități mari ale culturii. În faza de înspicare, boala determină albirea prematură a spicelor și apariția unui miceliu roz-portocaliu pe spiculețe. Fuzarioza la grâu este deosebit de periculoasă prin riscul contaminării boabelor cu micotoxine, afectând calitatea recoltei și utilizarea în alimentație.

Metode moderne de diagnosticare a bolilor transmise prin sămânță și sol

Identificarea timpurie a patogenilor care afectează cerealele păioase se bazează în prezent pe evaluări vizuale riguroase în câmp și în laborator, completate de teste biologice și de izolare pe medii de cultură specifice. Diagnosticul se sprijină pe analiza simptomatologiei (de exemplu, înroșirea spicului sau brunificarea rădăcinilor), coroborată cu recoltarea și identificarea miceliului, periteciilor sau picnidiilor specifice pentru fiecare agent patogen.

Pentru bolile transmisibile prin sol, metodele de diagnostic se concentrează pe observarea distribuției vetrelor de atac în câmp, recoltarea probelor de sol și rădăcini, precum și pe determinarea prezenței structurilor de rezistență ale patogenilor în resturile vegetale sau sol.

Combaterea bolilor transmise prin sol: măsuri de prevenire și control

Controlul eficient al bolilor transmise prin sol începe cu aplicarea unei rotații corecte a culturilor, evitând revenirea cerealelor păioase pe același teren pentru cel puțin 3–4 ani. Arătura adâncă este esențială pentru încorporarea completă a resturilor vegetale infectate, iar o fertilizare echilibrată, fără exces de azot, contribuie la reducerea presiunii patogenilor.

Este recomandată utilizarea de sămânță certificată și tratată, iar terenul trebuie bine pregătit, cu un pat germinativ nivelat și bine drenat. Dacă te întrebi cum poți proteja cultura orzului , răspunsul stă în respectarea acestor măsuri preventive, care reduc incidența infecțiilor din sol și susțin o răsărire uniformă și sănătoasă.

Tratamentul seminței cu fungicid Kinto^® Plus: soluția pentru prevenirea bolilor

Kinto^® Plus – tratament sămânță cereale - este un fungicid dedicat protejării semințelor și plantelor de grâu, triticale, orz, ovăz și secară. Aplicarea sa asigură o răsărire uniformă, o protecție eficientă împotriva patogenilor și un start puternic în vegetație. Produsul acționează preventiv împotriva bolilor ce pot apărea încă din sol sau din sămânță, cum ar fi fuzarioza, mălura, tăciunele zburător sau mucegaiul de zăpadă, reducând astfel presiunea infecțioasă în stadiile critice de dezvoltare.

Pentru ca tratamentul să fie eficient, sămânța trebuie să fie curată, iar produsul bine omogenizat și aplicat cu echipamente reglate corespunzător. Interesează-te cum se realizează tratamentul semințelor de cereale în mod corect, consultând instrucțiunile de pe ambalaj pentru dozaj și condițiile de utilizare. Respectarea acestor pași contribuie la o acoperire uniformă și la prevenirea eficientă a infecțiilor provocate de boli transmisibile prin sămânță.

Strategii de intervenție promptă pentru combaterea bolilor la cereale păioase

Pentru a limita pierderile de producție și a menține culturile sănătoase, este necesar un set de măsuri integrate care să acopere prevenirea, monitorizarea și aplicarea corectă a tehnologiilor agricole. Printre acestea se numără:

• Rotația culturilor - reduce acumularea agenților patogeni specifici și menține echilibrul biologic al solului.
• Alegerea soiurilor rezistente - asigură un nivel ridicat de protecție naturală împotriva infecțiilor.
• Tratamentul semințelor înainte de semănat - protejează plantele încă din primele faze de vegetație.
• Lucrările corespunzătoare ale solului - favorizează aerisirea și reduc sursele de inocul.
• Aplicarea echilibrată a îngrășămintelor și corectarea deficiențelor prin fertilizarea solului - contribuie la obținerea unor plante viguroase și mai rezistente la boli.

Combaterea eficientă a bolilor la cereale păioase presupune intervenții rapide și bine planificate, bazate pe integrarea măsurilor tehnologice și a tratamentelor preventive. Prin adaptarea tehnologiilor la condițiile specifice de cultură și prin monitorizare constantă, fermierii pot reduce impactul provocat de boli transmisibile prin sol, asigurând în același timp o productivitate ridicată și o calitate superioară a recoltei.