Făinarea la măr: de ce apare, care sunt simptomele și cum se tratează?

07.07.2026 Georgiana Manolache

Făinarea este una dintre cele mai răspândite și periculoase boli care pot afecta în mod semnificativ cultura mărului. Care sunt factorii favorizanți, care sunt simptomele atacului, dar și cum poate fi combătută eficient această boală.

Făinarea mărului este o boală frecvent întâlnită în plantațiile de măr și poate compromite atât producția de fructe, cât și rezistența fiziologică, vigoarea și potențialul productiv al pomilor pentru ani la rând. Fiind cauzată de o ciupercă, această boală trebuie gestionată prin măsuri corecte de protecție a plantelor. Tratamentele fungicide au un rol important. Acestea se aplică în funcție de presiunea de infecție și de stadiul de dezvoltare al pomilor. Află din ce cauze apare făinarea la măr, cum recunoști simptomele, dar și ce soluții există pentru combaterea acestei boli.

CUPRINS:

Ce este făinarea la măr?

Făinarea la măr este o boală produsă de ciuperca Podosphaera leucotricha. Infecția se manifestă pe organele aeriene și evoluează pe durata vegetației, mai ales în perioadele cu țesuturi tinere sensibile. Prin afectarea mugurilor, frunzelor, inflorescențelor și lăstarilor, boala reduce vigoarea pomilor și influențează formarea recoltei. În plantațiile cu soiuri sensibile, presiunea de infecție cere monitorizare atentă încă din primele faze de creștere.

Simptomele atacului făinării mărului

Făinarea mărului poate afecta mai multe organe aeriene ale pomului, iar manifestările diferă în funcție de zona atacată și de stadiul de vegetație:

Simptome pe frunze

Pe frunze, atacul determină modificări vizibile ale formei și texturii. Limbul rămâne mic, se deformează și capătă treptat nuanțe brune. Țesuturile devin casante, iar marginile se pot rupe ușor. Pe măsură ce infecția avansează, frunzele își pierd elasticitatea și se crapă, ceea ce reduce suprafața activă a aparatului foliar.

Simptome pe lăstari și muguri

Mugurii vegetativi și floriferi atacați nu mai evoluează normal. Ei sunt acoperiți de o pâslă albă, pulverulentă, cu aspect făinos, apoi se usucă și cad. Lăstarii erbacei infectați își încetinesc creșterea și prezintă același aspect făinos. Lemnul nu se maturează complet, iar lăstarii pot degera în iernile geroase.

Simptome pe flori

La nivelul inflorescențelor, făinarea afectează dezvoltarea normală a organelor florale. Florile atacate pot rămâne slab formate și pot contribui la o legare redusă a fructelor.

Diferențierea față de alte boli

Făinarea mărului poate fi confundată cu alte infecții foliare, mai ales când atacul se află la început. Diferențierea corectă se face prin observarea țesuturilor tinere, a frunzelor și a lăstarilor. Se urmărește și aspectul depunerilor de pe organele aeriene.

De exemplu, spre deosebire de rapănul mărului , care produce pete brun-olivacee, catifelate, pe frunze și fructe, făinarea evoluează mai vizibil pe lăstarii tineri; aceasta afectează forma, elasticitatea și dezvoltarea normală a frunzelor. Rapănul se remarcă mai ales prin leziuni localizate, cu margini bine conturate. Făinarea determină deformări, brunificări și fragilizarea țesuturilor. Lăstarii afectați pot rămâne slab dezvoltați.

Tratamentul făinării la măr - soluții BASF și tehnologia de protecție la măr

Combaterea făinării pornește de la un program preventiv, adaptat livezii, soiului și presiunii de infecție. Tehnologia de protecție a culturii de măr cu produse BASF urmărește protejarea mugurilor, frunzelor, inflorescențelor și lăstarilor tineri, deoarece boala poate evolua pe toată perioada de vegetație. În practică, știm că pomicultorii aplică tratamente pentru combaterea făinării, dar și a rapănului, printr-o singură aplicare asigurând protecție împotriva mai multor boli. BASF are o serie de produse care combat făinarea, de exemplu, Dagonis^®, Bellis^®, Kumulus^® DF, Revyona^®, Sercadis^®.

Soluții BASF pentru făinarea mărului

Kumulus^® DF

Produsul Kumulus^® DF este un fungicid care oferă un risc scăzut de apariție a rezistenței bolii în cultura mărului. Acesta conține 80% sulf, dar și adjuvanţi și agenţi de umectare care oferă eficiență sporită în combaterea făinării.

Kumulus^® DF se aplică în doza recomandată de 0,3% (4,5 kg/ha), de la stadiul de urechiușe, până când fructele au jumătate din mărimea finală (stadiile BBCH 10-75). Tratamentul poate fi repetat la un interval de 7-10 zile.

Sercadis^®

Sercadis^® este un fungicid inovator, pe bază de substanță activă fluxapiroxad, din grupa SDHI, inhibitori ai enzimei succinat dehidrogenază. Produsul oferă protecție uniformă a culturii de măr și inhibă germinarea sporilor, elongarea tubului germinativ, creșterea miceliului și sporularea.

Pentru combaterea făinării mărului este recomandată aplicarea unei doze de 0,25 l/ha. După aplicarea fungicidului și odată ce soluția s-a uscat, pe suprafața frunzelor se fixează o parte din substanța activă, care aderă ferm pe stratul ceros, oferind protecție continuă pentru o lungă perioadă.

Pot fi aplicate cel mult 3 tratamente, la un interval minim de 7 zile între tratamente, pe perioada de vegetație BBCH 53-81, de la deschiderea mugurelui și până la începutul coacerii fructelor (apariția culorii specifice).

Revyona^®

Revyona^® protejează cultura de măr împotriva făinării și rapănului. Fungicidul aparține grupei triazolilor și acționează preventiv și curativ. Acesta limitează dezvoltarea miceliului încă din primele stadii ale infecției și susține protecția frunzelor și fructelor. Prin controlul făinării, contribuie la menținerea calității fructelor și la creșterea gradului de vandabilitate al producției.

La măr, Revyona^® se aplică în maximum 2 tratamente pe sezon. Intervalul recomandat între aplicări este de 7-10 zile. Perioada de aplicare se încadrează pe scala BBCH 53-85, de la deschiderea mugurilor până la coacere. Cantitatea maximă recomandată este de 2 l/ha. Produsul se integrează ușor în programul de protecție al livezii, mai ales când presiunea de infecție cere intervenții cu acțiune preventivă și curativă.

Eficacitatea împotriva rapănului și făinării la măr se menține independent de vreme, iar fungicidul își păstrează activitatea după expunerea la radiația UV. Profilul său favorabil pentru mediu, utilizatori și consumatori completează valoarea agronomică a tratamentului. Folosit corect, Revyona^® susține sănătatea culturii și calitatea producției de mere.

Dagonis^®

Dagonis^® funcționează pe bază de două substanțe active, fluxapiroxad și difenoconazol, și oferă control de durată asupra celor două boli principale la măr: rapănul și făinarea. Proprietățile preventive ajută la inhibarea dezvoltării și reproducerii agentului patogen.

Bellis^®

Bellis^® conține două substanțe active, piraclostrobin și boscalid. Acestea asigură rezistență crescută la spălare, inhibă germinația sporilor agentului patogen și opresc creșterea tubului germinativ. Pentru combaterea făinării mărului este recomandată o doză de 0,8 kg/ha. Bellis^® este recunoscut și pentru protecția foarte bună oferită împotriva bolilor de depozit.

Alte măsuri pentru prevenirea făinării mărului

Pentru prevenirea bolii sunt indicate următoarele măsuri:

Eliminarea în permanență a lăstarilor infectați;
Tăierea pomilor în fiecare an și apoi arderea ramurilor tăiate;
Cultivarea soiurilor de măr rezistente, care au toleranță sporită la făinare (Romus, Generos, Pionier);
Ramurile puternic infestate trebuie tăiate cu foarfeca, apoi introduse într-o pungă și arse sau îngropate adânc;
Fertilizarea cu îngrășăminte potrivite.

Deoarece boala se poate răspândi cu ușurință și poate afecta în mod semnificativ recolta culturii de măr, este totuși recomandată și aplicarea tratamentelor cu fungicide.

Aspecte biologice ale bolii

Făinarea este provocată de ciuperca Podosphaera leucotricha. Această boală a fost descoperită inițial în Statele Unite ale Americii, în anul 1877, iar de aici a continuat să se răspândească pe celelalte continente. Făinarea afectează cu precădere soiurile sensibile, precum Jonathan.

Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistență în solzii care acoperă mugurii, dar și pe lăstarii atacați. Miceliul care se formează este septat și incolor și se poate fixa ulterior pe organele verzi ale mărului, precum frunze și flori, cu ajutorul apresoriilor.

Conidiile se dezvoltă pe micelii primăvara devreme, au formă cilindrică, sunt incolore și unicelulare.

Făinarea este o boală periculoasă care se poate manifesta pe toată perioada de vegetație, până la căderea frunzelor. Din acest motiv, recolta poate fi afectată atât calitativ, cât și cantitativ.

Cauzele apariției făinării mărului

Făinarea la măr poate să apară din următoarele cauze:

Factori climatici (temperatură, umiditate)

Temperaturile ridicate reprezintă una dintre cauzele apariției făinării mărului. Germinarea sporilor are loc la temperaturi cuprinse între 20 și 22 de grade Celsius. În intervalul termic favorabil, ciuperca poate coloniza organele tinere ale pomului, mai ales frunzele, mugurii și lăstarii aflați în creștere. Riscul crește în perioadele calde, când țesuturile sunt sensibile, iar presiunea bolii se menține în livadă. O altă cauză este umiditatea ridicată. Ciuperca se dezvoltă în condiții de umiditate de peste 80%. Umiditatea favorizează evoluția infecției pe organele aeriene, mai ales când pomii au creșteri dese și frunziș bogat. În livezile unde microclimatul rămâne umed mai mult timp, pot evolua și alte boli, de exemplu, focul bacterian la măr . Trebuie avut în vedere faptul că ciuperca apare cu precădere în regiunile calde și uscate. Aici se pot înregistra pierderi în pomicultură dacă boala nu este ținută sub control. Ploaia este un factor care poate inhiba dezvoltarea ciupercii, deoarece Podosphaera leucotricha nu are în mod neapărat nevoie de apă pentru sporulare.

Factori agronomici (densitate, tăieri, fertilizare)

Densitatea mare a pomilor poate favoriza menținerea unui microclimat potrivit pentru făinare. Coroanele dese se aerisesc mai greu, iar frunzele și lăstarii tineri rămân mai mult timp expuși infecției. Tăierile reduse sau executate necorespunzător pot menține zone aglomerate în coroană. Fertilizarea dezechilibrată poate stimula creșteri vegetative sensibile, iar lăstarii tineri pot deveni mai vulnerabili la atac.

Sensibilitatea soiurilor de măr

Sensibilitatea soiului influențează riscul de atac și intensitatea bolii. Unele soiuri pot permite instalarea mai rapidă a făinării, mai ales când temperatura și umiditatea favorizează germinarea sporilor. În plantațiile cu soiuri sensibile, monitorizarea trebuie începută devreme, înainte ca infecția să se extindă pe frunze, muguri și lăstari. Făinarea rămâne o boală păgubitoare când presiunea de infecție persistă în perioada de vegetație.

Modalitățile de răspândire a făinării la măr

Răspândirea bolii se face prin conidii, care apar la suprafața organelor atacate și sunt purtate de vânt către restul plantației de măr, provocând noi infecții.

Perioada de incubație a bolii este scurtă, de cel mult cinci zile, iar ciuperca afectează cu precădere organele vegetative nou formate. Fructele sunt afectate imediat după căderea frunzelor, iar mugurii care au fost atacați vor deveni mai sensibili la îngheț peste iarnă.

Răspândirea făinării la măr este favorizată atunci când în livadă există lăstari și muguri deja infectați. Aceștia pot menține sursa de infecție și pot contribui la apariția unor atacuri noi în perioada de vegetație. Țesuturile tinere sunt cele mai expuse, deoarece se află în creștere activă și pot fi colonizate rapid de ciupercă. Intervențiile de igienă culturală, precum îndepărtarea lăstarilor atacați, ajută la reducerea rezervei biologice.

Irigarea și fertilizarea mărului

Irigarea trebuie adaptată necesarului de apă al pomilor și condițiilor din livadă. Excesul de umiditate poate favoriza dezvoltarea bolii și menținerea unui microclimat favorabil infecției. Riscul crește atunci când umiditatea aerului depășește 80%, nivel la care ciuperca se dezvoltă mai ușor.

Udările se realizează controlat, pentru a evita perioadele lungi cu umiditate ridicată în zona coroanei. Fertilizarea trebuie să susțină o creștere echilibrată. De exemplu, aplicarea excesivă a azotului poate determina formarea unui număr mare de lăstari tineri și țesuturi fragede, mai sensibile la infecție. În schimb, o nutriție echilibrată, care include și elemente precum potasiul și fosforul, contribuie la dezvoltarea armonioasă a pomilor și la reducerea riscului de atac.

Tăierea și formarea coroanei mărului

Tăierile urmăresc eliminarea lăstarilor afectați și menținerea unei coroane aerisite. Ramurile care se intersectează, cresc spre interior sau îndesesc coroana trebuie îndepărtate pentru a facilita circulația aerului și pătrunderea luminii. O coroană prea deasă poate crea condiții favorabile dezvoltării făinării pe frunze și lăstari.

Formarea corectă a coroanei presupune alegerea unui ax central bine dezvoltat și distribuirea uniformă a ramurilor de schelet în jurul acestuia. Ramurile principale trebuie păstrate la distanțe suficiente între ele, pentru a evita suprapunerea și umbrirea excesivă. Lăstarii viguroși care cresc vertical în interiorul coroanei se elimină periodic, iar ramurile uscate sau afectate se îndepărtează prin tăieri. Prin asemenea lucrări, umiditatea se reduce mai rapid după precipitații sau rouă, iar presiunea bolii poate fi limitată.

Protejarea mărului în timpul iernii

Protejarea pomilor în timpul iernii contribuie la reducerea surselor de infecție pentru sezonul următor. Lăstarii și mugurii care prezintă urme de atac se îndepărtează prin tăieri și se scot din livadă. Resturile vegetale rezultate din lucrări nu trebuie lăsate în apropierea pomilor.

În plantațiile expuse temperaturilor foarte scăzute, măsurile de întreținere care favorizează maturarea lemnului înainte de intrarea în repaus vegetativ pot reduce efectele gerului asupra lăstarilor. O livadă curată și întreținută corespunzător pornește vegetația de primăvară cu o rezervă mai redusă de infecție.

Făinarea la măr este o boală păgubitoare, deoarece afectează organele tinere ale pomului și poate reduce vigoarea livezii. Monitorizarea începe devreme, iar intervențiile trebuie adaptate stadiului de vegetație și presiunii de infecție. Prin tăieri, fertilizare echilibrată, irigare controlată și tratamente fungicide aplicate corect, riscul de extindere poate fi redus.

Întrebări frecvente

În ce perioadă apare cel mai frecvent făinarea?

Făinarea apare frecvent din primele faze de vegetație și poate continua până la căderea frunzelor. Riscul crește când pomii au țesuturi tinere, iar temperaturile și umiditatea favorizează infecția. Schema de tratament pentru măr trebuie începută încă de la dezmugurit, respectiv din faza de urechiușe de șoarece (BBCH 10), înainte ca boala să se extindă pe muguri, frunze și lăstarii tineri. În plantațiile cu istoric de atac, monitorizarea trebuie realizată încă din primele etape ale vegetației.

Făinarea afectează și fructele?

Da, făinarea mărului poate afecta uneori și fructele, mai ales când infecția apare devreme. Atacul este mai frecvent pe frunze, muguri, flori și lăstari, dar fructele pot avea dezvoltare neuniformă și calitate redusă înainte de coacere.

Făinarea dispare de la sine?

Nu, făinarea nu dispare de la sine atunci când sursa de infecție rămâne în livadă. Lăstarii și mugurii atacați pot menține boala și pot favoriza noi infecții. Pentru combaterea făinării la măr, sunt necesare tăieri, igienă culturală și tratamente aplicate la momentul potrivit.