Rapănul mărului: de la măsuri preventive la tratamente curative

Ce este rapănul mărului?

Rapănul mărului este cauzat de o ciupercă (Venturia inaequalis) observată prima dată în secolul al XIX-lea, în anul 1819, de către botanistul suedez Elias Magnus Fries. Deși este cea mai răspândită boală printre culturile de meri din lumea întreagă, modul în care acționează o face și cea mai devastatoare.

Această boală afectează grav atât calitatea comercială a fructelor, cât și productivitatea plantației. Fructele infestate nu mai pot fi valorificate economic, pierderile ajungând în unele cazuri la peste 70% din producție, mai ales în lipsa unor măsuri de prevenție eficiente.

Pe termen lung, rapănul mărului forțează pomicultorii să investească suplimentar în măsuri de igienă culturală și în tratamente de protecție, crescând costurile de producție. În zonele cu climat umed, unde infecțiile primare se instalează timpuriu, managementul integrat al bolii devine esențial pentru menținerea sănătății livezii. De asemenea, selecția atentă a soiurilor cu toleranță genetică ridicată și utilizarea tehnologiilor moderne de monitorizare a infecțiilor contribuie la reducerea riscurilor economice asociate acestei boli.

Ciclul biologic și factorii care favorizează apariția rapănului la măr

Rapănul poate apărea încă de la începutul primăverii, atunci când temperatura este mai mare de 7 grade Celsius. Apariția sa poate fi favorizată de umiditate, mai exact de zilele în care apa rămâne timp de mai mult de nouă ore pe frunzele pomilor.

Agentul patogen iernează sub formă de miceliu în frunzele căzute și infectate, iar în condiții prielnice, primăvara, formează peritecii ce eliberează ascospori. Aceste forme de rezistență sunt sursa principală a infecțiilor primare. Dispersia sporilor are loc în special în perioadele ploioase, fiind favorizată de vânt și umiditate persistentă, ceea ce explică incidența mai mare a bolii în regiunile cu climat umed. Infecțiile secundare, cauzate de conidii, se succed pe tot parcursul perioadei de vegetație, accelerând răspândirea infecției în plantație.

Ciclul biologic al ciupercii este strâns corelat cu fenologia pomului. Sporii infectează țesuturile tinere, iar sensibilitatea frunzelor este maximă în primele stadii de dezvoltare. O singură perioadă de umezeală prelungită poate genera un val masiv de infecții. Rapănul la măr se dezvoltă mai rapid când temperaturile sunt de peste 7°C, iar dacă aceste condiții sunt însoțite de umiditate relativă ridicată (peste 80%), presiunea infecțiilor crește considerabil. În livezile neîngrijite, prezența unui strat gros de frunze netratate la sol asigură o rezervă continuă de inocul, care alimentează ciclurile succesive ale bolii.

Factori de risc și condiții favorizante

Factorii de risc asociați apariției rapănului includ, în primul rând, umiditatea atmosferică crescută și perioadele lungi de umezeală pe frunze, mai ales în fazele timpurii de dezvoltare ale pomilor. În anii cu primăveri ploioase și veri moderate ca temperatură, presiunea infecțiilor este mult mai ridicată. De asemenea, densitatea mare a coroanei și lipsa lucrărilor de întreținere agravează fenomenul, prin reducerea circulației aerului în interiorul pomului. Acumularea frunzelor infectate pe sol au rol în menținerea sursei de inocul pentru sezonul următor, ceea ce face igiena livezii un element-cheie în prevenție.

Un alt aspect este influența pe care o au condițiile de recoltare și depozitare a merelor asupra evoluției bolii. Fructele care au fost deja infectate în câmp pot continua să dezvolte leziuni dacă sunt păstrate în spații cu umiditate mare și temperaturi necontrolate. De asemenea, manipularea necorespunzătoare în timpul recoltării (loviri, tăieturi) favorizează apariția altor infecții secundare, care complică diagnosticarea. Ventilația slabă, lipsa sortării și depozitarea în vrac pot transforma spațiile de stocare în adevărate focare de contaminare, afectând nu doar calitatea, ci și durata de păstrare a producției.

Impactul economic al rapănului în plantațiile de măr

Pagubele economice provocate de această boală fungică sunt printre cele mai severe din sectorul pomicol. Fructele afectate devin nevandabile din punct de vedere comercial, iar cele care ajung pe piață suferă de o depreciere majoră a calității, ceea ce diminuează prețul de vânzare.

Infecțiile repetate slăbesc pomii, reducând capacitatea de fotosinteză și afectând negativ producțiile anilor următori. În acest context, combaterea rapănului la măr presupune cheltuieli semnificative cu tratamentele fungicide, manoperele agrotehnice, monitorizarea fitosanitară și igiena culturală, ceea ce măresc costurile totale de întreținere a livezii și scade profitabilitatea fermelor pomicole.

Recomandări de prevenire a infecțiilor cu rapăn de măr

Pentru a limita răspândirea infecțiilor cu Venturia inaequalis și a asigura o recoltă sănătoasă, este important să fie respectate programele tehnologice de tratamente care includ fungicide pentru rapăn la măr, aplicate în funcție de stadiul fenologic al pomilor și de condițiile climatice locale:

• Bellis^®, fungicid pentru măr, este ideal pentru tratamentele efectuate în perioada de vegetație, datorită acțiunii sale atât preventive, cât și curative. Aplicat în perioada BBCH 54–85, acest produs protejează fructele împotriva rapănului, dar și a bolilor de depozit, contribuind la calitatea post-recoltare;
• Dagonis^® pentru combaterea rapănului la măr combină două substanțe active pentru un control de lungă durată asupra bolii. Datorită acțiunii complementare – sistemică și de contact – este recomandat pentru tratamente preventive și curative, contribuind la menținerea sănătății fructelor și la optimizarea managementului rezistenței;
• Delan^® Pro pentru combaterea rapănului la măr oferă protecție în etapele esențiale ale vegetației, de la înmugurire până la coacerea timpurie. Se remarcă prin eficiența ridicată în blocarea infecțiilor primare, iar aplicarea sa repetată, la intervale de 5–10 zile, asigură o barieră fitosanitară constantă;
• Scala^® pentru combaterea rapănului la măr este recunoscut pentru acțiunea sa multiplă – de contact, translaminară și prin vapori. Este eficient atât ca tratament preventiv, cât și ca soluție curativă imediată după apariția infecției. Datorită flexibilității sale, se poate integra ușor în strategiile de protecție chiar și în condiții climatice dificile;
• Sercadis^® pentru combaterea rapănului la măr acționează sistemic și translaminar, fiind apreciat pentru capacitatea de redistribuire a substanței active în plantă. Acesta oferă o protecție de durată și este eficient chiar și în perioade cu precipitații frecvente, mulțumită rezistenței bune la spălare;
• Revyona^® împotriva rapănului la măr se bazează pe Revysol®, un izopropanol-azol de ultimă generație, dezvoltat de BASF, care acționează prin blocarea sintezei ergosterolului. Are eficiență ridicată, fiind independent de condițiile meteorologice, și oferă protecție de încredere stadiile principale de dezvoltare ale agentului patogen.

Stropirea pomilor primăvara este o lucrare esențială pentru prevenirea acestei boli. De asemenea, răspândirea sporilor poate fi oprită prin arderea ramurilor afectate de rapăn, prin arderea sau îngroparea frunzelor căzute. Printre soiurile mai rezistente la rapăn se numără: Prima, Florina, Liberty, Pionier, Voinea și Generos.

Combaterea agentului patogen presupune o abordare integrată, bazată pe tratamente aplicate în funcție de stadiul fenologic al pomilor și condițiile climatice. Infecțiile primare apar la începutul primăverii, când se eliberează ascosporii din frunzele căzute, motiv pentru care este necesar ca primele tratamente să fie aplicate începând cu faza de urechiușe de șoarece.

Pe măsură ce pomii avansează în vegetație și se dezvoltă organele sensibile (flori, frunze, fructe), se continuă aplicarea fungicidelor la intervale regulate pentru a preveni infecțiile secundare. Tratamentul rapănului la măr este cel mai eficient când se corelează biologia agentului patogen cu dinamica de creștere a pomilor și este susținut de monitorizarea presiunii infecțiilor din livadă.

Tratamente preventive și tratamente curative – delimitări și diferențe

Activitatea preventivă: apare atunci când un fungicid este prezent pe plantă (frunze, fructe, lăstari) ca o barieră protectoare înainte ca patogenul să ajungă sau să înceapă să se dezvolte, astfel încât să prevină apariția infecției cu rapăn.

Activitate curativă: substanța activă pătrunde în plantă și oprește dezvoltarea și reproducerea patogenului - ceea ce înseamnă că sporii ciupercii au penetrat deja țesuturile plantei și aceasta este afectată. Fungicidele curative sunt, de obicei, eficiente de la 24 până la 72 de ore după ce apare infecția.

Din categoria produselor BASF, efect curativ demonstrat au produsele Scala^® și Dagonis^® (împotriva rapănului). Efectul curativ înseamnă o stopare a răspândirii infecției, nu o „vindecare” a plantei!

Cu toate acestea, recomandăm aplicarea tratamentelor în mod preventiv. De ce? Deoarece împiedicarea instalării infecțiilor timpurii este cel mai eficient mod de a proteja cultura, evitând pagubele.

De ce este importantă alternarea produselor cu moduri diferite de acțiune

La o cultură de măr poți aplica în fiecare sezon numeroase tratamente pentru prevenirea rapănului și a făinării, singure sau în amestec. Prin utilizarea de produse care aparțin unor grupe chimice diferite poți împiedica apariția diverselor forme de rezistență la fungicide.

De aceea, este important să alegi produsele corespunzătoare, dar și să alternezi periodic tratamentele. Acordă atenție momentelor optime de aplicare, integrării corecte în schema de tratamente a produselor de contact și a celor sistemice, dar și managementului rezistenței bolilor.

Care sunt diferențele între făinarea mărului și rapănul la măr?

Deși ambele sunt boli criptogamice cu potențial distructiv ridicat în plantațiile de măr, făinarea și rapănul la măr prezintă diferențe clare în ceea ce privește agentul patogen, condițiile de favorizare și simptomatologie. Făinarea mărului este cauzată de Podosphaera leucotricha și preferă zonele calde și uscate, spre deosebire de rapăn, care este declanșat de Venturia inaequalis și are nevoie de umiditate persistentă pentru a infecta planta. Făinarea se răspândește prin conidii purtate de vânt, în timp ce rapănul folosește ascospori și conidii, activate în special în condiții de umezeală prelungită.

Simptomele sunt, de asemenea, ușor de diferențiat. Făinarea acoperă frunzele, lăstarii și florile cu o pulbere albicioasă, dând un aspect făinos organelor afectate. Frunzele se rulează, se usucă și cad, iar lăstarii capătă un aspect cârligat. În schimb, rapănul provoacă pete catifelate, brun-măslinii, care devin necrotice, ducând la deformarea fructelor și crăparea epidermei.

Este de mare ajutor pentru pomicultori faptul că multe dintre produsele BASF combat atât rapănul, cât și făinarea mărului, de exemplu: Sercadis^®, Dagonis^®, Bellis^®, Revyona^®.