Realitatea din piața agroalimentară și schimbările actuale
07.05.2025
Fermierul în fața marilor transformări: climă, piață și societate
Agricultura nu mai este doar o meserie. Este o componentă esențială a stabilității economice și sociale. În episodul 4 al podcast-ului „Câmp Deschis”, am discutat cu Benone Păsărin, profesor la Universitatea de Științele Vieții din Iași, expert în siguranța alimentară și membru al Academiei de Științe Agricole. Cu o experiență vastă în domeniu, domnul Păsărin a oferit o perspectivă clară asupra transformărilor majore prin care trece agricultura, dar și asupra modului în care fermierii români pot face față unei piețe din ce în ce mai dinamice și interconectate.
Astăzi, piața agroalimentară este principalul motor de schimbare. Nu doar că modelează cererea, dar ajunge să remodeleze și fermierul însuși, pe acela care este dispus să se adapteze. Cei care nu reușesc să facă acest lucru, riscă să rămână în urmă. Producătorii agricoli sunt astăzi puși în fața unor provocări majore: instabilitate climatică, stres hidric accentuat, resurse umane limitate și presiunea de a livra produse sigure, trasabile și competitive.
România, deși are un sol fertil și variat, este afectată tot mai des de deficiențe hidrice severe. În timp ce media globală a stresului hidric este de aproximativ 17%, în anumite regiuni poate ajunge la 70%, iar în altele scade până la 2-3%. Această medie maschează realitatea din teren: o agricultură aflată într-o continuă luptă cu natura și cu piața. Fermierii sunt astfel forțați să regândească întregul model de producție: alegerea soiurilor, rotația culturilor, durata ciclului de creștere, utilizarea eficientă a apei și implementarea fermelor inteligente, tehnologii care variază de la senzori și drone, până la analize satelitare.
În acest context, devine clar că politicile comerciale conduc astăzi politicile agricole, și nu invers. De la nivel micro — unde cultura este influențată de proximitatea unei fabrici (de zahăr, ulei, procesare) — până la deciziile macro luate de organisme internaționale precum FAO, ONU sau OMS, interesele economice și comerciale determină ce și cum se produce. Aceste organisme au stabilit obiective clare, cum ar fi „Foame Zero” sau asigurarea unei alimentații durabile, însă realitatea e cruntă: sute de copii suferă zilnic din cauza lipsei hranei sau a apei. Conflagrații, pandemii și schimbări politice perturbă constant circuitele alimentare mondiale, iar fermierii sunt nevoiți să reacționeze rapid, într-un sistem profund interdependent.
În fața acestor realități, reorganizarea fermierilor devine esențială. Cooperarea este singura cale prin care fermele mici pot rămâne competitive. Au apărut inițiative precum „Țara Mea” sau cooperative în jurul Bucureștiului, care arată că, atunci când producătorii se unesc, pot livra cantități mari, stabile și de calitate către lanțurile de magazine. Chiar dacă aceste cooperative au fost înființate la inițiativa unor retaileri interesați de o aprovizionare constantă, ele oferă fermierilor stabilitate, venituri predictibile și o cale de dezvoltare.
Discuția a ajuns și în punctul în care s-a evidențiat faptul că acest deceniu, până în 2028, este recunoscut oficial de ONU ca fiind „Deceniul fermelor mici”. Acest lucru nu poate fi decât benefic, deoarece fermierii mici sunt cei care aduc pe piață produse de calitate, sănătoase, atractive pentru un public tot mai interesat de ceea ce consumă. Cu toate acestea, acești producători nu pot evolua fără informație, educație și sprijin concret. Un efort colectiv de a construi un flux informațional constant, corect și accesibil este nu doar recomandabil, ci vital pentru viitorul agriculturii locale.
Tot mai mulți experți atrag atenția asupra legăturii dintre alimentație, sănătate și noile științe care studiază aceste interacțiuni. Discipline emergente precum nutrigenetica și nutrigenomica, aduse în discuție în acest episod de către domnul Benone Păsărin, analizează modul în care nutrienții influențează expresia genelor umane, iar rezultatele sunt alarmante: peste 60% dintre bolile cronice sunt asociate cu o alimentație dezechilibrată. În paralel, stereochimia alimentului, o ramură care studiază interacțiunea dintre compușii alimentari și efectele lor asupra organismului, readuce în prim-plan ideea că nu doar ce mâncăm contează, ci și cum sunt structurate alimentele. În acest context, educația alimentară devine o componentă esențială, cu impact nu doar asupra sănătății individuale, ci și asupra modului în care gândim producția și consumul de hrană.
Dincolo de tehnologie și politici, poate cea mai importantă lecție vine din înțelepciunea țăranului român de altădată: nu consuma mai mult decât produci. În acest moment, România se află în situația periculoasă de a „mânca pe datorie”, adică de a importa mai multă hrană decât producem sau procesăm local. Balanța comercială negativă este un semnal de alarmă. Țara noastră are nevoie de o reconsiderare a resurselor și o revenire la valorile fundamentale: echilibru, sustenabilitate și respect pentru pământ.
Agricultura românească are viitor. Dar acest viitor trebuie construit cu viziune, adaptabilitate și parteneriate. Meseria de agricultor va rămâne esențială atâta timp cât vom avea nevoie de hrană. Iar a fi fermier înseamnă, mai mult ca niciodată, a fi un actor activ într-un sistem economic și social global. Totul ține de adaptabilitate, colaborare și viziune.
Toate aceste subiecte de interes, dar și multe altele, au fost dezbătute pe larg în dialogul purtat de către cei doi protagoniști, pe care te invităm să-l urmărești în întregime, chiar mai jos.
