Rizoctonioza și impactul său asupra producției agricole: cum să protejezi culturile de acest patogen?

Ce este rizoctonioza (infecția cu Rhizoctonia spp.)?

Rizoctonioza este o boală cauzată de ciuperci din genul Rhizoctonia, în special de specia Rhizoctonia solani din clasa Deuteromycetes, ordinul Myceliales, patogeni de sol cu o răspândire foarte largă și cu o capacitate ridicată de a infecta peste o sută de specii cultivate. Agentul se menține în sol și pe resturile vegetale, fiind greu de eliminat odată ce s-a instalat într-o parcelă.

În cazul salatei (Lactuca sativa L.), cea mai frecventă specie responsabilă de infecție este Rhizoctonia solani, care atacă partea inferioară a plantei, provocând pierderi economice considerabile. Boala se întâlnește atât în culturile de salată din spații protejate, cât și în cele din câmp și se caracterizează printr-o interacțiune complexă între agentul patogen, planta-gazdă și condițiile de mediu.

Cum recunoști infecția cu Rhizoctonia în teren?

Atacul Rhizoctoniei la cultura salatei se observă în primul rând pe frunzele aflate în contact cu solul, sub forma unor pete mari, brune și uscate, care acoperă cea mai mare parte a limbului.

Coletul este ulterior afectat, putrezește și se desprinde.

Pe partea inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurii principale, se observă o pâslă fină, albă-cenușie, devenind brună, în care se diferențiază scleroții de culoare brună sau brun-roșcată, cu dimensiuni de 1–5 mm. Aceste structuri sunt responsabile pentru persistența patogenului în sol.

Atacul este mai intens în condiții de temperaturi situate între 9°C și 27°C, umiditate ridicată și ventilație deficitară, tipice pentru culturile protejate.

Pe măsură ce rizoctonioza progresează, afectarea zonei centrale a rozetei de frunze duce la desprinderea căpățânii și căderea ei pe sol. Producția este compromisă.

Culturile des afectate de infecția cu Rhizoctonia

Infecțiile produse de rizoctonioză sunt recunoscute pentru impactul lor economic asupra agriculturii, afectând atât culturile horticole, cât și cele de câmp. Printre culturile expuse cel mai des se află cartoful, salata și tomatele. De asemenea, numeroase alte specii cultivate, precum morcovul, fasolea, sfecla sau grâul, pot fi atacate de acest patogen. Diversitatea gazdelor și adaptabilitatea ciupercii patogene explică răspândirea largă și dificultatea de gestionare a infecției în culturi.

Cartoful

Printre bolile cartofului , una dintre cele mai dăunătoare este rizoctonioza cartofului. Atacul se manifestă prin apariția scleroților bruni pe tuberculi, care reduc calitatea comercială și capacitatea de germinare a materialului săditor. Plantele tinere pot prezenta leziuni la baza tulpinilor, ceea ce determină o răsărire neuniformă și o scădere a densității culturii. În condiții de umiditate și temperaturi favorabile, boala se răspândește rapid și compromite loturile destinate producției, cu pierderi considerabile.

Salata

Dintre bolile salatei , rizoctonioza se remarcă prin influența negativă asupra randamentului și calității producției. Boala apare atât în culturile din câmp, cât și în spațiile protejate, iar persistența patogenului în sol de la un sezon la altul face ca salata (Lactuca sativa L.) să fie una dintre gazdele afectate cel mai des. Această caracteristică subliniază vulnerabilitatea culturii și necesitatea aplicării unor măsuri de prevenție și igienă culturală riguroasă.

Tomatele

În ceea ce privește bolile la tomate , infecțiile cu Rhizoctonia se manifestă prin leziuni la nivelul coletului și prin putrezirea rădăcinilor. Rizoctonioza la tomate provoacă ofilirea și căderea plantelor tinere, mai ales în condiții de umiditate ridicată și temperaturi moderate. Miceliul brun și scleroții contribuie la menținerea patogenului în sol, ceea ce îngreunează controlul fără aplicarea unor măsuri integrate. Pierderile pot fi mari, în special în spațiile protejate unde climatul favorizează extinderea bolii.

Alte culturi afectate

Pe lângă culturile principale, și altele, precum morcovul, fasolea, sfecla sau grâul, sunt expuse la atacurile produse de Rhizoctonia. La acestea, rizoctonioza provoacă leziuni bazale, putrezirea țesuturilor și compromiterea rădăcinilor, ceea ce reduce uniformitatea culturii și predispune plantele la alte infecții. În culturile de câmp extinse, pierderile se traduc prin scăderea producției și prin probleme de calitate la valorificare.

Factori favorizanți în apariția rizoctoniozei la culturile agricole

Printre factorii favorizanți în apariția rizoctoniozei la culturile agricole se numără umiditatea excesivă a solului, temperatura moderată, solurile infestate cu resturi vegetale bolnave, sensibilitatea și densitatea mare a culturilor:

• Umiditatea excesivă a solului. Excesul de apă menține un mediu propice dezvoltării patogenului. Solurile prost drenate, compacte sau cu stagnări de apă favorizează instalarea bolii, deoarece condițiile de aerare deficitară și saturația de umiditate stimulează activitatea miceliului și infectarea rădăcinilor;
• Temperatura moderată. Intervalul de temperatură cuprins între 9°C și 27°C este favorabil pentru multiplicarea și răspândirea agentului patogen. În aceste condiții climatice, ciuperca are o capacitate ridicată de colonizare, ceea ce explică de ce atacurile apar atât în câmp, cât și în spațiile protejate;
• Prezența în sol a resturilor vegetale bolnave. Ciupercile din genul Rhizoctonia pot supraviețui perioade lungi în sol prin intermediul scleroților sau al miceliului persistent, ceea ce face ca terenurile infestate să reprezinte o sursă constantă de inocul pentru culturile următoare. Capacitatea de rezistență determină apariția infecțiilor repetate, chiar și după mai multe rotații culturale. Un exemplu este Rhizoctonia la cartof, unde patogenul afectează tuberculii atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, reducând germinația materialului de plantat și compromițând uniformitatea culturii;
• Receptivitatea culturilor sensibile. Anumite plante prezintă o vulnerabilitate ridicată în stadiile timpurii de dezvoltare, iar fragilitatea organelor aflate în contact cu solul favorizează instalarea rapidă a infecției. Un exemplu este rizoctonioza la salată, unde riscul de contaminare și de pierderi economice crește considerabil mai ales în spațiile protejate, unde condițiile de umiditate și temperatură sunt propice patogenului;
• Densitatea mare a culturilor. Atunci când plantele sunt cultivate prea des, circulația aerului devine deficitară, iar umiditatea locală crește. Acest microclimat favorizează germinarea scleroților și sporirea agresivității agentului patogen.

Impactul economic al rizoctoniozei în agricultură

Răspândirea ciupercii Rhizoctonia solani în agroecosisteme a generat pierderi constante în exploatațiile horticole și de câmp, deoarece patogenul persistă mult timp în sol și compromite producțiile pe termen lung. Rizoctonioza afectează atât randamentul, cât și calitatea producțiilor obținute, reducând profitabilitatea acestora. În cazul culturilor destinate consumului în stare proaspătă, cum este salata (Lactuca sativa L.), impactul este resimțit imediat, cu pierderi economice la vânzare.

Dincolo de daunele directe asupra producției, această boală determină și pierderi indirecte importante. La cartof, deprecierea tuberculilor afectează stocarea și procesarea, iar la cereale și alte culturi de câmp, scăderea calității recoltelor influențează negativ întreg lanțul de valorificare. Fermierii trebuie să suporte costuri suplimentare pentru lucrări de igienă agricolă, aplicarea tratamentelor suplimentare în sezonul următor etc. Efectele bolii evidențiază impactul său economic major și subliniază importanța utilizării unor tehnologii integrate de protecție și combatere.