Sclerotinia la soia: simptome, condiții de apariție și soluții de combatere

Ce este Sclerotinia la soia și de ce reprezintă o amenințare pentru cultură?

Prezența bolilor în cultura soiei influențează dezvoltarea plantelor încă din perioadele active de vegetație și până la formarea recoltei. Intensitatea atacului depinde de mai mulți factori, printre care condițiile de mediu și structura vegetației din parcelă. Sclerotinia la soia este asociată cu perioade umede și răcoroase. Manifestările sale devin mai evidente în timpul înfloririi și al formării păstăilor. Cunoașterea particularităților bolii permite evaluarea corectă a riscului și alegerea măsurilor de protecție adaptate culturii.

Agentul patogen responsabil de apariția bolii

Agentul patogen responsabil de apariția bolii este Sclerotinia sclerotiorum. Ciuperca supraviețuiește în sol prin scleroți, formațiuni compacte de culoare neagră care pot rezista mai multe sezoane. În condiții favorabile, scleroții germinează și produc apotecii cu formă de cupă, pâlnie sau disc. În interiorul lor se dezvoltă asce care conțin ascospori. Sporii sunt eliberați și pot infecta plantele de soia, marcând începutul procesului de infecție.

Impactul economic al Sclerotiniei asupra producției de soia

Efectele bolii asupra producției devin importante mai ales când infecția apare în perioada înfloririi sau în timpul formării păstăilor. Plantele afectate se ofilesc, iar dezvoltarea normală a semințelor este întreruptă. În situațiile cu atac puternic, reducerea recoltei poate fi aproape egală cu procentul plantelor bolnave din cultură. Din cauza impactului asupra cantității și calității producției, monitorizarea atentă a culturii și integrarea măsurilor de protecție, inclusiv prin tipurile de fungicide de la BASF ocupă un loc important în tehnologia de cultivare a soiei.

Cum recunoști simptomele Sclerotiniei la soia?

Recunoașterea bolii începe prin observarea atentă a modificărilor care apar la nivelul plantelor în perioada înfloririi și după închiderea rândurilor. La cultura de soia , primele manifestări de Sclerotinia pot apărea treptat și pot fi confundate cu efectele altor factori care provoacă ofilirea plantelor. Din acest motiv, identificarea corectă presupune urmărirea evoluției simptomelor pe diferite organe ale plantei și observarea unor semne caracteristice produse de agentul patogen. Sclerotinia la soia poate fi recunoscută prin asocierea mai multor simptome care apar succesiv pe parcursul dezvoltării infecției.

Primele semne ale infecției

Primele manifestări ale infecției apar de regulă în timpul înfloririi și al formării păstăilor, când rândurile de plante se închid. Frunzele din partea superioară își pierd treptat turgescența, încep să se ofilească și capătă inițial nuanțe gri-verzui. Pe măsură ce infecția avansează, culoarea lor devine maro închis, iar frunzele rămân adesea atașate de plantă chiar după uscare. La nivelul semințelor, putregaiul alb la soia poate determina formarea unor boabe mici, deschise la culoare și insuficient dezvoltate.

Simptome pe tulpini, frunze și păstăi

Pe tulpini și în zona bazală apar pete închise la culoare, iar țesuturile afectate se înmoaie și încep să putrezească. Plantele se ofilesc brusc, parțial sau total, deoarece circulația apei și a substanțelor nutritive este afectată. Frunzele atacate se usucă progresiv și rămân prinse de tulpină. În condiții de umiditate ridicată, păstăile devin moi și umede, apoi intră în proces de putrezire. Când infecția apare înainte de umplerea boabelor, păstăile se usucă prematur și nu mai formează producție. Dacă atacul survine după formarea semințelor, boabele rămân mici și își întrerup dezvoltarea.

Apariția miceliului alb și a scleroților

Un semn caracteristic al bolii este dezvoltarea unui miceliu albicios, cu aspect asemănător pufului de bumbac, pe porțiunile afectate ale plantei. Miceliul poate acoperi tulpinile, păstăile și alte țesuturi aflate în proces de putrezire. Odată cu evoluția infecției apar scleroții, formațiuni compacte de culoare neagră, vizibile atât la exterior, cât și în interiorul păstăilor. Dimensiunea lor poate ajunge până la cea a unui bob de mazăre. Prezența simultană a miceliului alb și a scleroților reprezintă una dintre cele mai distinctive manifestări ale bolii.

Diferențierea Sclerotiniei de alte boli ale soiei

Diferențierea se realizează prin analiza ansamblului de simptome. Ofilirea plantelor poate apărea și în cazul altor boli, însă prezența miceliului alb, cu aspect de vată, împreună cu scleroții negri formați pe tulpini sau în păstăi, indică atacul produs de Sclerotinia sclerotiorum. Semințele infectate sunt adesea mai mici și mai deschise la culoare, iar uneori sunt înlocuite complet de formațiuni specifice agentului patogen. Un alt indiciu îl reprezintă apariția apoteciilor la nivelul solului, structuri cu aspect de mici ciuperci care produc ascospori capabili să infecteze florile plantelor de soia. Combinația dintre ofilire, putrezirea țesuturilor, miceliul alb și scleroții negri permite identificarea bolii cu un grad ridicat de precizie.

Soluții BASF pentru protecția culturii de soia împotriva Sclerotiniei

Sclerotinia la soia trebuie gestionată înainte ca boala să avanseze în tulpini, păstăi și semințe, deoarece pierderile pot urma aproape proporția plantelor bolnave. Produsele BASF dedicate bolilor la soia susțin protecția aparatului foliar în perioadele sensibile, fără referire la substanțe active, prin aplicări orientate către prevenirea instalării infecției.

Fungicid pentru soia Pictor^® Active

Fungicidul pentru soia Pictor®Active are acțiune sistemică și este destinat protecției culturii împotriva bolilor foliare și a bolilor care afectează tulpinile, păstăile și semințele. La soia, produsul este indicat pentru putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), dar și pentru mană, arsura tulpinilor și pătarea brună.

Pictor^® Active acționează asupra dezvoltării ciupercilor patogene prin blocarea proceselor care susțin creșterea și formarea miceliului. Aplicarea la soia se încadrează în intervalul BBCH 51–75, de la apariția primilor butoni florali vizibili până la momentul când 50% dintre păstăi au ajuns la mărimea normală. Fungicidul oferă flexibilitate în aplicare și efecte fiziologice AgCelence®. Pe lângă soia, se mai utilizează la floarea-soarelui și rapiță.

Care este momentul optim pentru tratament?

Momentul optim pentru tratament se stabilește înainte ca infecția să avanseze în tulpini, păstăi și semințe. Riscul crește, de obicei în iulie și august, mai ales pe vreme răcoroasă, umedă și cu umiditate atmosferică ridicată. Intervalul recomandat este cuprins între BBCH 63 și BBCH 73, adică de la înflorirea avansată până la începutul dezvoltării păstăilor.

Sclerotinia la soia trebuie urmărită cu atenție când plantele au talie viguroasă, densitate mare și spațiu redus între rânduri. Umiditatea se păstrează mai mult în interiorul masei vegetale, iar infecția se poate instala rapid. download Tehnologia de protecție a culturii de soia trebuie orientată către intervalul de înflorire și începutul formării păstăilor, deoarece pierderea de recoltă poate urma aproape proporția plantelor bolnave.

Condiții favorabile pentru apariția și dezvoltarea Sclerotiniei la soia

Putregaiul alb se dezvoltă cu intensitate ridicată în perioade caracterizate prin temperaturi mai scăzute, umiditate atmosferică mare și vegetație densă. Infecția începe după formarea apoteciilor la nivelul solului, structuri care eliberează ascospori capabili să infecteze soia. Riscul crește în timpul înfloririi și al formării păstăilor, mai ales când se închide rândul și circulația aerului este redusă.

Umiditatea are un rol major în apariția și răspândirea bolii. Atacul este mai sever în culturile cu densitate ridicată, unde masa vegetativă menține un microclimat favorabil infecției. Fertilizarea excesivă cu îngrășăminte organice poate contribui la formarea unui aparat vegetativ foarte dezvoltat, care păstrează umiditatea pentru perioade mai lungi. Scleroții rămași în sol pot supraviețui mai mulți ani, iar îngroparea lor în straturile mai profunde determină reducerea sursei de infecție.

Măsuri preventive pentru reducerea riscului de apariție a Sclerotiniei

Reducerea riscului de infecție presupune gestionarea atentă a factorilor care favorizează dezvoltarea bolii pe parcursul vegetației. Sclerotinia la soia este influențată de umiditate, densitatea plantelor, sursele de inocul din sol și perioada de monitorizare a culturii. Din acest motiv, măsurile preventive trebuie integrate într-un program complet de combatere a bolilor la cultura de soia , orientat către limitarea condițiilor care favorizează infecția și răspândirea agentului patogen.

Respectarea rotației culturilor

În cazul putregaiului alb, rotația culturilor are efect limitat dacă în succesiune intră frecvent plante-gazdă. Agentul patogen poate infecta peste 400 de specii de plante, inclusiv rapiță, floarea-soarelui, fasole, linte și alte culturi cu frunză lată. Din acest motiv, soia nu ar trebui să urmeze după rapiță sau floarea-soarelui. Riscul rămâne ridicat mai ales când deoarece pot supraviețui doi până la trei ani și pot produce apotecii în sezoanele următoare.

Alegerea densității optime la semănat

Densitatea plantelor influențează direct nivelul de umiditate menținut în interiorul vegetației. Atacul de Sclerotinia la soia apare mai frecvent în culturile dese, unde circulația aerului este redusă, iar frunzele și tulpinile rămân umede pentru perioade mai lungi. La semănat se urmărește obținerea unei densități adaptate grupei de maturitate și condițiilor locale, de regulă între 45 și 60 plante recoltabile/m². Totodată, distanța dintre rânduri trebuie aleasă astfel încât plantele să beneficieze de spațiu suficient pentru aerisire, reducând riscul formării unui microclimat favorabil infecției.

Gestionarea resturilor vegetale

Gestionarea resturilor vegetale urmărește reducerea cantității de inocul pentru reducerea atacului în anii următori. Se recomandă incorporarea mai adâncă în sol a resturilor vegetale pentru a limita formarea de ascospori la suprafața solului.

Monitorizarea culturii în perioadele favorabile infecției

Monitorizarea culturii începe înainte de înflorire și continuă pe parcursul formării păstăilor. Observațiile trebuie intensificate în perioadele cu temperaturi moderate, precipitații frecvente și umiditate atmosferică ridicată. Verificările se concentrează asupra zonelor unde vegetația este mai deasă și unde bolta plantelor s-a închis. Se urmăresc apariția plantelor ofilite, modificările de culoare ale frunzelor din partea superioară, petele de pe tulpini și prezența miceliului albicios. În apropierea solului pot fi observate apoteciile, structuri mici care produc sporii responsabili de infecția florilor. Detectarea timpurie a simptomelor permite intervenția înainte ca boala să se extindă către păstăi și semințe.

Gestionarea atentă a Sclerotiniei la soia pornește, așadar, de la monitorizarea culturii, reducerea umidității din masa vegetală și alegerea momentului potrivit pentru tratament. Alege fungicidele BASF pentru protecția culturii în perioadele sensibile și integrează tratamentul într-un program adaptat riscului din parcelă!

Întrebări frecvente despre Sclerotinia la soia

În cazul în care mai ai neclarități despre Sclerotinia la soia, răspunsurile de mai jos te ajută să înțelegi modul de transmitere, pierderile posibile și măsurile prin care poate fi redus riscul de infecție în cultură.

Cum se transmite Sclerotinia în cultură?

Patogenul supraviețuiește în sol prin scleroți, formațiuni negre care pot rămâne viabile mai multe sezoane. Când umiditatea și temperatura favorizează germinarea, scleroții produc apotecii la nivelul solului. Apoteciile eliberează ascospori, iar sporii infectează plantele de soia, cel mai adesea prin intermediul petalelor căzute care rămân lipite de plante.

Ce pierderi poate provoca Sclerotinia la soia?

Boala poate provoca ofilirea, uscarea și putrezirea plantelor în plină vegetație. Când atacul apare la înflorire sau la formarea păstăilor, pierderea de recoltă poate fi aproape egală cu procentul plantelor bolnave. Din această cauză, putregaiul alb este una dintre principalele boli la soia.

Cum poate fi prevenită apariția bolii?

Riscul poate fi redus prin densitate la semănat, distanță mai mare între plante și monitorizare în perioadele umede. Tratamentul se aplică în intervalul recomandat din scala BBCH. Sclerotinia la soia trebuie urmărită mai ales la închiderea rândurilor, când umiditatea rămâne mai mult timp în cultură. Pentru nivelul de protecție urmărit, se respectă eticheta produsului și recomandările producătorului.

De ce este importantă rotația culturilor în controlul bolii?

Rotația culturilor reduce riscul doar când sunt evitate plantele care mențin agentul patogen în parcelă. Cultura de soia se recomandă să urmeze după culturi care nu sunt atacate de Sclerotinia, precum cerealele păioase sau porumbul. Pe terenurile cu istoric de putregai alb, revenirea rapidă cu soia, rapiță, floarea-soarelui, fasole sau linte poate menține foarte ridicată presiunea de infecție. Rotația trebuie completată prin verificarea zonelor unde au apărut plante ofilite și prin alegerea unei structuri de culturi care nu favorizează acumularea scleroților.